179,812 matches
-
pe mare în vechiul fort părăsit doarme Caillou plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
nu nurorile mai mari? Ce mister psihologic se va fi ascunzând în această preferință care încalcă vădit și grav o regulă a jocului genealogic, temeinic stabilită în viața societăților din toate timpurile? Toate femeile stau într-o garderobă și se lasă îmbrăcate abia după ce milioane de ochi se fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
ochi se fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
concluzia medicului două zile a stat întins sub vișini înconjurat de muște colorate italianul dispăruse de dimineață însoțit de un amic scund și gras i-am improvizat un cort de protecție și oricît am rugat-o pe anca să-l lase puțin singur ea a rămas acolo vorbind cu el (mai tîrziu mi-a spus că nici nu și-a dat seama cînd s-a întîmplat) eram în bucătărie cînd m-a strigat vino bucur a plecat și a izbucnit în
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
hienele din subsolurile noastre vetuste să le proiectez pe bolta înstelată a meningelui nostru încă infantil și arhaic Trebuia să concep și să nasc o formă a noastră viitoare mai bună. Am să uit și eu tot. Am să vă las fără mine.
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca o plasă. Cu gura lipită de cenușiul înghețat Piatra strălucește în lumina lunii Chipul Său necunoscut Revolta La auzul greierilor în șanț Ai trei gropi umbroase Acoperite cu crengi
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
în care îi scriam: ce-o să fac oare când o să ne întâlnim și bătăile inimii tale or să-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
în smoala blănii ei. doi căi cu scheletele prelungite într-o caleasca în care ne-am urcat surâzând și-am coborât acolo în acea seară când am luat-o de mână și-am aruncat-o-n tango Rochia i-a lăsat în aer o dara sânii îi păreau mai rotunzi, pielea mai rece și gândurile cumva mai aproape de buzunarul meu de la piept Știi... după tangoul asta n-o să mai dansăm niciodată mi-a zis și mi-am retras genunchiul dintre
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul, îi lăsase numai o gheară, e semn rău? Nu, că nu ești, bre, sănătos, cum să mănânce porcul un curcan? Jură că nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot să-mi iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le las grădini exacte și sere și ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei Cu sîni rodiți odată la timpuri optsprezece; Poeților horticoli, să-și desfăteze anii, Le las grădini exacte și sere și ghivece. Eu merg pieziș pe cîmpuri la tufa de ciuline Să-mpart cu ea mîndria de-a nu fi cercetată: Păzită între suliți ca marile regine, Voi fi țeposul mire din visu-i lung de fată
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Ion Horea După un timp Nu ai ce spune? Culcă-te mai bine. Măcar în somn să fii în rând cu lumea. De ce, ca din senin, îți vine-n minte Cum sta deasupra surii Carul Mare Parcă lăsat la margine de târg? Dar ziua ta sfârși pe bulevarde, Prin timpul citadin, printre lumini Si nu în contemplările agreste Până târziu după roiri de stele. Te chinui în zadar cătând Ideea Când ea-i ascunsă-alăturea în rafturi Ori chiar
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Șerban Foarță Când se joacă,-n curte, hoarda de puștani de-aceeași vârstă, - peste degete, cu joarda (care-ți lasă câte-o vârstă, alias dungă), numai ție ți se dă și,-n loc de joacă, toci, cu-o mână vineție, la clavir, cum alții toacă vinete... De-aceea tu, Amadeusule, ai chef de joacă și-un atu ce nu-l
AMADEI LUSUS by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/6524_a_7849]
-
Emil Brumaru Din nou în miezul crinilor enormi... Din nou în miezul crinilor enormi Tu m-ai lăsat să-ți umblu sub veșminte Atît de liniștită că de-abia Se auzea suflarea ta fierbinte Blînd înalțîndu-ți sînii ca pe-o nea Ce a căzut și-acum se urcă iară, Spre-a n-o topi cu îndrăzneala mea, În
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Cu îngerul de joi totul alunecă. Cu îngerul de joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă ating femeile cu țîță Și cu buric lăsat la întîmplare Pe pîntecele-avid de dezmierdare. Lui i-e-o rușine grea cînd ocrotește Locul acela cu parfum de pește, Ba-l mai și cîntă, laudă întruna Divina-i clipoceală-n rouă, spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
fulgi o durere, Privind prelingîndu-te-n părul de miere Spre calda și leneșa mea mîngîiere. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă, Ți-o dau cu tot cu fructe coapte-n frunze, Pe-acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe trepte roua-n boțuri, Întind între cetăți poduri de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de mic. Lingvistică E frig vorba o formă a frigului conotația sa căldura ușoară ce-i dă tîrcoale apoi se retrage lasă frigul în plata lui.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
Odaia în care păstram tăcerea din copilărie făceam pași fără însemnătate pe străzi interminabile ascultam păsări prin copaci întâlneam cunoștințe cărora le uitasem numele saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul tău cât de aproape poți fi de un om rochii batiste cămăși proaspăt scoase din mașina de spălat îmi spuneți voi? Doamne, am vârsta sedimentărilor poznașe de calciu și sentimente pe la-ncheieturi doctorul dă din cap ca
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
pierde atunci când va veni vremea celeilalte tăceri ÎNCĂ O ZI Încă o zi coboară din văzduh și-mi obligă carnea și simțurile s-o trăiască până la capăt după ce pleacă mă simt un pic mai rece mai cadavru dar știu voi lăsa străzile tot atât de drepte sau întortocheate și asta mă bucură ca și copacii cărora li se frâng crengile în plin soare nu pe furtună vorbesc cu solnița de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec singur singurătatea însăși pe care o deguști iubita tînără nu adoarme niciodată în prezența ta nici creierul înaintea unui nou paradox „ploaia în sus umflînd norii" în timp ce grăbești pasul chiar în fața ta e o bunicuță
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
-i în stare. Ei, îngerii, nu știu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriați de intimitate, Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă nu sunt prea slabe să le-atingă auzul. Ce handicap al credinței: Să nu știi dacă ești auzit, nici dacă auzi Si din toate
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]