2,387 matches
-
la cer (3); nervi (3); puternic (3); răcni (3); zbiară (3); zbiera (3); a răcni (2); aude (2); băăă! (2); cheamă (2); copii (2); eliberare (2); fericire (2); furie (2); gît (2); gura (2); în gura mare (2); încet (2); latră (2); neliniște (2); pericol (2); plînge (2); rău (2); supărat (2); tablou (2); tace (2); tăcea (2); teamă (2); țipete (2); vorbi (2); aaaa; aduna; adunare; a afla; ajuta; ajutor!; alarmă; a alarma; alerga; amintire; anapoda; anxietate; atenție; atragi atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dezamăgire; dezastru; a disperare; disperat; dor; durea; dușmanii; enervant; enervat; film; foame; a folosi un ton ridicat; frate; frustrare; gălăgie, țipăt; în gol; gură mare; haide; hei; inutil; isterie; iubire; înfuriat; înspăimîntătoare; la cine?; la cineva; la obiect; la tata; lătra; limbă; liniști; lumină; lup; luptă; mamă; mă; cu mine; neajutorat; neauzit; nebunie; needucat; neplăcere; neputință, durere; nerăbdare; nesigur; numele; numi; o persoană; oamenii; ocărăște; ofensare; panică; pe nume; Petrică; profesor; profesorul; radiații sonore; răbufnire; răutate; război; rece; reproș; reproșa; scandal
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a se păstra legăturile cu lumea aceasta 270. În Transilvania, a doua zi după înmormântare, se stropește cu apă mormântul, se tămâiază și se aprinde "toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ, pentru ca pământul să fie martor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
primise acasă ceasul de buzunar pe care-l luase la plecare, întocmai ca și în cazul tatălui meu. Părintele Vasile Pătrașcu povestește că, la eliberarea din închisoare a ajuns acasă, la Bârlad, pe la trei noaptea. A sărit gardul, câinele a lătrat pentru că nu-l mai cunoștea iar mama lui a ieșit afară și a întrebat cine este. Când i-a recunoscut vocea, era gata să cadă jos pentru că îl crezuse de mult mort. Lui Ilie Tudor în închisoare i se aduce
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Singură casa mea umblă pe câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
câmpuri/ ... timpul meu înăuntrul ei odihnește". Năzuința spre absolut apare rar în poezia lui George Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment al înrădăcinării îi animă poezia. Satul se înfățișează în toată tradiția de datini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele,/ întinde apă proaspătă la călători!" Fântâna, care apare simbolic de-a lungul creației, izvor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țara și cu pământul sau cu trecutul ei de luptă. Domnule, de ai putere/ Lasă-mi brațul sting să spere,/ Domnule, de ai dovadă,/ Lasă-mi brațul drept să cadă"/. În unele poeme se produce un adevărat delir verbal: "Câinele latră voiam să spun iedera crește voiam să spun câinele crește iată că spun iedera latră iată că spun". Poemul " Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mi brațul sting să spere,/ Domnule, de ai dovadă,/ Lasă-mi brațul drept să cadă"/. În unele poeme se produce un adevărat delir verbal: "Câinele latră voiam să spun iedera crește voiam să spun câinele crește iată că spun iedera latră iată că spun". Poemul " Da, mai avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna/ Lipsă sus/ E azi cununa/ Ce ți-am pus..." 11 " Când se zbate/ vântul sfânt/ Latră câinii în pământ." 12 Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evităm acest lucru, trebuie să anulăm anumite cuceriri obținute, să le revocăm! Eu am făcut acest lucru! Nici voi nu aveți altă soluție... Einstein: Asta ar însemna să rămânem aici până la sfârșitul zilelor noastre. Destinul spionilor ghinioniști: nu-i mai latră nici câinii... Möbius: Singura mea șansă e să rămân nedescoperit... Nu mai suntem liberi decât în casa de nebuni! Dincolo de pragul ei, orice gând, orice idee se preface în materie explozibilă... Newton: La urma urmelor, nu suntem nebuni! Möbius: Nebuni
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
parte. Cînd urlă cînele, face a sărăcie. Dacă schiaună cînele de lîngă casă, apoi se crede că va urma vreo nenorocire. Cînd urlă cînele, face a moarte. Atunci să zici de trei ori: „Urlă, urlii, du-te pe pustii.“ Cînd latră cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
așa ceva, apoi la cel necredincios soț nu se gudură cînd intră în ogradă. Cînd se udă cînele pe păretele casei, femeii îi place alt bărbat. Cînd trage cînele pe nări (sforăiește) e semn rău, de moarte. Omul pe care-l latră cînii vrăjmaș* e răutăcios. Cînd ți-a tot căta cînele în ochi e semn rău. Copiii trebuie să dea mîncare la cîni, că ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi dea părinților. Nu e bine să amuți cînele din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și vor umbla desculți prin mărăcini în veac uitat. (Gh.F.C.) Rudele mortului se duc a doua zi după înmormîntare să tămîieze mormîntul, să-l stropească cu apă și să aprindă o lumînare, ca să-l îmblînzească pe cățelul-pămîntului, să nu-l latre pe nou venitul între morți. (Gh.F.C.) Morții prost înmormîntați o duc rău pe lumea cealaltă. (Gh.F.C.) Cine bea din craniu de om se tîmpește. (Gh.F.C.) Cui bea apă din scalda mortului îi piere pofta de cele lumești. (Gh.F.C.) Talajul și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Să uzi țiganii pe care-i vei în tîlni în drum. Cînd nu plouă, flăcăii vin în curtea bisericii cu clopote de la vite și cu căldări. Unii bat clopotele din turla bisericii, alții toacă, iar ceilalți scutură clopotele aduse. Cînii latră. Obiceiul se numește „fierărit“. După ce se face liniște, flăcăii merg la fîntînă, aruncă toaca, iau „apă tăcută“* și o duc la casele oamenilor, stropindu-i pe cei care le ies în cale. (Gh.F.C.) Cînd nu plouă, oamenii fură o icoană
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele cu coadă prevestesc război. Cînd sînt stele multe pe cer e semn de război. Cometa cînd se arată pe cer aduce veste de vreun mare rezbel ori boală. Dacă latră cînii uitîndu-se la lună, va urma război. Război de țesut Războiul de țesut să nu-l așeze femeia în casă, că va țese cu greu. Ridiche Ridichile să nu le răsădești cu degetul, că se fac subțiri ca degetul, ci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
le spuie dacă cel la care se gîndesc le-a lua sau ba. în seara lui Sf. Vasile, băiatul sau fata, punînd prima bucată ce vo iesc a o mînca pe mînecă, să iasă afară - și dincotro vor auzi cîni lătrînd, dintr-acolo își vor lua soția sau soțul. La botez, cînd umblă preotul cu crucea, fetele și feciorii care nu mănîncă și nu beau nimic pînă ce ies stelele pe cer, și atuncea numai o pogăciță cît fundul olului*, tare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Vrajă Femeia care ia mana de la vaci nu putrezește. Sara după cină, la Ajunul Crăciunului, strînge fata din casă de pe masă, ia toate lingurile în mînă și iese cu dînsele afară; le scutură în mînă și ascultă din care parte latră cînii, crezînd că dintr-acea parte vor sosi pețitorii. în presara Anului Nou, numără fetele cu ochii legați parii din gard pînă la nouă, iar pe al nouălea îl leagă cu un fir de lîneață roșie, ca a doua zi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
surdinizat lătrătoare, care, ca orice cîine cu intuiție, nu-l suferea pe musafir, hămăindu-l. Venerabilul poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3 din noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să-i vorbească: Auzi, javră, habar n-ai să latri! Învață de la nenea Theodor! Și invitatul s-a pus pe... onomatopee: imita un fel de lătrat zgomotos, înfricoșător, care panica gazdele și consterna, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3 din noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să-i vorbească: Auzi, javră, habar n-ai să latri! Învață de la nenea Theodor! Și invitatul s-a pus pe... onomatopee: imita un fel de lătrat zgomotos, înfricoșător, care panica gazdele și consterna, pe bună dreptate, cîinele. Animalul, observînd că ceva nu e-n regulă, în seara aceea, în arealul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de obicei provoca conflicte, care deșuruba siguranța din panou, care arunca constatări brutale fetelor ce li se vînturau prin față și alte chestii din astea. Nu trebuia să se îngrijoreze de ăsta, cîtă vreme era și șeful prin preajmă. Doar latră. Și din cînd în cînd mai scuipă coaje de semințe. Nu-i asta. Vreau să stau cu voi. Îmi place de voi. De-abia după ce-a spus-o și-a dat seama cît de nașpa sună și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
tusea. Au urmat și altele. Cornel scotocea prin scrumiere după chiștoace bune pentru Radu. La televizor a fost un caz cu doi băieți, dintre care unul l-a obligat pe celălalt să poarte zgardă și s-o facă pe cîinele, lătrînd în patru labe. A filmat totul și așa s-a aflat în toată țara. Unul din copii urma să fie mutat la altă școală și se discuta cum să fie împărțită răspunderea copilul agresiv, părinții sau școala. Radu a adus
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]