1,874 matches
-
În zona folclorică Novaci, cântecele lăutarilor au avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
folclorică Novaci, cântecele lăutarilor au avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au cântat melodii ciobănești, dar și numeroase balade. Printre baladele culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e voinic lotrean?”, „Ciobanul care și-a pierdut oile”, „Cântecul lui Manole”, „Milea
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e voinic lotrean?”, „Ciobanul care și-a pierdut oile”, „Cântecul lui Manole”, „Milea” sau „Ce faci moșule-n grădină?” (culeasă la 25 iulie 1963 de la lăutarul M. Pobirci pe bandă magnetică, cota 2648). La începutul secolului al XX-lea, la Novaci cânta orchestra vioristului Constantin Gâlcă (n. 1886 - d. 1945), care a cântat și pentru regele Carol al II-lea. Cu Constantin Gâlcă a cântat la
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
și el propria orchestră, formată din Elena Julea (chitară și voce), Gheorghe Gujin (braci ) și Constantin Ciobanu (țambal). În zona Novaci, la Polovragi și Baia de Fier a activat în special formația vioristului Vasile Pobirci zis Ică (n. 1926), fiul lăutarilor runcani Vasile și Ilinca Pobirci. Inițial a cântat cu părinții la Runcu, iar din 1951, prin căsătoria cu Mia, fiica lăutarului Grigore Gâlcă, s-a stabilit la Novaci. Din banda sa au mai făcut parte: soția sa, Mia (chitară și
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
la Polovragi și Baia de Fier a activat în special formația vioristului Vasile Pobirci zis Ică (n. 1926), fiul lăutarilor runcani Vasile și Ilinca Pobirci. Inițial a cântat cu părinții la Runcu, iar din 1951, prin căsătoria cu Mia, fiica lăutarului Grigore Gâlcă, s-a stabilit la Novaci. Din banda sa au mai făcut parte: soția sa, Mia (chitară și voce), Gheorghe Gujin (braci) și Iosif Porumbescu (bas). După moartea soției, acesta s-a mutat la Târgu Jiu, căsătorindu-se cu
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Chirițoiu (n. 1973), care mai are în componență pe Vișan Holtea (acordeon și orgă) și frații Marius Plotogea (saxofon) și Dorel Plotogea (clarinet). Un oraș plin de muzicanți a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și basistul. Între primele formații de lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și basistul. Între primele formații de lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de 1900 și banda lui Ion Bălășoiu (n. 1880 - d. 1961), viorist, care era surd, de unde și porecla Surdu. El cânta cu soția sa, Marița Bălășoiu, care era solistă
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
malul Gilortului”, „Toată lumea vrea să mor”, „Păsărică de sub nor”, „Mă suii în deal în cucă” etc. După moartea lui Ion și a Genei Bârsan, ginerele lor Gheorghe Pițigoi zis Gogă (n. 1935 - d. 2010) și-a constituit propria bandă de lăutari. Din banda lui Gogă Pițigoi au mai făcut parte: soția sa, Elena Bârsan (voce, născută în 1936), Ionel Bâlteanu (țambal, născut în 1932 la Brădești, Dolj), Ion Căfădaru (chitară) și Constantin Cușlea zis Cioacă (bas). El era tot fiu de
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Pițigoi au mai făcut parte: soția sa, Elena Bârsan (voce, născută în 1936), Ionel Bâlteanu (țambal, născut în 1932 la Brădești, Dolj), Ion Căfădaru (chitară) și Constantin Cușlea zis Cioacă (bas). El era tot fiu de muzicanți, părinții săi fiind lăutarii Dumitru (n. 1906 - d. 1996) și Maria (n. 1911 - d. 1980). Fiul cel mai mare al lui Dumitru, Bebe Pițigoi (n. 1931 - d. 2013), a avut și el propria sa bandă de lăutari. A cântat cu soția sa, solista și
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
tot fiu de muzicanți, părinții săi fiind lăutarii Dumitru (n. 1906 - d. 1996) și Maria (n. 1911 - d. 1980). Fiul cel mai mare al lui Dumitru, Bebe Pițigoi (n. 1931 - d. 2013), a avut și el propria sa bandă de lăutari. A cântat cu soția sa, solista și acordeonista Ioana, zisă Nela (n. 1937 - d. 2000), cu Nelu Ciocan (naist venit din Dolj), cu Ion Tîrleanu (bas) și cu copiii săi: Doru Pițigoi (bas), Ion Pițigoi (tobe) și Ela Pițigoi (voce
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
mai evoluat: soția sa, Ioana (chitară), Grigore (Gore) Lătărețu (acordeon), Dinicu (Dinel) Cazacu (basist, născut în 1955) și Dumitru (Mitică) Cazacu (braci). Cu banda lui Alită Pițigoi au cântat și socrii săi,Titu și Ioana Gugin din Ștefănești. Alită și lăutarii săi au fost tocmiți la nunți, botezuri, petreceri din Gorj și din Dolj. Din respect pentru auditoriu el cânta îmbrăcat în costum național. După 2000 și-a format o nouă bandă, formată din frații săi, Bebe Pițigoi (vioară și voce
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Costel Tîrleanu (n. 1940 - d. 2001), solista Dorina (n. 1950) și vioristul Ion (Nelu) Chirițoiu (n. 1947 - d. 2001). Cunoscută a fost și banda Telu Bolovan (d. 1932 - d. 1991) viorist și solist vocal din Cărbunești-Sat. El a fost fiul lăutarilor Constantin (Cică) Bolovan și Maria din Petrești-Bărbătești. În formația lui Telu a cântat soția sa, Mărioara, născută în 1936 la Pojogeni, fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist, basist și acordeonist). După moartea lui Telu
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându-se în primul rând rapsozilor și lăutarilor, care au conservat tradițiile și au creat continuu muzici noi. În cadrul folclorului din Muntenia, Teleormanul și Vlașca (astăzi Giurgiu) ocupă un loc deosebit nu numai prin singularitatea manifestărilor, dar și prin multitudinea producțiilor de toate felurile, a originalității lor și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N. D. Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care au cules și publicat materiale de folclor din această zonă. Repertoriul lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru din Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul melodiei de anii "șaizeștrei" (1863) și "șaizeșopt" (1868), dar o mai bună relevanță ar avea-o anii 1853 (plecarea lui Barbu Știrbei la Viena) și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării, lăutarii aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor. Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor. Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare decât colegii lui. În grai local, lăutarii „se iau în gură”, adică interpretează versuri sau jumătăți de versuri într-un dialog strâns. Cel mai popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul nu mai este același, durata fiind comprimată. Principalele momente ale nunții, însoțite de cântece rituale interpretate, bineînțeles, de lăutari, sunt: Dintre acestea, "gătitul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul nu mai este același, durata fiind comprimată. Principalele momente ale nunții, însoțite de cântece rituale interpretate, bineînțeles, de lăutari, sunt: Dintre acestea, "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" se cântă pe aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
apei" (la care se poate cânta orice melodie de joc), au melodii proprii. De unele din aceste momente se leagă și câte un joc, dar melodiile nu sunt proprii, ci sunt preluate din repertoriul obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu semnalează originea orientală a acestei melodii, ajungând la această
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
largă circulație, fiind întâlnită în Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Hora mare sau "Nuneasca" este o melodie rituală consacrată, cunoscută îndeosebi în Muntenia și Oltenia (unii folcloriști o consideră ca fiind originară din Vâlcea). În zonă există obiceiul ca luni dimineața lăutarii angajați la nuntă să trezească mirii printr-un cântec numit "Zorile de dimineață". Conținutul acestuia amintește de vechile cântece medievale. Această asemănare îi face pe etnomuzicologi să presupună că melodia este un împrumut occidental venit spre oraș. Ca răspândire, cântecul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
asemănare îi face pe etnomuzicologi să presupună că melodia este un împrumut occidental venit spre oraș. Ca răspândire, cântecul poate fi întâlnit în partea apuseană a Olteniei și în întreaga regiune a Munteniei. În ansamblu, repertoriul ritual de nuntă al lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este destul de variat, cuprinzând melodii de origine foarte diferită: creații populare, culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea lor, această influență având loc în perioada de maximă circulație a melodiilor orientale. Un alt eveniment important la care participă lăutari este înmormântarea. Participarea lor la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]