3,980 matches
-
asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu pot comenta. Este adevărat, spuse boul. Dornic de afirmare, zglobiul șoricel interveni și el: Vai de voi! Habar nu aveți ce este omul. Eu locuiesc cu el și știu totul despre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână cu cămașa, gâfâia, apoi s-a uitat la mine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a oprit de vreo două ori, și-a arcuit spinarea, adulmecând ceva prin buruieni, ba chiar s-a și uitat spre noi o dată, dar ori nu ne-a văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n gură pe Prodan, dar am continuat totuși să înaintăm, însă eram deja atât de obosiți, că nu ne-am mai târât regulamentar, așa cum fusesem învățați la instructajul de orele de Apărarea Patriei, mai curând am luat-o în patru labe, eu mergeam în față, ca deschizător de drum, între timp se făcuse foarte cald, simțeam că am transpirat de curgeau apele de pe mine, însă nu ne-am oprit, ne-am continuat târâșul, în spatele nostru cafteala încă era în toi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut, că acuși i se rup ciorapii, și când am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior s-a dus șontâc-șontâc acolo, s-a așezat cu greu, și-a pus cârjele dinainte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi s-au mânjit de noroi, aveam o stinghie chiar sub nas, scria pe ea, cu litere mari și negre, CUBA, am zărit-o doar o secundă, apoi cineva i-a dat un șut, eu m-am târât în patru labe, repede, mai în față, iar în timp ce încercam să mă ridic în picioare, ca să nu fiu strivit, am simțit deodată șurubul sub palmă, dar tocmai atunci careva m-a călcat pe pulpă, iar când mi-am tras piciorul, șurubul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strâmtă, mi-am simțit umerii frecându-se de pereți și credeam c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr, în timp ce continuam să mă târăsc în patru labe, am simțit cum și spatele mi se freacă de pereții galeriei și mi-am dat seama că nici dac-aș vrea, n-aș mai putea să dau înapoi, așa c-am continuat să înaintez, dorindu-mi să nu fi câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în față, spunându-mi să mă grăbesc, că mai e un grilaj care trebuie demontat, și să nu-mi fie frică, urmează o porțiune mai largă și, într-adevăr, după un scurt târâș, am putut să mă ridic în patru labe și am ajuns lângă Feri, iar Feri mi-a spus că acolo se termină galeria, iar grilajul e deasupra capetelor noastre, să-mi întind numai mâna, și-l ating, el l-a și pipăit și crede că nu e prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o ușchească până nu-i târziu, că acuși o să le arate el ce-nseamnă un caft adevărat, ce treabă-i aia, nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
general ridicat la rangul de idiot congenital al insulei. Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care scăpau onomatopee de neînțeles. Încerca În mod vizibil s-o facă să priceapă ceva, dar ce anume? Marie nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Își recăpătase cunoștința. Doctorul citea liniile electrocardiogramei pe măsură ce aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă. Medicul lăsă să cadă banda, care alunecă pe jos ondulîndu-se. - Pare a fi infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind mai În față. - Am vorbit cu cardiologul ei la telefon. Ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum era unul dintre cei mari. Dintr-a opta și până În ultima clasă de liceu, elevii treceau În dormitoarele din cealaltă aripă, cu separeuri de patru paturi. Pentru băieții cei mai violenți, Bruno era deja complet pus cu botul pe labe, umilit; și-au căutat, Încet-Încet, noi victime. În același an, Bruno Începu să prindă interes pentru fete. Câteodată, destul de rar, cele două internate organizau ieșiri comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar mă săturasem să fac labă. Îmi plăcea, totuși, că avea sânii mari. Întotdeauna mi-au plăcut sânii mari... (Oftă din nou, prelung.) Protestanta mea cuminte, țâțoasă, și devreme-acasă... Spre surprinderea lui Michel, ochii i se umeziră de lacrimi.) Mai târziu, sânii i s-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înaintat către mine. În orice confruntare violentă există ceva ca un moment de grație, o secundă magică În care puterile suspendate se echilibrează. S-a oprit În dreptul meu, mă depășea cu un cap, am crezut c-o să-mi ardă o labă, până la urmă nu, s-a Îndreptat spre ușă. Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Câștigasem victoria. Victorie modestă: s-a Întors la lecții chiar a doua zi. Părea să fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie prietena În timpul orelor. Îi ridica fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
te-ai scos din încurcătură zilele trecute. Ai avut o prezență de spirit de invidiat. — Trebuia să fac ceva. Îi zâmbesc ușor stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris încuviințează din cap. S-a purtat foarte frumos cu Nathaniel. Dar nu se poate să nu fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fața ei, îmi dau seama că am atins nota cea mai adecvată de flatare. — Treizeci și nouă, dacă vrei să știi ! spune, și pe obraji îi apar două pete de culoare. — Nu ! exclam, evitând să mă uit la ridurile de laba gâștii. Nu pot să cred ! Ce mincinoasă. A făcut patruzeci și șase în februarie trecut. Și dacă nu vrea ca lumea să știe asta, ar trebui să nu-și lase pașaportul pe masa de toaletă. — Așa ! spune, vizibil înveselită. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Prea tîrziu. Ți-am dat o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]