5,821 matches
-
cu formele cam plinuțe pentru înălțimea ei, nu prea mult totuși sub cea a Anei. Era pentru prima dată la mare și văzând imensitatea întinderii de apă, s-a minunat ca un copil. Cum bătea un pic de vânt dinspre larg, îi plăcea să se joace aruncându-se în valuri, ținând-o pe Ana de mână să nu fie luată de curent. Primul contact cu apa a fost ca un fior, dar umezindu-și întregul corp, devenise o plăcere, ca apoi
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
spate a picioarelor. Atunci descoperi privirea Anei atent îndreptată spre dig. - Ce-ai văzut așa de interesant Ana de nu-ți mai iei ochii din direcția digului? - Aa, nimic.. mă uitam așa să văd cum pleacă barca cu turiști în larg... - Parcă nu spre barcă te uitai! Ai descoperit vreun mascul care să-ți capteze atât de mult atenția? - Nu neapărat, doar că mi s-a părut că-l văd pe omul din vis. - Care din ei? Cel care te urmărea
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
ridică la suprafață nu o mai văzu pe colega ei. Unde ai dispărut Cristino? se întrebă Ana. Mare i-a fost mirarea când o văzu ținându-se de umerii unui flăcău la vreo trei - patru metri depărtare de ea spre larg. - Hei! Cristina! Unde pleci în larg? Este apa adâncă și nu știi să înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai auzea nimic. Cât Ana s-a scufundat să-și armonizeze temperatura întregului corp cu cel al apei reci, un
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
văzu pe colega ei. Unde ai dispărut Cristino? se întrebă Ana. Mare i-a fost mirarea când o văzu ținându-se de umerii unui flăcău la vreo trei - patru metri depărtare de ea spre larg. - Hei! Cristina! Unde pleci în larg? Este apa adâncă și nu știi să înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai auzea nimic. Cât Ana s-a scufundat să-și armonizeze temperatura întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai auzea nimic. Cât Ana s-a scufundat să-și armonizeze temperatura întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o luase de mână și o trase spre larg. Cum nu mai simțea nisipul sub picioare, de teama înecului se ținea strâns de gâtul acestuia țipând fără vlagă. - Lasă-te în grija mea, nu pățești nimic. - Mi-e fricăă..., nu știu să înot.... - Știu eu. Lucrez la salvamar. Uite
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
prins la "înghesuială"și a profitat măgarul, atâta tot. - Ei na, ca să vezi? se miră ironic din nou Ana. - Simplu. Când tu te-ai scufundat să te uzi pe corp, m-a prins de mijloc și m-a aruncat spre larg. Cum nu mai ajungeam cu picioarele la nisip, m-a prins în brațe să mă ridice la suprafață, eu involuntar de teama înecului l-am prins de gât și măgarul a profitat de situație. Ana începu să râdă cu hohote
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
să cred că ea anticipase moment cu moment desfășurarea lucrurilor, a fost faptul că pe sub bunda largă și călduroasă a mamei tânte Aurore nu purta pe șine decât ciorapii, în rest era cu desăvârșire goală. (Fragment din românul Întoarcerea din larg) Referință Bibliografica: Tânte Aurore / Dan Florița Seracin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 217, Anul I, 05 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gândcâte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Dacă ai răbdare recuperezi volta, dacă nu, trebuie s-o schimbi cu alta bună, sau s-o repari pe loc, în caz că nu ai rezerve. În jur de ora nouă, marea se curățase binișor de ceața care s-a îndepărtat spre larg. Se vedea din nou tot litoralul. Mă aflam cam la doi kilometri de mal. Adâncimea mării depășea aici nouă metri. Când dădeam de zona nisipoasă, plină de alge, găseam în cârlige strunghili roșiatici, care sunt cei mai gustoși guvizi și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă îndreptam spre mal, ci spre larg. Nu se vedea nimic în zona de contact a ceței cu apa, dar parcă totuși se distingeau niște umbre, care aveau forma unor copaci și blocuri. Unde puteam fi? La Venus sau la Saturn? Oricum, eram lângă mal și nu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
se distingeau niște umbre, care aveau forma unor copaci și blocuri. Unde puteam fi? La Venus sau la Saturn? Oricum, eram lângă mal și nu mai conta nimic în acel moment. Încetasem să mai fiu speriat că luasem drumul spre larg, spre necunoscut. Se știe că-n acest caz, nu aveai niciun mijloc de-a te face anunțat în cazul unei eventuale rătăciri pe mare, pe timp de ceață, decât fluierul și așteptarea ca ceața să se ridice. Mai erau cazuri
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
aceștia nu uită să acuze România de inutilitatea vieții lor, dar nu-și uită nici faimoasele năravuri certate cu legile de pretutindeni, prin care aduc grave prejudicii tuturor românilor... În plan politic lucrurile sunt într-atât de bine oglindite de largul și îndelung bătătoritul drum al tuturor politrucilor postdecembriști, încât politica dâmbovițeană a devenit nu numai un nou Eldorado al căpătuirii peste noapte, ci și modalitatea nelegiuită dar confraternă (a se citi tovărășească), prin care își scapă pielea atât aceia ce
ESENŢA POLITRUCIANISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373243_a_374572]
-
Toate Articolele Autorului E ÎNCĂ IARNĂ La început de făurar , Vremea se mai schimbă iar. Vânt, ninsori și lapoviță, Gheață numai o pojghiță. Ciorile dansează-n horă Se-nvârtesc din oră-n oră. Înspre seară se retrag Înșirându-se în larg. Mai bine de-o săptămână Norii negri se adună. Și plouă din cer mărunt, Șfichiue tare un vânt. Dup-o noapte de tăgadă Ninge rar, avem zăpadă. Iarna se întoarce iar Că-i luna lui Făurar. Și ca-n fiecare
E ÎNCĂ IARNĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376172_a_377501]
-
de minune, fiindcă avea în permanență un aer deosebit, iar istețimea sa era de invidiat. Totuși, treptat-treptat își dădu seama că ceva nu-i în regulă cu el, deoarece nu prea suporta razele soarelui. În schimb, noaptea se afla în largul său, nu avea somn și colinda fără teamă ulițele satului și adâncurile pădurilor, indiferent că era lună sau întuneric. Doar ziua îl cuprindea somnolența și se simțea sleit de vlagă. Dar iată că într-o bună zi stăpâna conacului, de
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
și cărturari români cu merite deosebite în istoria neamului, prilej de trezire și de reafirmare a conștiinței naționale, a desfășurării unor puternice și vibrante manifestări de solidaritate națională. Unele note informative și rapoarte ale Direcției Poliției și Siguranței informau pe larg și exprimau îngrijorarea cu privire la amploarea festivităților organizate de „Liga Culturală”, cu prilejul acestor aniversări, precum și despre răsunetul lor în conștiința românilor de pretutindeni . Referință Bibliografică: Rolul „Ligii Culturale Române” sub conducerea Acad. Nicolae Iorga, în promovarea tradițiilor istorice și dezvoltarea
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
2015 Toate Articolele Autorului MI-AȘ FI DORIT... E-o vreme azi prea mohorâtă Și norii sunt ca munții de grei, Iar viața e atât de urâtă Întortocheată pe sute de căi. La părinți aveam o viață ferice, Eram în largul nostru cu toții; N-avea unul motiv ca să strige Ca-n vechea Spartă iloții Că sunt de multe drepturi lipsiți, Când alții le-aveau din belșug. Și toți între toți erau fericiți, Neștiind ce este ăla vicleșug. Cine nu-și pune
MI-AȘ FI DORIT... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379696_a_381025]
-
și aranjat", uneori „scurtat și ondulat". Clienta nu se tocmea niciodată, plătea cheș și nici chitanța nu cerea. Devenise, cum s-ar spune, de-a casei. Atelierul doamnei Claudia era micuț, plăcut și intim. De acea, femeile se simțeau în largul lor și puteau discuta despre orice. Și așa, din vorbă în vorbă și din discuție în discuție, clienta despre care am pomenit a făcut o afirmație în sensul că ea dispune și că are un magazin în centru plus două
SCHIŢE UMORISTICE (24) – SINCER ÎNDRĂGOSTITĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374711_a_376040]
-
Teo Cabel trăiește, paradoxal, drama „alergătorului de cursă lungă”, în căutarea acelei iubiri care se stinge pe măsură ce se aprinde. Poate de aceea spune: „Hoinăresc / dintr-o galaxie / în alta” (Picături de cer). De ce hoinărește omul? Fiindcă nu se simte în largul lui acasă și i se pare că în lume, lucrurile ar sta altfel. Nu stau. Aceleași drame pretutindeni. O continuă căutare, neobosită și obositoare. Acel ceva nu se lasă lesne găsit. Spre final, cu făclia încă aprinsă, o predă celuilalt
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
pregnante, tocmai pentru că zoon politikon s-a autodefinit de-a lungul timpului ca o specie situată mereu în zona de așteptare opusă aceleia gândite de mandatarii lui reali, nu doar statistici. Orice poți să îi reproșezi politicianului conjunctural postmodern în cadrul larg al spectacolului teatral lumesc (cu aparent caracter democratic, în genere), dar nu poți să îi treci cu vederea un lucru, anume darul vădit al persuasiunii cu dublu tăiș scrijelite parcă în gena lui specifică, un loc geometric cu contururi imprecise
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
dacă s-a învățat mai tot neamul să ceară în felul următor: „dacă îi dai mamii, tatii, lui frate-miu, soră-mi, vreau și eu, dacă nu ai pentru toți, dă-mi mie primul!”? De aici începe avântul presei în largul căpătuirii. Iar oameni de televiziune ca Răzvan Dumitrescu, dacă ar fi să avertizeze cu ceva, ar striga astfel zișilor confrați împrăștiați prin televiziuni împrăștiate și ele: „nu vă pierdeți pe cărări fără pulbere ale mării corupției, ați lăsat urme pe
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
care, odată intrat în viața ta, devine imposibil de neglijat, determinându-te să-ți organizezi timpul în conformitate cu al lui. Poate s-ar auzi voci care să comenteze opinia mea, susținând că un partener autentic te face să te simți în largul tău și prin urmare ar fi nejustificată această grijă în doi. Însă, oricâte voci ar susține acest lucru, tot îmi rămâne convingerea că o relație de cuplu presupune, spus cu indulgență, mici corecturi în programul zilnic al fiecăruia dintre cei
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
printr-o minune, îmi recăpătasem elanul și cheful de viață, reușisem să-mi ignor emoțiile negative, dorul de Ovidiu și zbuciumul care îmi ciopârțise sufletul în ultimele zile. Eram așa de încrezătoare în mine, încât m-aș fi simțit în largul meu chiar și pe covorul roșu de la Hollywood. Expresia “în largul tău” are ceva îndoielnic privind-o așa, căci poți să te simți constrâns chiar dacă ești singur și la fel de bine, poți să te simți minunat în prezența a o sută
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
să-mi ignor emoțiile negative, dorul de Ovidiu și zbuciumul care îmi ciopârțise sufletul în ultimele zile. Eram așa de încrezătoare în mine, încât m-aș fi simțit în largul meu chiar și pe covorul roșu de la Hollywood. Expresia “în largul tău” are ceva îndoielnic privind-o așa, căci poți să te simți constrâns chiar dacă ești singur și la fel de bine, poți să te simți minunat în prezența a o sută de persoane. Însă eu mă simțeam eliberată, așa cum nu mă mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
binevoitor de mai înainte. - Da, mamă, ea este Natalia! a răspuns Ovidiu un pic emoționat. - Bună seara, doamna Moise! mă bucur să vă cunosc, am zis eu politicoasă, surâzând timid, mișcată peste fire de această întâlnire. Nu mă simțeam în largul meu de când intrasem pe poartă, iar starea de agitație încă persista, simțindu-mă monitorizată de propriile mele emoții, de parcă aș fi dat examen la Banca Mondială. - Să trăiești, mânca-te-ar mama! Că frumoasă ești, un trandafir de fată! adăugase
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]