2,362 matches
-
cu un fir metalic, auriu marchează cotorul care prelungindu-se printr-un orificiu, fixează pergamentul pe care este scris textul. Pe frontispiciul pergamentului, alături de numele posesorului, sunt desenate două bastoane de mareșal încrucișate, care sunt puse peste o crenguță de laur. Cartea de mareșal este datată și localizată: în partea stângă apare locația și data: București, 14 iunie 1930, iar în dreapta, este semnătura olografă a regelui Carol al II-lea. Conținutul Cărții de mareșal a lui Constantin Prezan: ,,Oastea românească pornită
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru sprijinea un cap chel de bronz cu o cunună de lauri. — Holul nordic, zise Munro tare. Capul încuviință și se porni un huruit slab. Lanark își dădu seama că erau într-un vagon care circula într-o parte. — Mașinile care leagă institutul de camerele consiliului sînt destul de vechi. Luați loc, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili în togi, ținînd în mîini pergamente și bastoane cu o formă ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și văzu soarele ridicîndu-se auriu din spatele unei tufe de laur; lumina pîlpîia și spațiul dansa între frunzele fremătînde. Beat de spațiu, se întoarse și privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta scursă din câteșipatru unghiurile lumii trăiește în ultima linie din vânzarea de brațe omenești cu luna și cu ziua, căci orice braț care nu produce nimic trăiește de la brațul ce produce ceva. Iată în adevăr încă o frunză de laur în coroana lui Carol Îngăduitorul. Despotismul, oricât de odios ar fi, totuși are mai multă îngrijire de popor decât republica străinilor din România, cu eticheta ei monarhică. Căci această republică nu are și nu a avut o altă menire decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
listele de subscriere pentru erigerea statuei lui Ștefan cel Mare, nu se va găsi să fi pus vreun ban într-acest scop unul măcar din toți cei ce au pus înainte individualitatea lor la inaugurare și au căutat să culeagă lauri de pe scumpa memorie a sublimului domn romîn! Istoria ne spune că, în toată glorioasa lui domnie, neobositul și neînvinsul erou, care a avut pe rând să lupte cu toate limbele străine ce ne înconjurau, a dus o viață de griji
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întrebăm - abstracție făcând de orice vederi de partid - ca fel de testimoniu de sărăcie intelectuală și-ar da acest organ daca am găsi că administrația unui Chirițopol e bună, stilul unui Fundescu ori Bibicescu escelent, versurile lui Serurie vrednice de laurul pururea verde ori politica unui Pherekydis eminamente romînească? Nimic nu degradează atât de mult intelectual 358 {EminescuOpXIII 359} {EminescuOpXIII 360} ca admirarea și lăudarea răului. Helvetius zice cu drept cuvînt: [... ] Daca n-am fi în stare a cunoaște sau a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sfârșitul vieții, pentru că mintea nu se 'nvață, ci se moștenește de la mama. [... ] zice Voltaire, iar Goethe zice: Obscurantismul veritabil nu consistă în oprirea răspândirii adevărului, clarității, folositorului, ci în aceea că i se dă curs și trecere minciunii. Văzut-am laurii sfinți ai gloriei De frunți comune pângăriți. De aici se vede de ce obrăznicie e capabil un cap de rând când ai comis greșeala de a-l proclama mare spirit. A o face aceasta e un mijloc care nu se scuză
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sub pleoape zecile de statui pe care le privisem în ochi, încercînd să-nțeleg cum ar putea fi gândirea acelor oameni de bronz înverzit și de piatră, bărbați iluștri cărora muze rubiconde le-ntindeau pene de gâscă sau cunune de lauri la fel de coclite. Și cum ar fi putut face dragoste femeile astea cu uter de marmură. Da, departe în noapte, când troleibuzele se retrăgeau, bărbații iluștri coborau de pe soclurile lor, le-apucau de păr pe muze și le trânteau în boschetele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena modelul, o muză în rochie cu mii de încrețituri ce întindea o cunună de lauri către un bărbat ilustru. Lângă ei, Faima suna dintr-o trompetă de mucava poleită, sprijinindu-și o mână pe umărul unui sculptor care cioplea la un bloc de marmoră. Veneau apoi bijutierii, ceasornicarii și florarii (cu o imensă jerbă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peste albie și așeză sexul de carne și vânt între coapsele pământii ale păpușii de lut, unde el se prinse imediat, împingînd rădăcini sârmoase în solul fertil. Apoi codana acoperi totul cu frunze moarte, ramuri cu măcieșe stafidite, frunze de laur cu ghimpi ascuțiți. Abia apoi se trezi, deschise ochii și le chemă pe celelalte, ce nu aveau să știe nimic până ce sorții nu aveau să cadă și-asupra lor. Asta fusese anul trecut, în care fata făcuse cincisprezece ani. Câteva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațul nostru fier... Eu am fost puntul care-n marea lumei Cea liniștită m-am mișcat - și marea, Marea întreagă s-a mișcat cu mine. Din codrii-antici și din pustii de gheață De sub lumina aurorei boreale Și din dumbrăvi de laur, din pustia Egipetului vechi, a Libiei arse *, Porniți de constelații sângeroase, Cu minte-aprinsă de preoți bătrâni Popoarele pornesc în contra Romei..., Vai ție, -al lumei Domn!... de trei ori vai! PATER CELSUS (apart ) Vai ție, -al Daciei Domn, de trei ori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Marea ce-a înecat jumătate ruina bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU SCENA 3 PETRU singur SCENA 4 PETRU, MIRA (cu cununa de laur ) SCENA 5 PETRU (singur, se suie-n barcă) ACT. II (sala domnească cu masa-ntinsă) SC[ENA] I ȘTEFAN, MAIO SC[ENA] II MAIO (singur) 3. MAIO, ARBORE (cu hârtiile de la Direptate) 4. PRECEDENȚII, BOIERII, DOMNUL 5. ARBORE, DOMNUL 6
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-o ia-n brațe, ea scoate pumnalul, se repede la el, dar, limpezită, îl scapă și se repede c-un țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-adevăr nu fusese altceva decât un vis frumos. . {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe cu geniu-ți aprind. (Mureșanu a-ngenuncheat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus răpită de-un nor aurit) {EminescuOpVIII 263} LUMINA (solemn, invocând cerul) 2260 Cu bolta ta de stele coboară, univers, Cu lamură de pace tu treci în al său viers. Coboară fericite, albastre, mândre dom
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: (încet Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întunecata mare O dată încă-n viață să mă-nec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi zdrobită... și-apoi să mor... Să mor, Să-nec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Ș-apoi nu vedeți voi Că ei admiră toate ce le-aduce pieire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol, și ești numit erou, Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O ginte ce se-nalță Pe spatele altora e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt In tentationem. VULTUREANU Ascultă... Drăguța mea-i făgăduită altuia... îi mireasa altuia. INTENT [ATIONEM] St! Au! ce-i de făcut? VULTUREANU Îi mireasa unui gogoman care se potrivește cu dânsa ca sarea-n ochi sau ca o cunună de laur pe o frunte de măgar. INTEMT[ATIONEM] Ei și... Ce iese de acolo?... VULTUREA[NU] E! taci... nu-i de-acelea ea... Odată măritată... nu mai e... nix... Nu se află... O știu eu, și de aceea mi-i dragă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arată o mizerie adâncă. în fund o ușă, un scrin dinainte, în dreapta un cămin, în stânga o fereastră și o masă pe care se văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica ca să aibă - Nu-s eu regele însuși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mîni) O, daca n-ar fi reamintirea, daca n-ar fi, atunci aș visa mai puțin în felul acesta și n-aș fi nemica alta decât aceea ce sunt; și totuși e o plăcere deosebită de a privi la laurul veștejit și, după atâtea vijelii de aplaude de mult uitate, a întreba pe martorul uscat însă unic daca mai merit a-l purta. (ia cununa din perete) Din ce în ce mai gol, din ce în ce mai uscat; te rog mai ține încă puțin, prea puțin, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]