1,986 matches
-
izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon se schimbă și se uită în oglindă. Are vînătăi la ochi și nasul este mai mare decît un cartof. Nu pot să mai ies în fața copiilor. Mulțumesc, doamna directoare, pentru primire. Doamna Eliza leșină din nou, dar domnul Pantelimon nici n-o bagă în seamă. Între timp vine și poliția. Să mi-l aduceți pe derbedeu la mine! N-o să mai bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca, răcnește Adela. Gobăile au ieșit în curte și o gîscă pornește spre Raj. Și gîscaaa! țipă Adela, leșinînd. O poveste stranie Daniel Ciobotari era șofer pe camioane grele și mai tot timpul era pe drumurile Europei. Avea o muncă grea, chiar foarte grea și, în general, pleca singur în curse de mii de kilometri. Dormea în parcările de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vederea i se întunecă. Președinte nu mai era omul acela simpatic. Urma un alt președinte, dar, ca o rază de speranță, în complet era și omul acela atît de simpatic. Cînd noul complet a intrat în sală, Iosif era să leșine. Președintele era un om care cînd te privea îți îngheța sîngele în vine. S-au dus naibii bănuții mei... Lacrimile năvălesc în ochi, dar stau acolo cuminți. Nu vreau să mă fac de rîs. Încep procesele și noul președinte privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc la biserică să se roage preotul pentru tine. Om de aur ce ești! Din nou lăcrimează și binecuvintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găleata... (mă autocenzurez aici, pentru a proteja pe cei mai sensibili dintre cititori). Vasile era un om foarte grețos, adică nu era grețos pentru alții, ci lui i se făcea greață din te miri ce. Cînd a scos mîța, a leșinat puțin. Spun puțin, avînd în vedere faptul că n-a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu. Apă cu... mîță. Ce bîigui, omule?! Nu vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă. Cu siguranță el a făcut-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este vie lighioana asta! Spunînd cuvîntul "lighioană" Ramona apasă cu forță degetul pe ploșniță. Ploșnița crapă și, speriată, Ramona își șterge degetul de rochie, mimînd un imens dezgust. Ce parșivenie! Doamne, ce pute! Femeile se adună roată, Monica dă să leșine, dar nu poate și scena devine interesantă. Vai, ce mai pute! se aude un cor al doamnelor. Viorel o șterge cu o batistă pe nevestică și un tînăr dă să țină contra cu mîna pe sub rochie. Ce s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
norilor pe șesuri. Caută calități și defecte ale omului de lîngă ea. Mă înădușă cu greutatea lui imensă și nici măcar... Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare și fiecare era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse o nouă întîlnire. Cumpărase inelele de lgodnă și credea că Dana va leșina de bucurie. A contactat-o la telefon. Vreau să-ți fac o surpriză enormă, iubito! Nu-mi mai spune așa, că aud colegii. Cum adică? Te ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceas, Își puse ușor mâna stângă pe coapsa vecinei. Preț de câteva secunde minunate (cinci? șapte? - cu siguranță nu mai mult de zece), nu se Întâmplă nimic. Fata nu se mișca. Bruno era invadat de o căldură intensă, simțea că leșină. Apoi, fără un cuvânt, cu blândețe, ea Îi Îndepărtă mâna. Mult mai târziu, adesea, În timp ce i-o sugea o târfuliță oarecare, Bruno avea să se gândească iar la cele câteva secunde de fericire Înfricoșătoare; se va gândi, de asemeni, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se auzea rostind o frază de genul: „E caldă apa, fetelor?” Între dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi soți au căzut de acord că tînărul nu era nici beat, nici hoț. Pentru a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așteptau ca omul să-și vină în fire. Cînd s-a trezit, Aizic arăta nu mirat, ci mai degrabă plin de spaimă. - Ai nimerit la niște oameni cumsecade, îl liniști coana Sofica. Ce-i cu dumneata? Feciorul plăpumarului tăcea. Apoi leșină din nou. - Tu vezi-ți de-ale tale și lasă-l pe el să se hodinească, hotărî femeia. Eu încălzesc apă și pregătesc o gustare. Se pare că-i hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lui Ivan. Culoarea dumitale e alta. - Vrei să spui că nu putem merge împreună? - Ai mers cu noi cînd m-ai primit în casă. Mîine însă îi vei primi și pe prigonitorii mei. - Dacă vor intra pe geam și vor leșina pe scaun... - Cînd trag cu pistolul și eu trebuie să intru prin geam, asta nu se iartă. - Poate că nu, replică Goilav. Dar un singur adevăr e o idee mult prea fixă pentru formele care curg mereu. Prefer să n
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente; dar pulsul îi este surprinzător de regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte. Au întins-o pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru o clipă, față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încleșta picioarele. Nu-l mai auzea de mult, poate nici nu mai vorbea. Nu-l va mai asculta, își va astupa urechile. Fiind atât de întuneric, el nu va simți. Totuși, n-ar trebui să se predea somnului sau să leșine, cum s-ar fi putut întâmpla, simțea, foarte curând, mai degrabă să-și strângă gândurile, să-și amintească tot ce i-a turuit în atâtea ore de nestatornică nebunie. Tocmai în golurile acestor pauze lungi simțea ea că se prăbușește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
palme de tablă. A ridicat, dintr-odată, mâna, să-și dea părul pe spate. A simțit palma lucie, de oțel, lovindu-i țeasta, metalică și ea. N-avea păr, uitase. N-a putut să se miște, poate și dormise, visase, leșinase. A doua zi, după prânz, s-a apucat probabil brusc de lucru. Să deseneze școala de unde fugise. În câte un colț al hârtiei, ca într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
venind din mulțimea ce se risipea și unul Îi spunea celuilalt cu glas scăzut și serios: — Măiculiță! zise el. Fata aia! Ai văzut-o? Ascultă-mă pe mine, aproape că s-a prăbușit peste ea! Ascultă ce-ți spun!... A leșinat!... A trebuit s-o ducă Într-o prăvălie!... Mama-mia! zise el. După o clipă, adăugă pe un ton liniștit și confidențial: — Știi... ăsta-i al patrulea pe șantierul ăsta... nu știai? Apoi am văzut lîngă mine un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]