8,145 matches
-
1959-1964 cursurile Facultății de Limbi Romanice și Clasice (secția italiană-spaniolă) a Universității bucureștene. Și-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică și apofază în barocul european și în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) și conferențiar (2002) la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
În 1962 intră în învățământul universitar, în 1990 devenind profesor în Catedra de limba română a Facultății de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza”, unde între 1990 și 1992 ocupă și funcția de decan. Între 1972 și 1974 a fost lector de limba română la universitățile din Torino și Milano, iar în 1994 - visiting professor la universitățile din Napoli și Salerno. Între 1999 și 2001 predă la Universitatea Ca’Foscari din Veneția, aici fiind și director adjunct al Centrului Român de
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
mai mare poet al omenirii tocmai pentru că la el „puterea cuvântului se impune ca o rădăcină a lucrurilor”. Fiind de o atare factură, lirica lui I. cere, pentru înțelegerea ei, o anume inițiere spirituală și o stare receptoare propice conectării lectorului la „calea vie” propusă de autor. Este o poezie care angajează integral sau, în cazul absenței acestui fond aperceptiv și deci a adecvării, nu comunică nimic, rezultatul acestei neaderențe și necomunicări fiind, ca judecată de valoare, imputația de „logoree”. Din
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
1999 iese sub egida Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. În primii ani în comitetul de redacție este menționat ca redactor Alexandru Hoțopan, alături de János Bancsik, Elena Csobai, Emilia Martin, Lucia Borza. Din 1994 redactor devine Emilia Martin, iar lector Lucia Borza. Programul revistei este axat pe „culegerea, prelucrarea și publicarea tuturor acelor valori de geneză populară care încă se găsesc din abundență și în grai viu în bogata moștenire a românilor din Ungaria”. Materialele pot fi grupate în trei
IZVORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287661_a_288990]
-
domestice, dar și o mereu reînviată vibrație de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii mereu întretăiate și expunând lectorului ipostaze ale dezrădăcinării acceptate în speranța unei ieșiri din cenușiul monocord al anonimatului. Învățătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a zece ani din viața foștilor normaliști. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde și relativa lipsă de
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
17-27. 1986 am semnalat existența celor pe care le-am găsit în catalogul fondului Legației din Turcia de la Arhivele Generale Regale din Haga. Ele ne-au fost accesibile prin xerocopii, transmise cu amicală bunăvoință de către Elisabeth van der Linden, fost lector de olandeză la Universitatea din București. Între limitele cronologice 1724-1809, ele se orânduiesc astfel: nouă scrisori domnești, șapte răspunsuri ale diplomaților olandezi, trei scrisori ale postelnicului Constantin Ipsilanti, o scrisoare de la marele dragoman al Porții Ioan Caragea, trei de la secretarul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a deveni altceva decât era. Demersul său se consuma nu în direcția aprofundării ci a înstrăinării de sine, dar a unei înstrăinări temporare, trăite ca reasumare continuă 87. În plus, autorul nu e doar creatorul operei ci și primul ei lector. Știm de mult că cititul nu reprezintă o simplă abilitate ci o interpretare activă a unor semnificații în cadrul unui subsistem de comunicare și, de ce să nu o recunoaștem, de putere 88. Or, în perioada romantică, lectura era ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Rusia), comparatistă și traducătoare. Este fiica actriței Maria Manșina și a lui Vasili Loghinovski, geolog. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Ural, în 1971 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din București și devine lector la Catedra de literatura rusă a Institutului „Maxim Gorki” din același oraș (1954-1973), apoi la Catedra de literatură comparată și universală a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1973-1975). Între 1975 și 1990 lucrează la Institutul de Istorie și
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
1954-1973), apoi la Catedra de literatură comparată și universală a Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1973-1975). Între 1975 și 1990 lucrează la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, iar în 1990 și 1991 ca lector la Catedra de limba și literatura rusă a Facultății de Limbi Străine din Universitatea București. Este autoarea unor cursuri universitare și a numeroase studii și articole, eseuri și recenzii despre literatura rusă și universală publicate în „Secolul 20”, „Viața românească
LOGHINOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
Ardealul nou”. Între 1952 și 1954 urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
Românesc la mai multe bienale de la Veneția), va participa la emisiuni radiofonice și, ceva mai târziu, de televiziune. O activitate intensă, întreprinsă cu un simț precis al valorii și cu o specială vervă polemică. În 1956 e numit asistent (apoi lector și conferențiar cu delegație) la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (în 1975 va deveni șeful Catedrei de istoria și teoria artei). În 1971 și 1972 a fost director al Editurii Meridiane, iar între 1972 și 1975, director
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
și 1946, profesor la licee din Năsăud, Oradea, Arad, Oravița, Orăștie, Ismail, Craiova, Petroșani. În perioada 1946-1963 predă limba și literatura română la Liceul „M. Eminescu” din Satu Mare. Ultimii ani de viață îi petrece la Satu Mare și la Baia Mare, ca lector la Institutul Pedagogic (1963-1972). Debutează la revista „Vremea”, în 1934, cu poezia Epicritica bucuriei, semnată G. Mavrogheni. Colaborează la „Floarea de foc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Proza interbelică, susținută, în 1990, ca teză de doctorat sub coordonarea lui I. C. Chițimia. Își începe cariera didactică la Universitatea din București, la Catedra de limbi și literaturi slave, promovând până la treapta de profesor; între 1982 și 1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
an obține și licența în drept. După susținerea, în 1939, a tezei de doctorat Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler, este numit asistent la Catedra de filosofia dreptului, unde lucrează până în 1944, când este detașat pentru doi ani ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în țară în 1947, după încă un an petrecut în Elveția, tot ca lector de română. Lucrează apoi ca redactor la Editura Științifică, iar în 1962 devine lector la Catedra
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
la Catedra de filosofia dreptului, unde lucrează până în 1944, când este detașat pentru doi ani ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în țară în 1947, după încă un an petrecut în Elveția, tot ca lector de română. Lucrează apoi ca redactor la Editura Științifică, iar în 1962 devine lector la Catedra de spaniolă a Facultății de Filologie din București. Titlul de doctor în filologie îl obține, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
ani ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în țară în 1947, după încă un an petrecut în Elveția, tot ca lector de română. Lucrează apoi ca redactor la Editura Științifică, iar în 1962 devine lector la Catedra de spaniolă a Facultății de Filologie din București. Titlul de doctor în filologie îl obține, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias, în 1971 fiind promovat conferențiar, post în care va funcționa până la pensionare
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
cu obiectul de interpretat interesează mult mai mult decât ca o legitimare a plăcerii lecturii. Mai cu seamă dacă păstrăm modelul lecturii ca o componentă a criticii culturale. Nu dintr-o perspectivă critică Înaltă, ci din cea În care un lector e dublat de autor (de opinii, În primul rând), la rândul său dublat de un „ce” interpretativ. Interpretul, criticul, stilistul se ascund mereu Îndărătul măștii de spontaneitate pe care autorul o poartă În general cu nonșalanță. Simbioza cu obiectul de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ne prevenea Cornel - mă rog, Își prevenea cititorul, dar acum mă identific acestui cititor -, chiar asta era invitația sa, să nu ne considerăm cititori de hârtie, ci cititori care participă și trăiesc alături de autor. În momentul În care Își prevenea lectorul să mai aibă puțină răbdare, să nu arunce cartea sau capitolul respectiv la coșul de gunoi, să nu cedeze nevoii disperate de viață care Îi cere să fugă trântind toate ușile și lăsând În urmă laboratorul steril al ideilor, Cornel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale legii Învățământului superior, care au fost operate „cu cap”, de către oameni „bine intenționați”, exclusiv pentru a bara accesul la funcțiile academice superioare al optzeciștilor. Am dat un asemenea exemplu În prefața Experienței externe: pentru a promova din funcția de lector În cea de conferențiar noua lege cerea 8 ani petrecuți În mediul universitar (cuvânt inexistent În legea precedentă), ceea ce, În mod obiectiv, nici unul dintre optzeciștii de marcă (Lefter, Cărtărescu, Cistelecan, Simuț) nu putea contabiliza până prin 1998-1999. Consecințele au fost două
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
2002), din Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului (2002) și din Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul (2005). Horea Poenar, absolvent al Facultății de Litere, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj În 1996. Doctor În filologie cu o teză de estetică fenomenologică. Lector universitar la Catedra de literatură română și teorie literară de la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”. Director al revistei Echinox din 2001 și coordonator al Dicționarului Echinox A-Z. Perspectivă analitică (Editura Tritonic, București, 2004). Autor al monografiei critice Cristian
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
București, 2004). Autor al monografiei critice Cristian Popescu - filmat de Îngeri (Editura Aula, Brașov, 2001) și al volumului de teorie literară O plimbare de dimineață pe strada Servandoni. O teorie a atitudinii critice (Editura Limes, Cluj, 2003). Doru Pop este lector la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj, din 2005. Bursier Fulbright, New School for Social Research din New York, 1995-1996. Bursier Ron Brown, University of North Carolina at Chapel Hill, 2001-2003. Masterat luat la University of North Carolina at
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
publice, Editura Dacia, Cluj, 2000, Introducere În teoria media, Editura Dacia, Cluj, 2001; Media și Democrația, Editura Polirom, Iași, 2002. Mihaela Ursa a absolvit Facultatea de Litere din Cluj În 1995; și-a luat doctoratul În 2004. În prezent este lector universitar la Catedra de Literatură Universală și Comparată a Facultății de Litere din Cluj, calitate În care susține un curs despre literatura erotică și imaginarul relațiilor de gen. A debutat În presă În 1991. A debutat În volum cu critică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cluj, 2005), pentru care a obținut Premiul pentru critică și istorie literară al Filialei Cluj a USR și Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. Cornel Vâlcu a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” În 1996; este lector la Catedra de lingvistică generală și semiotică a aceleiași facultăți din 1998. Doctor din martie 2007 (cu o teză despre relația dintre integralismul lingvistic coșerian și fenomenologia husserliană). Cursuri și conducere de seminar În domeniile lingvistică generală, teoria și filosofia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
traducerilor unor cărți care, potrivit mărturiilor sale, nu îl atrăgeau în nici un fel. În 1961 intră în învățământul universitar, fiind cadru didactic la Catedra de limba și literatura engleză a Universității din București până la pensionare. În 1964 și 1965, este lector de limba română la Londra, iar din 1971 până în 1973, la Cambridge. A fost distins pentru traducerile sale cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1978). Recunoașterea însușirilor de traducător ale lui D. va veni târziu, la mijlocul anilor ’50, odată cu cooptarea în
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri de vedere: din exteriorul și din interiorul unei psihologii. Capitolele dinamice, relatând inițiative
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]