KorAP: Find »[drukola/base=legat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...77 >

1,906 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

zis că e avid de putere și de bani, mai crud decât Tiberius, fără să fie însă inteligent ca acesta. — El, imperator? Vitellius a fost întotdeauna o nulitate. Cariera și-o datorează meritelor tatălui său, favorurilor împăraților... Cuprins de indignare, legatul izbi cu pumnul în masă. — A fost amantul lui Tiberius în tinerețe... La Roma i se spunea „sfincterul“, știai asta? Și apoi, cu Caligula și Claudius... Și cu Nero... Antonius ridică mâinile, încercând parcă să pună stavilă șuvoiului de cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de nemulțumirea poporului. Împart bani soldaților și funcții adulatorilor lor. Iar soldații noștri, uitând jurământul făcut împăratului, se lasă târâți într-un război fratricid, înfometați de bani. Știu că războaiele și jafurile sunt mai profitabile decât pacea. — Valerius Mucrus... Dar legatul nu putea fi oprit. — Adu-ți aminte că, dacă cel aflat la putere e corupt, corupția se întinde ca lepra, ajungând să întineze conceptul de cinste și regulile civile - gâfâia, smulgându-și furios barba. Când cel aflat la conducere e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
a început o nouă epocă, și această epocă are o taină a ei. Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și de legiuni. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Galba, adu-ți aminte. — Galba, suspină legatul. Galba nu se dovedește un împărat demn. De la Roma am primit vești sinistre... Poporul și Senatul îi cer un succesor. — Știu, exclamă Antonius încruntat. Galba l-ar vrea pe Piso, urmașul lui Crassus și al lui Pompeius, nobil așadar, tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de puterea zeului nostru. Antonius se îndreptă spre ușă, tăcut. — Antonius! Tribunul se opri, fără să se întoarcă. — Antonius, zise Mucrus. Orice s-ar întâmpla, tu ești succesorul meu. Nu știu cine va fi împăratul nostru, dar știu că tu vei deveni legatul Legiunii Galbiana. Tu vei comanda legiunea aceasta. — Așa ți-a zis? Valerius stătea lângă foc, în cortul lui Antonius. Când îl văzuse pe acesta intrând, pusese jos un libellus din care citea. — Valerius Mucrus ți-a spus că vei deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva lui Galba, și că Titus îi aparținea... Înrolarea unui gladiator e împotriva legii, dar Valerius Mucrus a acceptat - se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zile și nopți ca să ajungă din Pannonia până în ținutul batavilor. Mersese multe mile, nu doar să-l vadă pe prietenul său Julius Civilis și să-i înmâneze cele două scrisori ascunse într-un buzunar interior al traistei. Una era din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea lui Antonius. În dimineața plecării sale, pe când își lua rămas-bun de la fratele său și de la Titus, la castrul de pe malul Danubius-ului venise un mesager cu o veste ce zguduise întreaga tabără: împăratul Galba fusese ucis la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să plec din castrul lui Antonius din Pannonia, a venit un mesager de la Roma care a adus vestea morții lui Galba - arătă spre cele două scrisori pe care Julius le deschidea. După cum ai să vezi, una dintre ele este din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea fratelui meu. Îți cer să te aliezi cu Otho, noul împărat, împotriva lui Vitellius. În colibă intră o femeie cu o torță în mână. Se apropie de Julius. — Acum. — Așteaptă, zise Valerius, privind-o rugător. — Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Flavius Valens și pe Caecina Alienus. O să trimit mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-a dat lui Julius Civilis două scrisori, una de la legatul Valerius Mucrus și una de la tribunul Antonius Primus, fratele medicului... În amândouă i se cere lui Julius să încheie o alianță împotriva ta cu legiunile din Pannonia, din Maesia și din toată Illiria. Te consideră un uzurpator. De partea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
îi urăsc pe romani. Ei îl caută acum pe cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce a aflat despre moartea lui Galba, Vitellius nu pare dispus să renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și ale lui Antonius Primus. Tu - îi dădu cupa hangiului - le vei spune că sunt gata să mă îndrept spre Italia cu războinicii mei, să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să-i atac pe vitellieni din spate. Zi-le că și Vitellius a pornit cu armata, bucătarii și gladiatorii... Va înainta foarte greu, între două banchete... Nu se va implica personal în nici o luptă; asta a lăsat-o în seama legaților lui. Vitellius se îndreaptă spre Gallia, iar de aici se va duce în Italia. Julius luă pumnalul și îi încercă din nou lama, gânditor. — Asta-i tot. Nu uita nici un cuvânt din ce ți-am spus și încearcă să ajungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
reflecta seninul cerului. Un milion de sesterți pentru o cină cu pește și carne de pasăre! Toți erau însă de părere că fuseseră norocoși să-l aibă oaspete în orașul lor pe Vitellius, cu luxul lui exagerat, și nu pe legații lui, Valens și Caecina, cu jafurile și masacrele lor. Din partea lor, Vitellius putea rămâne pe veci acolo, la Augusta, și nu doar câteva săptămâni, înainte să-și continue călătoria spre Alpes și spre Roma. La urma urmei, soldații lui se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bronz, discurile de aur și de aluminiu se legănau în bătaia vântului. Deodată îl apucă pe un soldat de braț și-l întrebă neliniștit, artând spre signum: — Acela nu e cumva însemnul Legiunii Galbiana? Nu știu... Știu doar că ieri, legatul unei legiuni din Pannonia a venit să discute cu Vitellius. Se eliberă din strânsoare. — Va învinge Skorpius! strigă, lovindu-l cu pumnul în spate pe celtul din fața sa. Tabăra se afla în apropierea zidurilor orașului, printre copaci. Erau puține corturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
e guvernat în numele lui Vespasianus, la fel ca Africa, începând cu Carthago. Dacă izbucnește un război civil între othonieni și vitellieni, Vespasianus și Mucianus vor veni cu armatele lor puternice și ni se vor alătura împotriva lui Valens și Caecina. Legații lui Vitellius au ajuns deja la Alpes. Otho nu vrea însă un război civil. I-a dat asigurări lui Vitellius că-i va proteja familia, care a rămas la Roma, și a început tratativele cu el. Antonius trebuie să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus și centurionul Errius Sartorius. Lângă ei se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un tricliniu acoperit cu mătăsuri și blănuri, însuși imperator-ul. Pentru a-și sublinia importanța, poruncise ca lui să i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nici spre mirmillonul care, ascuns în spatele scutului său asemenea țiparului între stânci, evita atacurile tracului ce mânuia o sica de forma unui cioc de vultur, executând lovituri circulare, menite să învingă rezistența celuilalt. Nu privise sângele și leșurile gladiatorilor învinși. — Legatul nostru nu vorbește? întrebă pentru a doua oară Vitellius, care scruta pe sub sprâncene chipul încordat al lui Antonius. Măcar să bea! Întinse propria cupă unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru întâlnirea noastră! Sclavul puse cupa în fața lui Antonius; acesta nu schiță nici un gest. Cei prezenți încetară să mai urmărească luptele, observându-l - unii curioși, alții deconcertați - pe legatul Legiunii Galbiana, care de când venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și le țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mânia. Am auzit că ți se spune Plisc de Găină, pentru curajul tău - o clipă, Vitellius se uită distrat spre arenă, apoi îl fixă pe Antonius. E un nume ciudat pentru un bărbat curajos. Îmi explici și mie de unde vine? — Legatul nu trebuie să vorbească decât despre ce i s-a poruncit, răspunse Antonius - și, luând cupa pe care sclavul i-o pusese în față, o ridică, apoi o lăsă să cadă pe podea, unde se sparse. Sunt aici în numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și încercă să se apere. Fu salvat. Se rostogoli, respirând cu mare greutate, în timp ce Valerius, ajutat de cine știe ce zeu, se elibera din strânsoarea gărzilor. Se întoarse, smulse pumnalul de la șoldul lui Antonius și se repezi iar la Vitellius. — Te ucid! Legatul Legiunii Galbiana îl opri, lovindu-l cu putere peste braț. — Nu așa! strigă Antonius. Pumnalul căzu la pământ. — Ticălosule! izbucni Valerius. Ticălosule! Tocmai tu... Scăpă din strânsoare și apucă o tavă mare, încărcată cu sturzi ce pluteau într-un sos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Errius stăteau în fața lui, lângă Valerius, care avea buzele tumefiate și bărbia plină de sânge, dar continua să-i arunce lui Vitellius priviri amenințătoare. Vitellius nu se uită la el. Îi zâmbi cu răceală lui Antonius. — Spune-mi și mie, legatule, cu ce putere îmi impui tu să nu-l pedepsesc cu moartea pe cel care a vrut să mă ucidă. Din câte știu, ai venit aici ca ambasador, cu puțini oameni. Puterea mea e blestemul care te va urmări pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
foarte avantajoasă. Arătă cu degetul spre Valerius. — Ucigașul să-i fie predat fratelui său. Îl las liber. Cu un gest, Antonius îi opri pe soldații care se pregăteau să-l elibereze pe medic. Aceștia i se supuseră din nou. Apoi legatul se întoarse spre Vitellius. — Ce dorești în schimb? — Ești isteț, legatule. În schimb, vreau să te aliezi cu mine împotriva lui Otho. Vreau ca tu și toată Illiria să fiți de partea mea. Le făcu un semn soldaților. — Dați-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
predat fratelui său. Îl las liber. Cu un gest, Antonius îi opri pe soldații care se pregăteau să-l elibereze pe medic. Aceștia i se supuseră din nou. Apoi legatul se întoarse spre Vitellius. — Ce dorești în schimb? — Ești isteț, legatule. În schimb, vreau să te aliezi cu mine împotriva lui Otho. Vreau ca tu și toată Illiria să fiți de partea mea. Le făcu un semn soldaților. — Dați-i drumul. Nu. La ordinul lui Antonius, soldații se grăbiră să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pot lua pe Valerius de la Ludi, știi prea bine asta. Pot doar să fac în așa fel încât, dintr-un laș, să ajungă un bărbat care știe să apuce o armă și să-și apere viața. — Valerius nu e laș, legatule, răspunse Titus, privindu-l încruntat. E curajos, dar curajul lui este diferit de al nostru. Pentru el, viața e sacră. Pentru el, orice armă e o insultă adusă vieții. — Îmi cunosc fratele. Întotdeauna s-a temut... — Dar nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întoarce în Pannonia numai după ce îl voi convinge pe Proculus să-l învețe pe fratele meu arta gladiatorilor. Aș fi cu adevărat uimit dacă maestrul nostru ar accepta propunerea ta. Titus veni lângă Antonius. — Îngăduie-mi să vin cu tine, legatule. — Tu trebuie să ajungi la Errius Sartorius, în Pannonia. Ne vedem în castru. Cei doi bărbați își strânseră mâna. Aș face orice ca să-l salvez pe Valerius, murmură Titus. Dar nu-i nimic de făcut. Dădu să plece, dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]