KorAP: Find »[drukola/base=lepăda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...144 >

3,597 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Shiraishi din Sfatul Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că le întorc spatele neamului și strămoșilor mei... — Și eu la fel. Nu vreau să mă lepăd de credința străbunilor mei. Dar în inima mea nici nu mă lepăd. Și apoi, nu mi-aș necinsti mai mult strămoșii dacă n-aș lua înapoi pământurile primite de la ei? Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că le întorc spatele neamului și strămoșilor mei... — Și eu la fel. Nu vreau să mă lepăd de credința străbunilor mei. Dar în inima mea nici nu mă lepăd. Și apoi, nu mi-aș necinsti mai mult strămoșii dacă n-aș lua înapoi pământurile primite de la ei? Samuraiul căuta în van un sprijin, căci își simțea sufletul năruindu-se înlăuntrul său. Răpăitul ploii îi aduse aminte pe neașteptate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Ce vrei să spui? întrebă același episcop de adineauri. — V-am spus deja. Cum a început prigoana, jumătate din creștinii japonezi au pierit ca un fum. Dacă prigoana se întețește, fără îndoială că încă jumătate din cei rămași se vor lepăda de credința creștină fără nici o remușcare. Decât să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sau a oamenilor cu greutate pe care-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi socotesc pe japonezi la fel ca indienii din Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dumneavoastră a dat roade, zise Velasco cu zâmbetul său obișnuit. Domnul îl răsplătește pe acela care trece pragul Bisericii Sale. Când au aflat că niște japonezi veniți de la capătul lumii s-au creștinat, toți oamenii bisericii din Madrid s-au lepădat de îndată de părerile lor neclintite și părtinitoare. În fiecare zi vizităm fețe bisericești de rang înalt și primim binecuvântarea lor. Acum toate ne merg ca pe roate. Hotărârea adunării episcopale se va face cunoscută peste câteva zile, dar unchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
celălalt al pământului ca să fie compătimiți și ca să primească mila altora. — Te-am chemat, zise cardinalul privindu-l pe Velasco plin de tristețe, pentru că vreau să lași deoparte și acele firave speranțe care ți-au mai rămas. Deja m-am lepădat de orice speranță... când am vorbit întâia oară. Velasco simți o undă de împotrivire în glasul său. Nu, tu încă nu te-ai lăsat păgubaș, murmură cardinalul încruntat. Pentru că nu știi nimic. Auzind aceste cuvinte, preotul care era diacul cardinalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la dus, când am traversat Oceanul Pacific. Tânărul are o curiozitate nemaipomenită pentru civilizația și meșteșugurile noastre și își scrie pe hârtie sârguincios tot ce învață de la marinari. Tanaka Tarozaemon nu-l mai mustră pe Nishi pentru purtarea lui. S-a lepădat de încăpățânarea lui de până acum și uneori chiar bate din palme când supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea face acel lucru de care se temea Hasekura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lor de la slujbă mi-au arătat limpede ce e în sufletul lor. Cel care vine pe furiș la slujbă este Yozō, supusul lui Hasekura. Ochii lui triști și înspăimântați mă duc cu gândul la ochii unui câine. Dar nu se leapădă de seniorul căruia i-a jurat credință. Mi-l amintesc mereu alături de Hasekura de-a lungul călătoriei noastre. Poate că nu se va lepăda nici de Domnul... Iarăși n-am mai luat de multă vreme pana în mână. După ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Ochii lui triști și înspăimântați mă duc cu gândul la ochii unui câine. Dar nu se leapădă de seniorul căruia i-a jurat credință. Mi-l amintesc mereu alături de Hasekura de-a lungul călătoriei noastre. Poate că nu se va lepăda nici de Domnul... Iarăși n-am mai luat de multă vreme pana în mână. După ce am trecut prin două furtuni în Oceanul Atlantic, am pus în sfârșit piciorul în Veracruz. La plecare, pe străzile acestui oraș șuiera vântul, dar de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu cumva Dumnezeu mă pedepsea pentru ce văzuse în sufletul meu? — Într-adevăr, Biserica socotește că este un păcat de moarte să-ți iei viața, am murmurat eu ochii în pământ. Dar nu vreau să cred că Domnul s-a lepădat de acest japonez care și-a luat viața... Nu vreau să cred așa ceva! Comandantul nu putea să înțeleagă șoaptele mele răgușite. Dacă cineva l-a împins pe Tanaka să săvârșească un păcat de moarte punându-și capăt zilelor, atunci eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
păcat de moarte punându-și capăt zilelor, atunci eu am fost acela. Șiretlicurile mele trufașe l-au aruncat în brațele morții. Dacă e să fie pedepsit Tanaka, atunci eu însumi trebuie să fiu pedepsit. „Oh, Doamne, Te rog, nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește-mă pe mine pentru păcatul lui!” Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atunci eu am fost acela. Șiretlicurile mele trufașe l-au aruncat în brațele morții. Dacă e să fie pedepsit Tanaka, atunci eu însumi trebuie să fiu pedepsit. „Oh, Doamne, Te rog, nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește-mă pe mine pentru păcatul lui!” Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie de neînchipuit. Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care se lepădau de credința creștină și cei care căutau să se ascundă. Ordinul nostru împreună cu ordinul dominican și cu cel augustin au ținut o mare adunare pentru rugăciune și în ziua de Înviere au mărșăluit prin oraș strigând că vor să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se uita în altă parte, la fel ca și mai înainte. — Luați seama că Stăpânul și Sfatul Bătrânilor s-au răzgândit. Domeniul nostru nu mai vrea să primească vase străine și nici să câștige din negoț cu străinii. Ne-am lepădat de dorința de a face negoț cu Nueva España. — Atunci... zise samuraiul cu glas sleit, înseamnă că și împrejurările în care noi am fost trimiși ca soli... — Vremurile s-au schimbat. Sunt încredințat că v-a fost greu în lunga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și Nishi plecară împreună cu alaiul seniorului Tsumura să dea de seamă despre desfășurarea călătoriei în fața Sfatului Bătrânilor și să jure că se vor lepăda de credința creștină în fața sfetnicului pentru religie. Toate acestea erau poruncite de seniorul Tsumura. Castelul Stăpânului fusese lărgit în absența lor. Turnuri noi, imaculate se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Mi-e tare greu...” Își înfrână această pornire și își înclină capul punându-și mâinile pe genunchi. — Dar... n-avem ce face. Cât timp ai fost plecat, s-au schimbat toate hotărârile luate de domeniul nostru, iar Stăpânul s-a lepădat de toate visurile sale. La fel și tu... trebuie să te lași păgubaș în privința pământurilor de la Kurokawa. Cu toate că samuraiul se aștepta la aceste cuvinte, când le auzi rostite din gura seniorului Ishida, prin fața ochilor îi trecu chipul știrb al unchiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
preoților și ale călugărilor, pe când cei care îi adăposteau în case ori ascunzători sau îi ajutau pe fugari erau, dimpotrivă, supuși la cele mai aspre pedepse. Cei descoperiți a fi creștini erau trecuți prin chinuri cumplite nu numai ca să se lepede de credința lor, ci și ca să mărturisească unde se aflau ascunzătorile misionarilor. — Cel mai greu a fost, zise părintele Vasquez, că nu mai puteam avea încredere nici măcar în credincioșii japonezi pe care îi păstoream noi înșine. Nu știai niciodată când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aflau ascunzătorile misionarilor. — Cel mai greu a fost, zise părintele Vasquez, că nu mai puteam avea încredere nici măcar în credincioșii japonezi pe care îi păstoream noi înșine. Nu știai niciodată când un om în care aveam încredere avea să se lepede de credința creștină. De aceea nu le-am dezvăluit nici credincioșilor noștri unde mă ascundeam. Au fost și preoți care au fost prinși de slujbașii judecătorului chiar a doua zi după ce au spus unde se ascund. A fost un adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cenușă, iar cenușa sa a fost aruncată în mare. Așa făcuseră japonezii cu mulți misionari. Astăzi ne-au luat iarăși la întrebări. Mai bine zis, un slujbaș de la Cancelaria pentru religie din Nagasaki ne sfătuiește, după cum cere legea, să ne lepădăm de credința creștină (japonezii numesc asta „cădere”). Însă, nici el nu-și închipuie că o să cedăm, și nici noi nu facem decât să clătinăm din cap. Însă, astăzi a venit să afle altceva. M-a întrebat dacă Hasekura și Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin care se lepăda de credința creștină. Înțeleg ce este în sufletul tău. După ce-și îndepliniră însărcinarea, slujbașii se simțiră datori să îi aducă vorbe de mângâiere. Apoi, înainte de a încăleca, unul dintre ei îi spuse în șoaptă: — Am un mesaj de taină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de aspră. — Senior Velasco... Chiar și în aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie de ei. — Ia ascultați, tot nu vreți să vă lepădați credința creștină? E ultima oară când mai puteți! Cei doi misionari scuturară din cap cu hotărâre. După câteva clipe de tăcere, Luis Sasada tăgădui și el. Slujbașul încuviință din cap și se depărtă doi-trei pași, dar se întoarse brusc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]