4,839 matches
-
forme fixe anterioare (și de glorioasà tradiție), rondelul și sonetul, el se supune exigentelor fundamentale ale oricàrei forme fixe, definindu-se printr-un set limitat de constrîngeri, manifestate la diferite nivele ale procesului semantic al poemului (metric, rimic, strofic, semantic, lexical, gramatical etc.), si aflate în obligatorii relații (de convergențà sau divergențà) între ele. Formă fixà conferà tabularitatea poemului, ea se oferà vederii și "asigurà", prin efectele semantice ale constrîngerilor interrelate, un prim sens al acestuia. Ronsetul este alcàtuit din paisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
subclase de conjugare)4. Exemplele confirmă în esență faptul că paradigma anumitor verbe este încă nefixată, în pofida normei academice. Au fost culese - ca devieri față de norma actuală (reprezentată de DOOM2) - atât forme fără sufix (a cărui pierdere se poate circumscrie lexical, în funcție de unele caracteristici fonetice, semantice, stilistice ale verbului 5), cât și forme cu sufix. De exemplu, sufixul -esc lipsește la verbul a bănui: se bănuie (OTV, 15.XI.2007), iar -ez la verbul a copia: a început s-o copie
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Antena 3, 21.III.2008, B1 TV 2.V.2008, Europa FM, 9.III.2008, Național TV, 21.V.2008, OTV 19.III.2008, Pro TV, 5.XI.2007, TVR 1, 5.III.2008). 2.3. Extinderea formelor cu reflexiv lexical (inerent) Utilizarea unor verbe ca reflexive, în condițiile în care norma literară nu acceptă aceste forme, e un fenomen al limbii populare. Extinderea construcțiilor cu reflexiv inerent se explică analogic, dar și printr-o tendință de marcare lexicală, suplimentară, a
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cu reflexiv lexical (inerent) Utilizarea unor verbe ca reflexive, în condițiile în care norma literară nu acceptă aceste forme, e un fenomen al limbii populare. Extinderea construcțiilor cu reflexiv inerent se explică analogic, dar și printr-o tendință de marcare lexicală, suplimentară, a unor valori semantico-pragmatice (participarea, impersonalul, reciprocul etc.): a se risca (dar totuși mă risc, Pro TV, 19.XI.2007), a se râde (mă râd de leșin, Antena 1, 10.XI.2007; Cum poți să vorbești de inundații și
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
ascuțiți coconul. Acest Ionuț îmi este mie frate de cruce și lui i-am spus patima mea... (Mihail Sadoveanu, Frații Jderi) 1.Menționează modalitatea de formare a substantivului Frații Jderi. 2.Notează, din text, doi termeni arhaici. 3.Explică structura lexicală frate de cruce. 4.Comentează valoarea expresivă a verbelor la timpul prezent. 5.Motivează utilizarea semnelor de punctuație în propoziția: - Îl cheamă Ionuț? 6.Transcrie două mărci lexico-gramaticale care indică prezența naratorului. 7.Prezintă două trăsături ale romanului, pe baza
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
greu are să-ți cadă. Chiar acum aș putea să te omor, în voia cea bună, dar mi-i milă de tinerețile tale... (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentului. 2.Notează din fragment patru forme lexicale populare. 3.Motivează rolul cratimei din structura jură-mi-te. 4.Explică sensul expresiei: de te-oi prinde cu oca mică. 5.Transcrie două coordonate spațiale. 6.Precizează perspectivă narativă existentă. 7.Transformă fragmentul subliniat în vorbire indirectă. 8.Comentează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Prezintă conținutul de idei al fragmentului. 2.Plasează acțiunea în timp și în spațiu, prin elementele de limbă. 3.Precizează sinonimele termenilor subliniați. 4.Indică modul de formare a cuvintelor: înghețați, îndrăcită. 5.Notează din fragment patru forme regionale (fonetice/ lexicale). 6.Transcrie patru termeni din câmpul semantic al religiei. 7.Precizează două trăsături ale preotului care se desprind din citat. 8.Selectează din fragment două expresii populare. 9.Comentează, în 4-6 rânduri, atitudinea copiilor față de preot. Barem de notare: se
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
apelor, până la Cornul de Aur, corăbioare cu pânzele umflate. Crengile desfrunzite porneau muguri noi; șiragurile sumbre de chiparoși șușuiau un cântec moale pământului, trezindu-i visurile amorțite. Sunau clopotele; scânteiau turlele bisericilor... (Mihail Sadoveanu, Creanga de aur) 1.Formează familia lexicală (minim 4 termeni) a cuvântului mugur. 2.Transcrie patru termeni din câmpul semantic al spațiului exotic. 3.Selectează două cuvinte formate prin compunere. 4.Notează câte un antonim pentru cuvintele: sfârșit, umflate. 5.Precizează cele două valori morfologice ale cuvântului
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ASPECTE ALE DINAMICII SISTEMULUI CORELATIVELOR DANA MANEA 1. INTRODUCERE 1.1. Corelativele sunt unități lexicale (cuvinte sau grupuri de cuvinte) care participă la realizarea coeziunii textului, a continuității sintacticosemantice a acestuia. Potrivit lui Halliday (1985: 287−318) coeziunea privește organizarea semantică și formală a textului și se realizează prin următoarele mijloace: 1) referință (engl. reference), 2
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
textului, a continuității sintacticosemantice a acestuia. Potrivit lui Halliday (1985: 287−318) coeziunea privește organizarea semantică și formală a textului și se realizează prin următoarele mijloace: 1) referință (engl. reference), 2) elipsă (engl. ellipsys), 3) conjuncție/conectare (engl. conjunction) 4) coeziune lexicală (engl. lexical cohesion). Corelativele se subsumează mijloacelor de conjuncție/conectare, alături de conectorii frastici și trasfrastici. Mai precis, structurile corelative alcătuite din două componente 1 - dintre care unul este, de regulă, un conector, iar celălalt este de obicei un adverb - reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
continuității sintacticosemantice a acestuia. Potrivit lui Halliday (1985: 287−318) coeziunea privește organizarea semantică și formală a textului și se realizează prin următoarele mijloace: 1) referință (engl. reference), 2) elipsă (engl. ellipsys), 3) conjuncție/conectare (engl. conjunction) 4) coeziune lexicală (engl. lexical cohesion). Corelativele se subsumează mijloacelor de conjuncție/conectare, alături de conectorii frastici și trasfrastici. Mai precis, structurile corelative alcătuite din două componente 1 - dintre care unul este, de regulă, un conector, iar celălalt este de obicei un adverb - reprezintă o modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
corelative realizează coeziunea textului funcționând - asemenea conectorilor - la diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două tipuri de construcții: structuri alcătuite din două componente lexicale identice ori structuri alcătuite din două componente lexicale diferite. Primul tip apare numai între unități sintactice de aceleași rang (relație sintactică de nondependență, coordonare) și se realizează prin repetarea aceleiași unități lexicale: și... și, nici... nici; fie... fie, sau... sau
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două tipuri de construcții: structuri alcătuite din două componente lexicale identice ori structuri alcătuite din două componente lexicale diferite. Primul tip apare numai între unități sintactice de aceleași rang (relație sintactică de nondependență, coordonare) și se realizează prin repetarea aceleiași unități lexicale: și... și, nici... nici; fie... fie, sau... sau, ori... ori; ba...ba, când... când etc. (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
tipuri de construcții: structuri alcătuite din două componente lexicale identice ori structuri alcătuite din două componente lexicale diferite. Primul tip apare numai între unități sintactice de aceleași rang (relație sintactică de nondependență, coordonare) și se realizează prin repetarea aceleiași unități lexicale: și... și, nici... nici; fie... fie, sau... sau, ori... ori; ba...ba, când... când etc. (vezi Tabelul 1). Subliniem că structurile cum...cum (din Cum se întâlnesc, cum se ceartă) și de ce... de ce (din De ce mănâncă, de ce i se face
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
sau, ori... ori; ba...ba, când... când etc. (vezi Tabelul 1). Subliniem că structurile cum...cum (din Cum se întâlnesc, cum se ceartă) și de ce... de ce (din De ce mănâncă, de ce i se face foame) sunt numai aparent construite din unități lexicale identice. De fapt, în aceste construcții primul termen, desemantizându-se, s-a integrat (prin conversie) în clasa conjuncțiilor, iar al doilea termen este un adverb/locuțiune adverbială 3. Al doilea tip - realizat prin unități lexicale diferite - apare atât între unități sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
sunt numai aparent construite din unități lexicale identice. De fapt, în aceste construcții primul termen, desemantizându-se, s-a integrat (prin conversie) în clasa conjuncțiilor, iar al doilea termen este un adverb/locuțiune adverbială 3. Al doilea tip - realizat prin unități lexicale diferite - apare atât între unități sintactice de același rang (relație sintactică de nondependență, de coordonare), cât și între unități sintactice de rang diferit (relație sintactică de dependență, de subordonare): atât..., cât și; nu numai..., ci și; pe cât..., pe atât; atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
discursiv (transfrastic) coeziunea prin conectare privește nu numai organizarea semantică și formală, ci și organizarea tematică a textului. În acest caz, coeziunea se realizează fie prin "convertirea" unor conectori frastici ("investiți" cu funcții pragmatice: dar, căci etc.), fie prin unități lexicale specializate (apropo de, or, mai precis etc.). În GALR se discută situația conectorilor transfrastici, făcându-se referire la capacitatea lor de a stabili conexiuni între două acte de vorbire, la diferitele roluri argumentative pe care le îndeplinesc, la funcțiile expresiv-emotive
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
climatice, iar pe de altă parte, o serie de state federale încheie acorduri subunionale pentru limitarea emisiilor de GES (22). Cercetarea corpusului scoate în evidență existența unor variante formale ale acestei structuri corelative. Variația se produce prin inserarea altor unități lexicale în componentul secund al perechii: pe de o parte..., pe de alta, pe de o parte..., de cealaltă parte. Tabelul de mai jos ilustrează atât variantele construcției, cât și frecvența folosirii lor (prin numărul de ocurențe). Tabelul 5 1 2
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și celelalte mijloace menționate în Introducere (vezi supra, 1.1). Astfel, structurile descrise în 2.1.4 și 2.2.4 ilustrează faptul că realizarea coeziunii textului prin conectare interferează cu elipsa, și, în egală măsură, cu referința și coeziunea lexicală (cf. Halliday 1985: 310−313). Graficul de ilustrare a Tabelului 3 (redat mai jos) pune în evidență concurența dintre cele două construcții. Frecvența mai ridicată a primei perechi - nu numai..., ci/dar (și) - este bine conturată. În același timp însă
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în limba româna actuală componente ale construcțiilor corelative "se desprind" din structură, având tendința să se manifeste în ipostază de conectori transfrastici; 2) în limba română actuală coerența prin conectare (realizată prin perechi corelative) se asociază cu fenomene de coerență lexicală și cu fenomene de elipsă; 3) tipul de text (artistic, estetico-filozofic, științific, praxiologic) "dirijează" selecția structurilor corelative și a modalităților de asigurare a coeziunii textuale mai puternic decât "stilul individual". 1 În demersul nostru considerăm că structurile corelative sunt construcții
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
aici în discuție cele două tipuri de dacă cu funcție de tematizare − cf. GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație strictă se poate impune pe cale lexicală (Numai/doar dacă A, atunci B) sau pe cale intonațională (cu accent frastic pe conector: DÁCĂ mă rogi așa frumos, bine, o să vin.) 6 În lucrările de lingvistică, conceptele de factivitate/contrafactivitate sunt definite, de regulă, în raport cu predicatele (cf. DSL 1997
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
cunoscut numeroase variante: în afară de clișeu (Graur 1958: 6, Dănăilă 1960: 79, Ștefan 1979, Avram 1997a: 485 etc.), el a mai fost numit și șablon (Mihăescu 1961: 39, Avram 1997a: 485 etc.), expresie "la modă" (Șuteu 1959, Guțu Romalo 1992), șlagăr lexical (Iordan 1975a), automatism verbal (Dimitrescu 1983: 8). Accepțiunea generală a termenului clișeu (lingvistic) este cea atestată în DEX2 ca sens figurat al cuvântului: "formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon" (s.v.). Întrucât termenul este confundat în limbajul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
la "o formă lingvistică (cuvânt, sintagmă, propoziție) care se bucură la un moment dat de o anumită vogă, reflectată în utilizarea sa excepțional de frecventă"1. Vom grupa clișeele de care ne ocupăm după criteriul extinderii lor formale în clișee lexicale (formate dintr-un singur cuvânt), clișee-sintagmă și clișee-enunț, căutând să distingem sensurile noi cu care sunt folosite, contextele specifice, valorile pragmatice pe care le actualizează. 2. CLIȘEE LEXICALE 2.1. Inclusiv Din punct de vedere semantic, adverbul inclusiv s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
clișeele de care ne ocupăm după criteriul extinderii lor formale în clișee lexicale (formate dintr-un singur cuvânt), clișee-sintagmă și clișee-enunț, căutând să distingem sensurile noi cu care sunt folosite, contextele specifice, valorile pragmatice pe care le actualizează. 2. CLIȘEE LEXICALE 2.1. Inclusiv Din punct de vedere semantic, adverbul inclusiv s-ar putea parafraza cu "incluzând..."2, iar, din punct de vedere sintactic, el poate apărea în două tipare distincte, în care precedă elementul la care se referă: Reprezentanții Global
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
caracteristicile generale și inevitabile ale limbajului 30, trebuie să subliniem că, în perioada actuală, limba română este caracterizată prin proliferarea neobișnuit de puternică a clișeelor. În procesul clișeizării se pot observa câteva căi și/sau etape distincte. Cuvintele devin clișee lexicale prin preferința actuală a locutorilor pentru sensurile figurate și prin diverse modificări semantice ale termenului originar (abstractizare , desemantizare). Clișeele-sintagmă de care ne-am ocupat (la nivelul/la nivel de, pe probleme, pe temă etc.) constituie "faza acută" de lansare a
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]