3,802 matches
-
mal. Asta a fost tot. Pămîntul uriaș și-a regăsit liniștea. Spre apus, pe dealurile mărețe pe care n-a ajuns să le vadă, umbrele sorilor treceau peste pustiul veșnic, noaptea copacii se frîngeau pretutindeni de clocotul vijelios al apelor limpezi și iuți, milioane de ochișori clipeau și licăreau, totul se mișca Într-o lunecare foșnitoare, Întunericul fertil murmura, aripile băteau cu putere, pustietatea cînta o simfonie, dar nicăieri nu răsuna mersul apăsat al cizmelor. Spaniolul s-a Întors pe vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor. Deci, amândoi, și eu și Ana, suntem plini de elan și siguri pe noi. De când mergem, oare ? Nici nu știu cum a trecut timpul. Am întâlnit până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un fel de ochi albaștri ai muntelui, deschiși către cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de viață, care se sacrifică cu umilință plină de credință și cu suflet curat pentru cauza Domnului lor, și îi dedică lui ultimele lor prețioase frânturi de viață ca un act de rugăciune în mușcătura durerilor spiritului sau în pacea limpede, rămânând fideli față de ceea ce semnifică haina lor preoțească, chiar dacă sunt risipiți în colțurile cele mai îndepărtate ale Bisericii, unde doar Dumnezeu din ceruri poate face să ajungă cu milostivire, lumina privirii sale plăcute și umbra mâinii sale ce binecuvântează. INTRODUCERE
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Polonia nu le au în aceeași măsură. Unii spun că acest lucru nu este bun, că el fragilizează unitatea statală. Vă invit să gândim în perspectiva vremurilor viitoare: cum anume vom consolida această unitate statală? Istoria ne oferă unele exemple limpezi: se poate în două feluri, prin omogenizare sau prin încurajarea diversității. Din două, una: eu, în miopia mea naivă, nu văd deocamdată alt curs politic posibil. Consolidarea unității de comandă de la centru pretinde ca diversitățile să fie "ținute în frâu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
legea dă fiecăruia cadrul legal de intrare în cursa competițională. Fie că ești investitor mic sau mare, fie că ești salariat din bugetul statului sau din buget privat ar trebui să existe pentru toți un cadru care să statueze reguli limpezi ale cursei spre bunăstare materială. Deși personal cred că și bunăstarea spirituală își are propriile ei rațiuni de a exista, accept că banul poate fi mai important decât orice altceva și că el poate fi motorul dezvoltării. Numai că această
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
planete este, cert, interesant, dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îndoială, o parte a ascensiunii sale facultății de a auzi și de a vedea ce se petrecea în încăperile învecinate. În felul său, era un bărbat arătos. Figura-i era puternică, dar câțiva pistrui îi dădeau un aspect adolescentin. Ochii, limpezi și mândri, erau albaștri; ochii și gura aveau ceva familiar; poate că nu era doar o iluzie. Enro cel Roșu, la înfrângerea căruia Gosseyn contribuise, în sistemul solar, cel care pornise cea mai vastă campanie galactică. Neavând prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
opt sute optzeci și ceva, dar Thaw intră prin anexa de vizavi: o terasă cu clădiri vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi, ca ale unei figuri dintr-un vitraliu, cu lumina crescînd în spatele ei. Clipă de clipă, corpul ei căpăta semnificația sirenelor de pe stînci și a Cleopatrei în barjă. Auzi pe cineva întrebînd: — A început cineva tema lunară? Eu nici măcar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Edinburgh și, în final, găsi figura într-un tablou al trinității de Hugo Van der Goes. Era din secolul al XV-lea, cînd maeștrii flamanzi descoperiseră pictura în ulei și creaseră cele mai subtile tonuri de cafeniu, menținînd totodată strălucirea limpede a temperei. Dumnezeu stătea pe un tron grosolan de cristal, care plutea printre nori vulgari și turbulenți. Era îmbrăcat într-un veșmînt roșu, simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de subsori, pe un Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se țineau de mînă era plăcut din rațiuni pur simbolice, dar în punctul în care umerii li se atingeau ușor, prin el trecea un flux atît de tăcut și relaxat, că mintea îi fu cuprinsă de o senzație de gol limpede, și nu se mai lăsă chinuită de gîndurile despre ce trebuie să facă atunci cînd or să ajungă acasă. Se opriră la poartă. Ea își închise brusc ochii și-și dădu pe spate capul și fața oarbă. El își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poheme tâmpite, n-ai vrea să mi le citești tu ? Sunt acolo, pe masă...“. Ea lua hârtiile, se culca lângă mine, în beznă, cred că închidea și ochii, întunericul devenea cald și moale. Zenobia citea cu degetele, cuvintele picurau când limpezi, când tulburi, le intuiam exact pe cele care trecuseră dincolo. Altă dată, când pohemele mele mă plictiseau (simțeam fiecare literă-frână, fiecare cuvânt menit să mă întoarcă, să readucă îngerul în closetul comun al mentalului și rătăceam prin imensul pustiu al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
planete este, cert, interesant, dar nu mă pot obișnui cu ideea de hrană gratuită. Gosseyn răspunse sec: - Ce-ar fi să începi să vorbești? Ce voi face cu dumneata depinde în întregime de ceea ce urmează să-mi spui. Ochii albaștri, limpezi, îndrăzneți, îl măsurau meditativi. - Voi spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îndoială, o parte a ascensiunii sale facultății de a auzi și de a vedea ce se petrecea în încăperile învecinate. În felul său, era un bărbat arătos. Figura-i era puternică, dar câțiva pistrui îi dădeau un aspect adolescentin. Ochii, limpezi și mândri, erau albaștri; ochii și gura aveau ceva familiar; poate că nu era doar o iluzie. Enro cel Roșu, la înfrângerea căruia Gosseyn contribuise, în sistemul solar, cel care pornise cea mai vastă campanie galactică. Neavând prilejul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
exaltându-l. Prezentările încetară la un moment dat, îndemnându-l să se întoarcă pentru a privi, de data asta în cunoștință de cauză. Cupola se înălța la aproape două sute de metri deasupra capului. Se rotunjea de jur-âmprejur, cu o transparență limpede, iar dincolo de ea luceau nestematele astrale ale centrului galaxiei. Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el de acest instrument și-l privi cu mirare. - Ce-i obiectul ăsta? Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu o mișcare rapidă, aproape neglijentă, Grosvenor apăsă pe șapte taste, apoi răsuci un comutator. Se auzi un sunet limpede, melodios, al cărui ecou stărui multă vreme în aer. - Ce asociații ți-a trezit acest sunet? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann păru să șovăie. Fața lui avea o expresie ciudată. - Mi s-a părut că văd o orgă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un pictor care s-a grăbit. — O cheamă Fira, am botezat-o io. N-are uger. Mai rău era numai dacă-i făcea un uger cu trei țâțe! Conu Costache părea să vadă în oameni ca-n oglinda unei ape limpezi, în schimb, dacă te uitai la el, apa devenea tulbure și nu mai reflecta nimic. Îi spuse concluziile: — Mai întâi, ai mințit că nu ești stângaci, fiindcă ții creionul cu stânga, în al doilea rând, ai mințit că nu ți-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul redactor de la Universul își pierduse obișnuința scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul să scrie, și numai în cazuri excepționale. De aceea se bucură că a găsit titlul chiar de la început, deși ezitase între boier, nobil, de familie bună și aristocrat, care până la urmă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
după renume! — Am un lucru important să vă comunic, știu că ați fost Prefect de Poliție, iar despre dumneavoastră bărbatul meu vorbea cu respect, cei de-acum nu-mi mai spun nimic. Și, fără alte ocolișuri, în cuvinte puține și limpezi, îi povesti de ce a venit. 4 Strada era pustie și aerul tare. Fane Inelaru călca ușor, cu pasul lui de sălbăticiune. Bănuia că nu i s a dat degeaba drumul din arest. Sigur că n-aveau probe împotriva lui, niciodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ferestreimele. M-am gândit cum ar arăta viața noastră dacă s-ar inversa lucrurile: în fiecare zi ceață deasă, de nu te vezi om cu om, și numai în unele zile fericite, o dată sau de două ori pe an, aer limpede, ca și cum geamul lăptos și opac al văzduhului e șters de o mână nevăzută și devine transparent. Ce bucurie ar simți oamenii numai fiindcă ar putea să vadă, ce miracol li s-ar părea aerul invizibil și fără culoare. Dar așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deșartă, fiindcă prădătoarele se roteau pe deasupra turnurilor, ca în urmă cu mii de ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
compari pentru ultima oară în fața instanței și va trebui să-i convingi. După nouă ani la Evin, nu mai ai pentru ce să plângi și nici să le cazi la picioare. Ești nevinovată și va trebui să le spui asta limpede și fără emoții, reluând faptele pas cu pas. O să fim lângă tine, eu și Sharoudi, cu pledoariile noastre, cu argumente și probe“. Shahla Jahed deveni încrezătoare pentru ultima oară în viața ei. Ghazal profitase de vâlva ce se iscase în jurul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit". Iară valurile sună Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]