2,115 matches
-
de gerul năprasnic, în adăpostul lui din ramuri și pămînt, și-au dat seama că nu pot urî făptura aceea caraghioasă care le aducea apă, îi hrănea și-i adăpostea. Și, a patra zi, în zori, lupii captivi i-au lins mîna Omului-Stăpîn, în semn de recunoștință și de supușenie. N-au mai dorit niciodată, de atunci începînd, să se întoarcă în mijlocul lupilor rămași în pădure. Și... la ce să se fi întors? Speriați de ce li se întîmplase semenilor lor capturați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sau de posesiune, o lungă zi fără vârstă, peste care idolul domnea ca acest soare sălbatic peste casa mea de stânci, și acum, ca și atunci, plâng de durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi. Materialistă, mâța știe-a face diferență între-un șobolan pe treaptă și-un pârdalnic de cotoi. Cu potența cam apusă și c-un trup intrat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză alături de un tăntălău de bou. Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în spatele biroului ordonat cu meticulozitate (care aducea, teribil de evident, cu manifestarea tulburării obsesiv-compulsive), sorbea, delicat, dintr-o cafea de la Starbucks și scria, sârguincioasă, la computer. Părul îi stătea aranjat perfect, în stil Jennifer Aniston (faza cu plete lungi, blonde, linse), iar puloverul de un galben solar arăta clar că fusese proaspăt spălat. S-o ia dracu’! În copilărie, crezusem, plină de naivitate, că odată devenită om mare, n-aveam să mai am de-a face cu bătăușul clasei sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu specificația că dacă va fi nu, așa o să rămînă, nu ți se va da ocazia să lingi unde ai scuipat, limpede? Se lipește de un zid, încercînd să fotografieze tot bulevardul înțesat de oameni dintr-o singură privire. Totul este cît se poate de dezorganizat, începe să se gîndească, simțind că amețește, dacă vrei să îți păstrezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca niște căprioare pe care încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dura până când se îmbătau toți și deveneau una cu tao. Și ei, asemenea altor taoiști de-a lungul timpului, erau renumiți ca fiind bețivi notorii, având „capacitatea unei mări” pentru a consuma vin. De exemplu, celebrul poet și băutor Liu Ling (221-300) și-a scris toate poeziile sub influența și spre lauda vinului. Oriunde se ducea, servitorul îl urma cu un urcior cu vin într-o mână și o lopată în cealaltă, cea din urmă pentru a-i fi săpat mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Conversației Pure”, la jumătatea secolului al III-lea e.n. Chi Kang: un alt Înțelept excentric al Pădurii de Bambus, a fost un mare învățat și poet și a scris multe eseuri despre lăută și despre tao pentru cultivarea vieții. Liu Ling: renumit „Dragon Bețiv” și cel mai faimos băutor dintre cei Șapte Înțelepți, a scris versuri de laudă despre vin și tao și îi întâmpina adesea gol pușcă pe oaspeții care-l vizitau acasă; a trăit aproximativ în 221-300 e.n. Ko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
taoistul Wu Hsien din dinastia Han a elogiat virtuțile Marii Libații după cum urmează: Vârful de sus se numește Vârful Lotusului Roșu. Esența sa se numește Izvorul de Jad și curge din două canale situate sub limba femeii. Bărbatul trebuie să lingă această secreție cu limba și să o înghită, deoarece este extrem de benefică pentru sănătate. Vârful central este reprezentat de Vârfurile Gemene. Esența sa se numește Zăpadă Albă și este secretată din sfârcurile femeii. Este albă și dulce la gust. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se înroșească, iar vocea ei devine un geamăt. Acesta este momentul în care esența se revarsă. În acest moment, bărbatul ar trebui să se retragă cu aproximativ doi-trei centimetri și să continue să înfigă, în același timp sărutându-i și lingându-i buzele și sugându-i sfârcurile cu putere. Acestea sunt Libațiile celor Trei Vârfuri. Cel care cunoaște tao are o viziune clară și nu se lasă dus de valul pasiunii. Chiar dacă un astfel de cuplu poate părea că este absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
opt înfigeri superficiale/una profundă și trei superficiale/una profundă. Atunci când fesele ei se strâng brusc, Poarta de Jad se deschide larg și secrețiile ei yin curg în afară în mod natural. A șaptea cale se numește „Iepurele care-și linge blana”. Bărbatul stă întins pe spate, cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu capul spre picioarele lui și puțin aplecată în față. Bărbatul îi introduce Tulpina de Jad de dedesubt și o împinge în Coardele Lăutei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
față. Bărbatul îi introduce Tulpina de Jad de dedesubt și o împinge în Coardele Lăutei ei. Femeia este extaziată și esența ei vitală curge în interior, asemenea unui pârâu. În această poziție, femeia se aseamănă cu un iepure care-și linge blana. A opta cale se numește „Peștele cu solzii uniți”. Bărbatul stă întins pe spate cu picioarele întinse, în timp ce femeia îl încalecă de sus, cu fața îndreptată spre fața lui. El îi introduce calm Tulpina de Jad de dedesubt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imposibil de atins Într-o viață de om... Să vă spun drept, dom' profesor, dacă aspirația asta s-ar face cu mai puține zerouri, ar fi mai bine, dar acum e târziu. Am semnat, ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea. Până atunci, mă mulțumesc cu fotografiile. O săptămână trece repede. Se ridică de la masă, sărută protocolar mâna Iolandei, ținându-și buzele cărnoase lipite de ea mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în jur prin sufrageria jerpelită, când deodată un mastiff cafeniu, imens, sări la mine, cu fălcile larg deschise. Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw își lingea ouăle, plictisit de toată tărășenia. Cu ochii închiși, doamna Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să-l întâlnești pe Creator, măi câine, spuse Lee. Femeia izbucni: — Nu, nu, nu, nu, nu! Bruno se ocupă de un bar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că o recunoscuse. — Nu. Îmi pare rău. M-am aplecat peste tejghea. Nu minți, futu-i mama ei de treabă! Are numai cincisprezece ani nenorociți, așa că ciripește acum ori te salt pentru complicitate și-o să-ți petreci următorii cinci ani lingând fofoloance la Tehachapi. Lesbiana se dădu înapoi. Aproape că mă așteptam să se întindă după o sticlă și să mi-o spargă în cap. Cu ochii ațintiți în tejghea, îmi mărturisi: — Puștoaica venea pe aici. Acum vreo două-trei luni. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unui tip pe care l-am cunoscut la Quentin. Nu m-am întâlnit cu el și, vă rog, nu mă mai loviți. Fritzie scoase un strigăt de victorie și ieși val vârtej din celulă, ca să raporteze pontul. De Witt își linse sângele de pe buze și se uită la mine: eram noul lui stăpân acum, că Vogel plecase. Termină ce-ai început cu Lee Blanchard. Și de data asta să nu-mi vii cu istericale! — Domnule, tot ce-avem în comun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niște strane. Biroul din față, un bloc masiv din lemn negru, cu o imagine sculptată Iissus răstignit pe cruce, fusese pe vremuri, cel mai probabil, altarul. Când m-a văzut apropiindu-mă, jandarmul grăsan care stătea de strajă și-a lins buzele. Mi-a amintit de un pedofil care nu se dă bătut niciodată. Aveam deja pregătit obișnuitul verzișor, dar nu i l-am dat. — Poliția din Los Angeles. Vreau să vorbesc cu șeful vostru. Maroniul își frecă degetul mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la colecție. Din lac în puț. Barul era o budă infectă. Pușcașii marini și mateloții se masturbau în timp ce lingeau păsăricile fetelor goale, lăsate pe vine deasupra lor. Sub mesele din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și atunci i-am putea găbji noi. Tu l-ai cunoscut pe Blanchard. Poate că ai vrea să... Am sărit în picioare și l-am pocnit cu spătarul scaunului. A primit lovitura în gât, a căzut la podea și a lins din nou covorul. I-am proptit țeava pistolului în ceafă. Căcănarul de detectiv particular scânci, apoi mă imploră rapid: — Uite ce e, n-am știut că erați așa apropiați! Nu eu l-am ucis și dacă nu vrei decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
într-un luminiș străbătut de un fir de apă. Am zărit o căsuță cilindrică, din blocuri de zgură compactată, cu ușa larg deschisă. Am intrat. Pereții laterali erau tapetați cu fotografii pornografice, cu femei schilodite și desfigurate. Figuri mongoloide care lingeau penisuri artificiale, fete goale, cu picioare uscate și prinse în scoabe, desfăcute larg, atrocități cu membrele smulse rânjind lasciv la aparatele de fotografiat. Pe jos era o saltea acoperită cu straturi succesive de sânge. O mulțime de gândaci și muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau obrajii, cu pomeții înalți și conturați ca niște smochine zemoase. Când eram mică, mă întindeam să culeg uimitoarele fructe care apăreau atunci când zâmbea. Când mi-am dat seama că nu puteam să le culeg, m-am mulțumit să le ling, sperând să le simt gustul. Asta o făcea pe mătușa mea să râdă din toată inima. Mă iubea mai mult decât pe toți nepoții ei laolaltă - sau cel puțin așa spunea în timp ce-mi aranja părul în cosițele meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-am zâmbit înapoi soacrei mele. Cele trei zile s-au scurs. M-am agățat de soțul meu ca o sălbatică în acele nopți și lacrimile îmi curgeau pe obraji, chiar dacă plăcerea era mai mare ca niciodată. Bărbatul meu îmi lingea apa de pe obraji și apoi își trecea limba sărată de-a lungul corpului meu. - O să râd de tine din cauza asta când o să ni se nască primul fiu, îmi șoptea el, iar eu mă culcam pe pieptul lui, încă scuturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]