1,837 matches
-
und darstellende Kunst Wien") din Viena unde a studiat harpa. La vârsta de 18 ani a fugit din casa în care se simțea oprimată și s-a căsătorit cu Max Prels (1878-1926), un jurnalist care a introdus-o în lumea literaților și a scenei culturale din Viena. Atunci și-a publicat primele nuvele sub numele soțului său. Căsătoria nu a durat, așa că în august 1912 s-a mutat la Darmstadt, unde s-a angajat în orchestra operei. Acolo l-a cunoscut
Vicki Baum () [Corola-website/Science/316389_a_317718]
-
elenist francez, cunoscut și sub numele latinizat Budaeus. "" s-a născut la Paris, la 26 ianuarie 1468, într-o familie de funcționari regali înnobilată de către Carol al VI-lea al Franței. Tatăl său, "Jean Budé", consilier al regelui, era un "literat" și un "bibliofil", posesor al unei bogate biblioteci. "Guillaume Budé" și-a început studiile serioase destul de târziu, la vârsta de 24 de ani. A studiat la Paris și la Orléans. După studii de drept civil, și-a asumat sarcina de
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
crească elevi care să devină buni cetățeni români și oameni de caracter” și într-adevăr, mulți dintre cei care au trecut ca elevi pragul acestei școli, au ajuns personalități de prim rang în cultura românească: profesori universitari, doctori în științe, literați, medici, ingineri, juriști, economiști, unii dintre ei devenind membri ai Academiei Române, respectiv ai Academiei Maghiare. Edificiul a fost preluat de statul român în 1934, iar în anul 1955, liceul a fost introdus pe lista oficială a monumentelor de arhitectură. Reforma
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
fii, dintre care doi, Ludovic al IV-lea de Thuringia și Henric Raspe, i-au succedat în poziția de landgrafi. Herman a murit în orașul Gotha în 1217 și a fost înmormântat la Reinhardsbrunn. Herman s-a îngrijit de societatea literaților, iar Walther von der Vogelweide și alți "minnesinger"-i erau bineveniți în castelul său de la Wartburg. De asemenea, compunerea imnurilor latinești "Veni Sancte Spiritus" și "Salve palatine" îi sunt atribuite lui. Cu Sofia de Sommerschenburg: Cu Sofia de Wittelsbach:
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
centralizat așa cum era Egiptul faraonic. Scribii nu erau însă destinați doar aparatului administrativ, ci și celui al sacerdoțiilor și al înțelepților, cărora li se încredința transmiterea mai departe a cunoștințelor. Scribii formau, într-un sens mai larg, o clasă de literați ce a permis înflorirea culturii de nivel înalt, disciplinele literare ocupând un loc însemnat, scribii fiind considerați primii sciitori din istoria umanității.
Scrib () [Corola-website/Science/325886_a_327215]
-
vestigiile lor, la incursiuni livrești sau popasuri mitologice, precum și la reflecții nu lipsite de miez. Prezentul se impune, de asemenea, atenției călătorului, care surprinde, uneori cu tentă umoristică, specificul realităților întâlnite. În proza de reconstituire a trecutului românesc, istoricul și literatul vor conlucra fructuos, dând adevărate fresce social-politice ale timpului evocat. Scriitorul traversează cu dezinvoltură secolele, coborând, ca în "Pe aripa vremei" (1923), până la descălecat, spre a descifra arborele genealogic al familiei sale, sau, mai aproape, precum în "Acum o sută
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
mult încât a devenit limba diplomației. Chiar și Egiptul care avea sistemul său propriu perfecționat de scriere (vezi mai jos) a folosit akkadiană-cuneiformă în corespondența diplomatică. Limba sumeriană a sfârșit prin a rămâne patrimoniul unui grup restrâns de preoți și literați. În mileniul al II-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
viața în Galiția (Europa Centrală), dar mai ales datorită romanului său, "Venus înveșmântată în blană" ("Venus im Pelz", 1870) care l-a condus pe psihiatrul Krafft-Ebing să creeze termenul de ""masochism"". În timpul vieții sale, Sacher-Masoch a fost un bine cunoscut literat, gânditor utopic care a îmbrățișat în scrierile sale idealurile utopice și socialiste. Lucrările sale nu au fost traduse în limba română, cu excepția romanului "Venus im Pelz". Von Sacher-Masoch s-a născut în orașul pe atunci numit Lemberg, capitala Regatului Galiției
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
va limpezi lucrurile până la începerea noului an școlar. Personalitate de anvergură politică și de reală exponențialitate a spiritului pandur, Dincă Schileru (1846-1919) a constituit, de-a lungul vremii, un subiect mereu interesant, asupra căruia s-au aplecat mai mult cărturari, literați și gazetari, fiecare cu aportul său documentar și vizionar. Iată-l acum pe acesta în atenția încercaților istorici gorjeni Gheorghe și Dorina Nichifor, cărora li se adaugă mai tânărul doctorand Andrei Popete-Pătrașcu, poet de talent și documentarist de vocație. Recenta
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
și Blaise Pascal. La întoarcerea în Anglia, Edward Gibbon a publicat prima sa carte, în limba franceză, "Essai sur l'Étude de la Littérature" (1761), care i-a adus începutul notabilității și l-a făcut cunoscut, cel puțin în Franța, ca literat. În perioada 1759-1770, Gibbon a fost înrolat (în serviciu activ și în rezervă) în „miliția” comitatului South Hampshire, la început cu gradul de căpitan, ulterior avansând până la gradul de locotenent-colonel. După ce tatăl său a murit (în 1770), Edward Gibbon s-
Edward Gibbon () [Corola-website/Science/322717_a_324046]
-
(n. 4 decembrie 1910 - d. 26 februarie 2003) a fost un istoric român. a fost de asemenea autor de cărți istorice, antologator, literat, publicist, scotocitor de documente, descoperitor de vestigii istorice, conferențiar, animator cultural. În toamna anului 1934 scoate la București revista de artă „Plastica românească” având ca și colaboratori artiști români cu nume prestigioase, precum N.N. Tonitza, Iosif Iser, Francisc Șirato și
George Togan () [Corola-website/Science/329643_a_330972]
-
literară, p. 27, 29 mai 1969 ^ „A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns de gândul adânc, metafizic, unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea de atragere aici a literaților și savanților greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru al activității științifice și culturale prevăzut cu
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
de ministrul al-Muḥallabī și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Bagdad. A găsit de asemenea spijin la Alep, la curtea prințului ḥamd nit, SAyf al-Dawla. A murit la Bagdad, în 967</ref> Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī (897-967): istoric, literat si poet arab. Cele mai importante studii legate de iubire sunt însă: "Tawq al-ḥamăma fil-ulfa wal-wullăf" (Colierul porumbiței) de Ibn Ḥazm (994-1064), Tratatul de iubire a lui ’Ibn ‘Arabi (1165-1240 sau 1241), Rušd al-labīb ( Ghidul celui treaz) d’Ibn Foulaīta
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Coetzee). A tradus literatură anglosaxonă (de ex. Sinclair Lewis), a fost autorul operelor de literatură clasică și contemporană. Universal e cunoscut ca autor al operelor fundamentale de lexicografie și enciclopedice. Membru PPR (1946-1948), PZPR(1948-1981). A făcut parte din Asociația Literaților Polonezi (1949-1983) și Asociația Scriitorilor Polonezi (1989-2007). A locuit în Varșovia, pe strada Koszykowa nr. 1. A murit după o lungă luptă cu cancerul. A fost îngropat la 15 octombrie 2007 în Cimitirul Militar Powazki din Varșovia.
Władysław Kopaliński () [Corola-website/Science/329421_a_330750]
-
științifico-didactic în Departamentul de Stiințe Umaniste UKSW 2000- , profesor asociat 2010- Fondatorul și directorul studiilor postuniversitare de Editură Contemporană UKSW 2000- Președinte al Departamentului de Editură și Critică de text la Institutul de Filologie polona UKSW 2005- ,Membru al Asociației Literaților Polonezi 1970-1983, Asociația Scriitorilor polonezi 1989- , Comisia de Frazeologie a Comitetului de Lingvistică PAN 2003- A obținut bursa și premiul „Tadeusz Borowski” 1976, Medalia „Janusz Korczak” 1982, Premiul și distincția Radioului Polonez pentru opera de la radio 1992, Medalia Comisiei de
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
S-a făcut cunoscut de asemenea în calitate de editor al „Operelor alese” poetice ale cunoscutului satirist Janusz Szpotański, în privat prietenul său, pentru editura londoneză Plus (editura poloneză din anul 1990, editura digitală în anul 2010 http://monika.univ.gda.pl/~literat/szpot/index.htm). Întreaga bibliografie a muncii sale până în anul 2001 (259 poziții) este cuprinsă în cartea „Nu este fără însemnătate...lucrări oferite Profesorului cu ocazia jubileului de 15000 zile a muncii științifice” (Białystok 2001). Câteva observații stau mărturie în
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
nu o va mai vedea niciodată. Din Bagdad, Al-Mutanabbi s-a mutat în pentru doi ani în Siria, unde era mult mai bine pentru viitorul poet. În Latakia, unde s-a aflat sub patronajul familiei Tanukhis - o ilustră familie de literați, judecători și transmițători ai mesajelor profetice - al-Mutanabbi a compus mai multe poeme prin intermediul cărora își exprimă mândria de a avea origini în sudul Arabiei. În această perioadă, creațiile lui Al-Mutanabbi relevă pe de o parte capacitatea sa poetică extraordinară și
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
a universității. Incidentele de la Pavia au fost tipice pentru valul de demonstrații naționaliste care a cuprins toată peninsula italică în perioada imediat premergătoare unificării Italiei. De-a lungul istoriei sale, a beneficiat de prezența a numeroși oameni de știință și literați distinși, care au scris lucrări celebre sau au făcut descoperiri importante: matematicianul Girolamo Cardano (n. Pavia, 1501-1576), fizicianul Alessandro Volta (profesor la catedra de filozofie naturală, 1769-1804), poetul Ugo Foscolo (profesor la catedra de elocvență, 1809-1810). Trei câștigători ai Premiului
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]
-
subliniază faptul că, după cum știe, nimeni nu a fost vreodată hipnotizat în pragul morții și el este curios să vadă ce efecte ar putea avea mesmerismul asupra unei persoane muribunde. El își îndreaptă atenția asupra prietenului său Ernest Valdemar, un literat pe care îl mesmerizase anterior și care a fost recent diagnosticat cu ftizie (tuberculoză). Valdemar consimte să fie supus la acel experiment și-l informează pe narator printr-o scrisoare că va muri probabil în douăzeci și patru de ore. Cei doi
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
imprime o notă personală unui subiect fantastic. Succesul acestei nuvele a făcut ca faima lui Balzac să atingă proporții considerabile în rândul marilor personalități culturale ale epocii precum George Sand sau Charles Philipon. Ea a trezit, de asemenea, gelozia unor literați contemporani, care au ridiculizat falsele sale pretenții de noblețe cu o răutate greu de crezut. Charles Rabou l-a prevenit cu privire la intențiile lui Jules Janin, un critic influent, de a-l discredita pe scriitorul Balzac și de a-i stopa
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
Gazzela. Tatăl său l-a căsătorit cu Lucreția Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea. Urmând tradiția familiei aragoneze, Alfonso primește o educație umanistică. Primul său profesor este Giuniano Maio de la Academia Pontaniană din Neapole. Mai târziu este instruit de literatul Raffaele Brandolini, numit și "Lipus Brandolinus" deoarece avea o boală gravă la ochi care l-a făcut să orbească în cele din urmă. Brandolini, era membru al nobilimii florentine și îl numea pe Alfonso "adolescentul nefericit". Încă din copilărie este
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
este scrisă în dialectul walon, originalul scrierii "La Vie de Saint Alexis" (Viața Sfântului Alexie) (sec. XI) provine probabil din regiunea orașului Rouen (Normandia), iar cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (sec. XI) este anglo-normandă. La unii literați se observă diferențe de la o operă la alta în ceea ce privește proporția trăsăturilor dialectale și a celor comune. De exemplu, "Le Jeu de Saint Nicolas" (Jocul Sfântului Nicolae, piesă de teatru) de Jean Bodel (truver de la sfârșitul secolului al XII-lea) prezintă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
1878 colectivul didactic a hotărât ca noua denumire a gimnaziului să fie „Cantemir Vodă”, deoarece "„tot așa cum alți domnitori și Dimitrie Cantemir, fiu și frate de domn și el însuși domn al Moldovei, face mândria trecutului nostru ca istoric, arheolog, literat și în fine ca om de știință...”". Semnăturile ce întăresc această hotărîre ne dau posibilitatea să cunoaștem pe cei cărora li se datorează denumirea actuală a școlii: Pană Constantinescu, director; D.V. Marinescu, profesor de desen; Nicolae Rădulescu, profesor de religie
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]