1,950 matches
-
protejând solul de eroziune. Nereișii trăiesc în mediul acvatic, un capăt prezintă un cap diferențiat, pe care pot fi observate o pereche de tentacule, 3 perechi de ochi și gura sa, cu fălci. Pe corpul lor au o pereche de lobi, numiți parapode. Pe acestea se găsesc un număr mare de cheți, cu rol în mișcare și respirație.
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
Brain Science din Seattle a examinat 25 de gene din cele șase straturi diferite ale cortexului cerebral, considerate responsabile de apariția autismului și au concluzionat că afecțiunea creierul este sub forma unor “petice” în straturile corticale, prezente mai ales pe lobul frontal și cel temporal. Aceast studio explică particularități diferite ale persoanelor diagnosticate cu TSA, în funcție de zonele cerebrale afectate. În luna martie 2014, University of Chicago a publicat rezultatele celui mai mare studiu privind influența factorilor de mediu în dizabilitățile intelectuale
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
suprapunerea orbitalilor atomici. De exemplu, legătura simplă σ se poate obține prin suprapunerea simplă a celor doi orbitali atomici "1s" a fiecărui atom de hidrogen. Dacă se suprapun 2 orbitali "2p", suprapunerea nu se va produce în spațiul internuclear, ci lobii orbitalilor se vor suprapune într-un plan perpendicular pe cele două nuclee care se unesc. Funcția de undă se anulează în planul care cuprinde nucleele, plan care devine un plan nodal. Asemenea legătură se notează π (p-p) și se
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
ale sistemului nervos central anterioare, anomalii genetice, precum și ca urmare a leziunilor cerebrale apărute în jurul nașterii. Dintre cazurile cu tumori craniene, aproape 30% au epilepsie, fiind responsabile de aproape 4% din cazuri. Riscul este cel mai ridicat la tumorile din lobul temporal și la tumorile care au o rată încetinită de creștere. Alte leziuni cerebrale, precum malformațiile cavernoase cerebrale și malformațiile arteriovenoase prezintă riscuri de până la 4060%. Dintre persoanele care au suferit un atac vascular cerebral, 2-4% dezvoltă epilepsie. În Regatul
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
aceste alte tratamente se numără cel puțin încercarea a două sau trei medicamente. Obiectivul operației este controlul total al crizelor ce se poate obține la 60-70% din cazuri. Printre procedurile obișnuite se numără: tăierea hipocampusului printr-o rezecție anterioară a lobului temporal, îndepărtarea tumorilor și a porțiunilor din neocortex. Se încearcă proceduri ca secționarea corpului calos în efortul de a micșora numărul crizelor și nu ca soluție de vindecare a bolii. După intervenția chirurgicală tratamentul medicamentos se poate opri treptat în
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
anul doi de studiu, când a fost prins cu droguri asupra lui. MacGowan a simțit pentru prima oară gustul celebrității în 1976, la un concert al trupei engleze de punk The Clash, când, în febra concertului, a fost mușcat de lobul urechii de Jane Crockford, care avea să fie, mai târziu, membră a trupei The Mo-dettes. Un fotograf l-a surprins pe Shane plin de sânge, iar imaginea a ajuns în ziare, sub titlul "Canibalism at Clash Gig" ("Canibalism la concertul
Shane MacGowan () [Corola-website/Science/321773_a_323102]
-
o devorează). Aici o găsește și pe Agia (pe al cărei frate l-a executat în prima carte), de al cărei atac scapă cu greu. Familia fuge din casă, dar este atacată de zoantropi (oameni cărora li s-a înlăturat lobul frontal, devenind niște fiare) și de alzabo. Cu tot ajutorul dar de torționar, singurul care scapă este băiețelul familiei, pe care îl cheamă tot Severian. Ulterior, băiatul este capturat de un trib, iar Severian este nevoit să se dueleze cu
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
formă glandei -, altul situat posterior glandei - țesutul gras retromamar -, mai puțin dezvoltat. Aceste două straturi comunică între ele printre parenchimul glandei. Țesutul glandular este de tip tubuloacinos. Un grup de acini constituie un lobul, iar un grup de lobuli un lob glandular. Canaliculele glandulare cuprind un strat de celule mioepiteliale și unul sau mai multe straturi de celule cubice. Lobulii au o dispoziție radiară, fiecare deschizându-se printr-un canal lactifer la nivelul mamelonului, prezentând înaintea deschiderii câte o dilatare numită
Sân () [Corola-website/Science/317353_a_318682]
-
absida în prelungirea navei, poligonală, cu trei laturi. Bârnele masive, din stejar, sunt iscusit îmbinate în coadă de rândunică, teșiturile capetelor fiind marcate, iar perechile de console, adevărate aripi, tratate prin crestături multe și mărunte ce se opresc într-un lob. O pleiadă de cruci, cu brațele în forma discului solar și decor de rozete, aninate de peretele altarului, îi sporește izul patriarhal. Turnul - clopotniță este înalt și robust, cu foișor în console, mai târziu închis cu scândură, rămânând câte două
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]
-
„Standing Still” este un single înregistrat de cântărețul german Roman Lob. Acesta a fost ales să reprezinte Germania la Concursul Muzical Eurovision 2012 din Baku, Azerbaidjan. Piesa a fost lansată în format digital pe 16 februarie 2012 ca parte a albumului de debut al lui Lob, "Changes". Versurile și linia melodică
Standing Still (cântec de Roman Lob) () [Corola-website/Science/328947_a_330276]
-
înregistrat de cântărețul german Roman Lob. Acesta a fost ales să reprezinte Germania la Concursul Muzical Eurovision 2012 din Baku, Azerbaidjan. Piesa a fost lansată în format digital pe 16 februarie 2012 ca parte a albumului de debut al lui Lob, "Changes". Versurile și linia melodică au fost compuse de Jamie Cullum, Steve Robson și Wayne Hector. A primit discul de aur din partea Bundesverband Musikindustrie pentru vânzări de peste 150.000 de unități. În urma selecției naționale "Unser Star für Baku" ("Steaua noastră
Standing Still (cântec de Roman Lob) () [Corola-website/Science/328947_a_330276]
-
de Jamie Cullum, Steve Robson și Wayne Hector. A primit discul de aur din partea Bundesverband Musikindustrie pentru vânzări de peste 150.000 de unități. În urma selecției naționale "Unser Star für Baku" ("Steaua noastră pentru Baku") organizată de ARD și ProSieben, Roman Lob a fost ales prin vot telefonic să reprezinte Germania la Concursul Muzical Eurovision 2012 din Baku cu piesa „Standing Still”. În finala de pe 26 mai 2012 el a obținut în total 110 puncte, ocupând locul 8.
Standing Still (cântec de Roman Lob) () [Corola-website/Science/328947_a_330276]
-
("Sulcus parietooccipitalis") sau fisura parietooccipitală ("Fissura parietooccipitalis"), șanțul occipitoparietal, scizura perpendiculară internă, fisura perpendiculară internă, este o fisură (șanț) foarte profundă, orientată aproape vertical, pe fața medială a fiecărei emisfere cerebrale, care marchează limita dintre precuneus aflat în lobul parietal și cuneus aflat în lobul occipital, și delimitează lobul parietal de lobul occipital; partea sa inferioară se curbează anterior înainte și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
parietooccipitală ("Fissura parietooccipitalis"), șanțul occipitoparietal, scizura perpendiculară internă, fisura perpendiculară internă, este o fisură (șanț) foarte profundă, orientată aproape vertical, pe fața medială a fiecărei emisfere cerebrale, care marchează limita dintre precuneus aflat în lobul parietal și cuneus aflat în lobul occipital, și delimitează lobul parietal de lobul occipital; partea sa inferioară se curbează anterior înainte și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă a lui Gratiolet, care este o
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
occipitoparietal, scizura perpendiculară internă, fisura perpendiculară internă, este o fisură (șanț) foarte profundă, orientată aproape vertical, pe fața medială a fiecărei emisfere cerebrale, care marchează limita dintre precuneus aflat în lobul parietal și cuneus aflat în lobul occipital, și delimitează lobul parietal de lobul occipital; partea sa inferioară se curbează anterior înainte și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă a lui Gratiolet, care este o continuare pe fața laterală
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
internă, fisura perpendiculară internă, este o fisură (șanț) foarte profundă, orientată aproape vertical, pe fața medială a fiecărei emisfere cerebrale, care marchează limita dintre precuneus aflat în lobul parietal și cuneus aflat în lobul occipital, și delimitează lobul parietal de lobul occipital; partea sa inferioară se curbează anterior înainte și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă a lui Gratiolet, care este o continuare pe fața laterală a emisferei a
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
și fuzionează cu extensia anterioară a șanțului calcarin ("Sulcus calcarinus"). (scizura perpendiculară internă) este paralel cu scizura perpendiculară externă a lui Gratiolet, care este o continuare pe fața laterală a emisferei a șanțului parietooccipital. Șanțul parietooccipital formează limita anterioară a lobului occipital și separă pe fața internă a emisferei cuneusul de precuneus. Șanțul parietooccipital coboară de la marginea superioară a emisferului cerebral sub un unghi care este foarte aproape de un unghi drept, se îndreaptă oblic în jos și înainte pe fața internă
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
suprafața creierului la nivelul marginei emiferei, unde se confundă cu prima plică de trecere parietooccipitală externă Gratiolet (numită și arcul parietooccipital). Prima plică de trecere parietooccipitală externă Gratiolet (arcul parietooccipital) se află la extremitatea superioară a șanțului parietooccipital și unește lobul occipital cu lobulul parietal superior.
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
Sulcus centralis cerebri"), sau scizura centrală, scizura Rolando este o fisură relativ profundă, în formă de dublu "S", care se extinde oblic în sus și înapoi pe fața laterală a fiecărei emisfere cerebrale, între girusul precentral și girusul postcentral, separând lobul frontal de lobul parietal. Șanțul central a fost descris de Luigi Rolando în 1829. Șanțul central se îndreaptă oblic în jos și înainte și acestă oblicitate este cu atât mai mult pronunțată cu cât lobul frontal este mai dezvoltat. Șanțul
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
sau scizura centrală, scizura Rolando este o fisură relativ profundă, în formă de dublu "S", care se extinde oblic în sus și înapoi pe fața laterală a fiecărei emisfere cerebrale, între girusul precentral și girusul postcentral, separând lobul frontal de lobul parietal. Șanțul central a fost descris de Luigi Rolando în 1829. Șanțul central se îndreaptă oblic în jos și înainte și acestă oblicitate este cu atât mai mult pronunțată cu cât lobul frontal este mai dezvoltat. Șanțul central începe în
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
precentral și girusul postcentral, separând lobul frontal de lobul parietal. Șanțul central a fost descris de Luigi Rolando în 1829. Șanțul central se îndreaptă oblic în jos și înainte și acestă oblicitate este cu atât mai mult pronunțată cu cât lobul frontal este mai dezvoltat. Șanțul central începe în sus, pe marginea fisurii longitudinale a creierului, unde el crestează lejer fața internă a emisferei, apoi se îndreaptă în jos și înainte, și se termină pe opercul, la o distanță mai mult
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
apoi se îndreaptă în jos și înainte, și se termină pe opercul, la o distanță mai mult sau mai puțin apropiată de șanțul lateral. El are o lungime de 8-10 cm. Extremitatea sa superioară este separată de extremitatea anterioară a lobului frontal de o distanță medie de 111 milimetri (cu variații de 95-125); extremitatea sa inferioară este separată de numai 71 milimetri (cu variații de 64-82). Extremitatea sa superioară este separată de extremitatea posterioară a lobului occipital de o distanță medie
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
separată de extremitatea anterioară a lobului frontal de o distanță medie de 111 milimetri (cu variații de 95-125); extremitatea sa inferioară este separată de numai 71 milimetri (cu variații de 64-82). Extremitatea sa superioară este separată de extremitatea posterioară a lobului occipital de o distanță medie de 49 de milimetri (cu variații de 35-60); această distanță este de 89 milimetri (cu variații de 72-100), pentru extremitatea sa inferioară. Șanțul central nu este rectiliniu; el descrie, așa cum a remarcat Broca, sinuozități din
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
mai mult sau mai puțin accentuată, și care corespunde inserției girusului frontal mijlociu pe girusul precentral. Genunchiul superior se află la nivelul șanțului frontal superior. Genunchiul inferior mai puțin constant, se află la nivelul șanțului frontal inferior. Șanțul central separă lobul frontal de lobul parietal (aria motorie primară, de cea somatosenzitivă); el este mărginită pe tot parcursul său de două girusuri voluminoase și importante, paralele cu șanțul central, urmând sinuozitățile lui, cunoscute sub numele de girusuri rolandice sau circumvoluții rolandice (girusuri
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
mai puțin accentuată, și care corespunde inserției girusului frontal mijlociu pe girusul precentral. Genunchiul superior se află la nivelul șanțului frontal superior. Genunchiul inferior mai puțin constant, se află la nivelul șanțului frontal inferior. Șanțul central separă lobul frontal de lobul parietal (aria motorie primară, de cea somatosenzitivă); el este mărginită pe tot parcursul său de două girusuri voluminoase și importante, paralele cu șanțul central, urmând sinuozitățile lui, cunoscute sub numele de girusuri rolandice sau circumvoluții rolandice (girusuri ascendente sau girusuri
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]