2,133 matches
-
comune, însă dezvoltarea fostei comune Bălcești, a făcut ca acestea să se unească cu aceasta. Se remarcă faptul că "Benești" era cunoscut de foarte mult timp ca locul unde în anul 1750, "dascălul grec Hristodor" înființează o "școală sătească". Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în "școală preparandă" care pregătea primii "învățători rurali" pentru satele plasei Oltețu. În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii, ai căror
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
progres. Demn de remarcat sunt o serie de familii care au calități deosebite în sculptura lemnului: Covrig Mihail, Covrig Gavril, Moldovan Ioan (sculptorul), Covrig Ilisie și Hărșan Gheorghe. Cultul a fost de la început și se păstrează până astăzi creștin-ortodox. Ca locaș de cult, inițial a fost o biserică mică din lemn în cătunul Idicel Sat. Tot acolo s-a făcut o biserică mai mare din cărămidă, care există și azi și la care mergeau credincioșii din cătunul Idicel-Pădure. Pe dealul Ifălău
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
război mondial, lucru cu care nu toți locuitorii satului au fost de acord), s-a hotărât construirea unei biserici noi din contribuția tuturor credincioșilor satului. Biserica s-a construit pe locul vechii biserici, din material rezultat din demolarea acesteia. Noul locaș al bisericii a fost terminat în anul 1935, când la data de 8 noiembrie s-a făcut sfințirea provizorie. În anul 1978, la data de 28 octombrie, s-a făcut sfințirea definitivă a bisericii de către Prea Sfințitul Părinte Episcop Emilian
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
din Curița a fost modernizat în anul 2011 de către Cosmin Curelea, printr-un proiect din mandatul său ca primar. Grădinița din sat nu mai funcționează, asemeni școlii. Micii copii sunt și ei transportați la grădinița din Cașin. Cimitirul Eroilor este locașul unde locuiesc în vecii vecilor trupurile neînsuflețite ale acelora care și-au sacrificat sângele și viața pentru independența și întregirea neamului. După terminarea primului război mondial, s-au întreprins cercetări pe văile, coastele și crestele munților, pe dealuri și toate
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
cele trei sate; analizarea aspectului igienico-sanitar și funcțional al gospodăriilor din Stroești; renovarea și acoperirea Căminului Cultural din Stroești; acoperirea, restaurarea picturii, efectuarea lucrărilor de drenaj la Biserica Sf. Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v). 2. A.N.R.
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
a fost adus în biserică veșmântul Sfintei Cuvioase Parascheva, primit în dar de la IPS Daniel, s-a realizat o serie întreagă de alte lucrări. La granița cu satul Bârzulești, în vârful unui deal ce străjuiește șoseaua Bacău-Onești, s-a zidit locaș de rugăciune, o mănăstire de maici. Schitul Doamna este ridicat pe terenul donat de locuitorii Enăcheștilor. Acest schit a luat ființă în cursul lunii septembrie al anului 1999, cu binecuvântarea P.S. EFTIMIE LUCA al Romanului, din dorința de a împodobi
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
și prezența omului în căutarea desăvârșirii! Acum Schitul Doamna și dealul ce-i poartă numele au devenit nu simple amintiri ale unui trecut frumos, ci semne vii ale prezenței și lucrării Maicii Domnului, Doamna și Stapâna noastră, ocrotitoarea acestui Sfânt locaș. În vara anului 2001 s-au finalizat și lucrările de construcție ale bisericii din lemn care a fost sfințită de P.S. Arhiereu-Vicar Ioachim Băcăuanul în ziua de 1 octombrie 2001. La oficierea slujbei de sfințire și binecuvântare a Sfintei Biserici
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
locuită avea pe peretele din mijloc amplasată plita (pleoatu), din cărămidă în formă de cizmă, iar în partea verticală era ,lerul” din tablă în care se coceau plăcintele, etc. Sub focarul de ardere al combustibilului solid, în plită era un locaș în care se colecta cenușa, numit ,coptilete”, expresie de origine necunoscută. După ,pleout” era un spațiu, cu o laviță, caldă, pe care stăteau copiii sau bunicii. Pentru a se face economie de combustibil toată familia locuia într-o cameră, chiar dacă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mai petreacă prin cârciume. Casa Națională, sau Căminul Cultural, se întreține prin taxele încasate cu ocazia nunților, a cumetriilor, etc. În prezent, Căminul Cultural este unul modern, fiind una din cele trei construcții care dă fală satului. Cimitirul Eroilor este locașul unde locuiesc în vecii vecilor trupurile neînsuflețite ale acelora care și-au sacrificat sângele și viața pentru independența și întregirea neamului. După terminarea primului război mondial, s-au întreprins cercetări pe văile, coastele și crestele munților, pe dealuri și toate
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
probabil la 1822 când o bisericuță ce era în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul locaș a înlocuit o altă biserică dinspre nord zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, fără clopotniță. S-a sfințit de către Protoereul Atanasie. Cu ocazia strămutării bisericuței din Lișna la Crăiniceni, în 1822, o parte din icoane și alte obiecte
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, fără clopotniță. S-a sfințit de către Protoereul Atanasie. Cu ocazia strămutării bisericuței din Lișna la Crăiniceni, în 1822, o parte din icoane și alte obiecte de cult au fost aduse în noul locaș de cult. Noua biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril a mai primit ca patron și pe Sf.Anastasie Persul. La această dată și partea de apus a satului Lișna, numit atunci Sfărcăuți trece la denumirea de Lișna. Ctitori
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
dezvoltare foarte lentă, în prezent numărând 40 de case. De la înființarea satului, nevoile religioase ale locuitorilor au fost asigurate de biserica Sf. M. Mc. Dimitrie din satul Petricani. În anul 2001 s-a sfințit locul și a început construcția unui locaș de biserică, cu hramul „Sf. Apostol Andrei”, în prezent în lucru. Biserica a fost ridicata prin truda preotului Ovidiu Cojocariu. Școala din Satul Nou a început activitatea din toamna anului 1956, când s-a dat în folosință localul propriu, cu
Sat Nou, Botoșani () [Corola-website/Science/300923_a_302252]
-
mânăstirești a Dejanilor, întrerupt brutal la 1761. Cu siguranță că într-un sat atât de vechi, atestat documentar încă din 1452 și legat de numele unei așa de importante familii boierești ca cea a Mailateștilor, n-a lipsit niciodată un locaș de închinare și nici preoții slujitori. Menționări în documentele vremii s-au găsit în: Această veche biserică pomenită în mai multe rânduri se pare că a fost așezată în cimitirul numit ,"Coconu"”, aflat și astăzi pe strada Mică și deservită
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
De mai târziu, vrednici de amintire pentru realizările lor sunt preoții Ilie Mânecuță (1900-1944) și Marcu Budac (1944-1959). Între anii 1960-2007 paroh a fost Pr. Ioan Glăjar, iar de la 1 martie 2007 slujește ca preot paroh părintele Ion Tărcuță. În ceea ce privește locașurile de cult ale Parohiei Ucea de Jos, menționăm că în veacurile XVII-XIX existau două biserici, ambele ortodoxe, una fiind doar a boierilor. Una dintre acestea a dăinuit până în 1926, când a fost demolată și în locul ei a fost construită alta
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
mondial apare Biserica Adventista de Ziua a Saptea, pe lângă religia ortodoxă. În 1930 erau 5737 ortodocși, 213 adventiști, 11 reformați și 1 romano-catolic (total 5962 locuitori). În 2009 în localitate erau trei biserici ortodoxe: La acestea se adaugă mai multe locașuri de cult adeventist, însumand 5 biserici Adventiste de Ziua a Șaptea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Peretu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Peretu, Teleorman () [Corola-website/Science/301820_a_303149]
-
de la mănăstirea Antim din București (alături de care a pictat mai multe biserici importante din țară și din Siria). Bolta sfântului altar și catapeteasma sunt opera pictoriței Lucia Turcea, sora cunoscutului poet Daniel Turcea. Au depus osebită trudă la înălțarea sfântului locaș Liță Constantin (Purice), Constantin Laurenția, Ilie Eugen și Stoica Marin. Locuitorii din Plopi au dat dovadă, de altfel, de-a lungul timpului, de un spirit civic mai accentuat în comparație cu cei din satele vecine. Astfel, în ultimii ani ai regimului comunist
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
locuire sunt mult mai vechi. Aici a fost descoperită o așezare neolitică, vestigii istorice aparținând civilizației dacice dar și fragmente ceramice din sec. XIII. Cea mai veche biserică din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Astăzi există două locașuri de cult, unul aparținând Bisericii Ortodoxe, iar celălalt Bisericii Greco-Catolice. Recensământul din 2002 arată că, din totalul de 995 de cetățeni (populație stabilă) - 895 sunt ortodocși (89,9%), 97 greco-catolici (9,8%), doi baptiști (0,2%) și un penticostal (0
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
români, un ungur și 10 evrei. Ultimul recensământ, din anul 2002, arată că în Marin sunt 412 clădiri de locuit; totalul populației este de 995 persoane, dintre care 507 de sex masculin, iar 488 de sex feminin Cel mai vechi locaș de cult din Marin datează de la 1598 și era din lemn. Pe clopotul bisericii din lemn demolate în 1967, scria “1598 Provnit me fecit, 1598 Lemniu”. Din păcate, Biserica de la 1598 n-a lăsat posterității, în niciun fel, imaginea sa
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
anul școlar 1959-1960 la Școala din Marin apare și clasa a-V-a. În aceste condiții, procesul de învățământ se desfășoară în condiții tot mai improprii și mai dificile. De aceea, autoritățile vremii au sprijinit mărinanii în construirea unui nou locaș de învățământ care funcționează și astăzi. În toamna anului 1960 încep cursurile în noua clădire, iar în anul 1961-1962, Școala din Marin a dat prima promoție de absolvenți a șapte clase generale. Directorii care și-au adus aportul la ridicarea
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
învățământ care funcționează și astăzi. În toamna anului 1960 încep cursurile în noua clădire, iar în anul 1961-1962, Școala din Marin a dat prima promoție de absolvenți a șapte clase generale. Directorii care și-au adus aportul la ridicarea noului locaș de învățământ au fost, Dumitru Meseșan (1949-1962) și Vespasian Onac (1962-1964). Destinele Școlii Generale din Marin au fost conduse ulterior de următorii profesori: Cristuțiu Ioan (1964-1974; 1988-1989; 1990-1997), Maxim Petru (1974-1975; 1980-1988; 1989-1990), Marian Ioan (1975-1976), Morar Ioan (1976-1980), Goron
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
cu moloz și cu fragmente de frescă, ale unei biserici decorată la interior cu o pictură de bună calitate. Biserica a avut planul dreptunghiular, fiind alcătuită din altar, naos și pronaos, asemănătoare cu bisericile din Arbore (1503) și Reuseni (1504. Locașul de cult a fost ridicat de către marele pârcălab Drăgoi (strănepot a marelui pan Drăgoi), la sfârșitul secolului al XV-lea, sau la începutul secolului al XVI-lea, în 1512, fiind înmormântat în biserica ctitorită de el. Au rămas necercetate arheologic
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
sustinuți cu contraforturi, iar la ferestre și la uși au frumoase arcade cioplite în piatră. Din păcate nu există nici o inscripție sau vreun document plauzibil care să ne ofere informații asupra anului exact când s-a sfârșit construcția acestui impresionant locaș. În decursul anilor au intervenit câteva schimbări în structura bisericii și s-au făcut consolidări însemnate. Intensitatea vieții bisericești este probată de Cazania lui Varlaam, o carte scumpă și rară care a circulat un timp în Moldova, iar în 1696
Bedeciu, Cluj () [Corola-website/Science/300318_a_301647]
-
în turism, 24 în transporturi, 24 în învățământ, 8 în sănătate, 19 în administrația publică, 69 alte activități. Biserica este declarată monument de arhitectură și este înscris pe lista monumentelor istorice cu codul CJ II m-B-07694. Pe lista completă a locașurilor de cult din România are codul 34854-1. Parohia este arondată Protopopiatului Călata din Eparhia Reformată a Ardealului. Pastorii actuali sunt Váncza Enikö-Erzsébet și Váncza Lajos. Cunoaștem un act emis în anul 1675, de către principele Transilvaniei, Mihail Apafi, (o diplomă în
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
biserică din Barcani a fost construită în anul 1896- 1897, având hramul " Sfanțul Nicolae". La zidirea bisericii și-au adus o importanță contribuție Nicolae Purecel și Dumitru Terzea. Temelia este din piatră, iar pereții sunt din lemn de brad. Sfanțul locaș este zidit în formă de cruce cu două abside, cu un turn nu prea înalt, acoperit cu tablă, la fel cu acoperișul, nu prea înclinat. Absidele sunt în formă semicilindrica, cu altarul despărțit de naos prin tâmpla. Altarul are naosul
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
Gabor, Alexandru Terzea, Vasile Marin. În primăvara anului 1971, pr. Ioan Batranu s-a pensionat. A urmat pr. Adrian Boghici (1971-1976), transferat de la Iarăși. Cu contribuția credincioșilor din parohie, în vara anului 1975 biserică a fost pictată. La terminarea picturii locașul a fost târnosit de Mitropolitul Nicolae Mladin. După transferul pr. Adrian Boghici la Brașov, în parohie a fost repartizat pr. Corneliu Bujoreanu (1977-1994), absolvent al Institutului Teologic din Sibiu (fiul pr. Viorel Bujoreanu, paroh în Gheorghieni la acea dată). În
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]