5,029 matches
-
vizita Lijiangul, inclusesem În itinerar și o traducere a sentimentelor unui arhivar amator localnic: „De-a lungul ultimelor opt secole, cutremurele dese care au afectat regiunea, unele de până la 7 grade, au cam făcut să le clănțănească dinții În gură localnicilor și au dat jos câteva alimente de pe rafturile bufetelor, dar nu ne-au slăbit hotărârea de a continua să locuim aici. Datorită frumuseții sale, Lijiangul e un loc din care nu-ți vine deloc să pleci. Dar dacă totuși trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scrântească gleznele În timp ce Încercau să evite spanielii tibetani și pechinezii Întinși pe aleile cu pavaj neregulat de piatră. Rupert și Esmé l-au depășit În viteză pe Dwight. Rupert avea aceeași culoare a pielii și aceleași trăsături ca și copiii localnicilor, remarcă Dwight. Și totuși, aș spune eu, Înălțimea și cerceii lui Rupert, câte doi În partea de sus a fiecărei urechi, erau niște semne țipătoare cum că nu era de prin partea locului. Dar Esmé ar fi putut trece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cap au petrecut 45 de minute antrenându-și plămânii În activități aerobice la o altitudine de 2 400 m și la o temperatură de 10 grade, au dat peste locul perfect pentru micul dejun. Ce noroc: iată-i stând printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anulăm această „degustare de delicatese iernatice“, spuse Dwight. Nu vreau să stau În cine știe ce restaurant turistic și să mănânc ce mănâncă toți turiștii. Și apoi Începu să laude bucătăria autentică pe care o degustaseră de dimineață, cum au stat printre localnici și cum totul fusese complet spontan, nu o activitate turistică, ci o experiență reală. Supa cu tăiței fusese chiar bună. Toți prietenii mei au avut o reacție pozitivă. Sună foarte bine. Dwight se Întoarse spre tăcuta domnișoară Rong și revărsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar Roxanne privea peisajul prin obiectivul omniprezentei sale camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț autentic). Ce noroc pe bucătar (pe care Wendy Îl promovase la rangul de „bucătar-șef“) și soția lui, chelnerița. Nu mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să comandăm? Întrebă Bennie pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frasinului țepos. Senzația Înțepătoare vine de la efectul de anestezic pe care Îl au bobițele asupra mucoasei. Iar specia de Zanthoxylum pe care tocmai o degustaseră prietenii mei nu se găsea numai În Sichuan, ci și În regiunea munților Himalaya unde localnicii le mâncau ca pe jeleuri. Această specie are un gust mult mai iute, trăsătură cunoscută drept ma, și aproape anesteziază intestinul, mai ales la cei cu o natură mai delicată. Adică Dwight, În cazul nostru. A doua zi, când grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Deasă. — Sau „burniță fină“. —Burníță, spuseră ei imitându-i pronunția. Această burniță cețoasă poate apărea uneori Într-un singur loc - o stradă, o clădire -, iar peste drum să fie uscat, nici măcar o picătură. Foarte neobișnuit, de acord? De acord. Unii localnici fac glume și zic că poate e urina din avioanele care trec pe deasupra. Și arătă În sus. Călătorii se uitară și ei la cer cântărind această posibilitate. În China, multe noțiuni, pe care Înainte le credeai imposibile, nu sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cronicarii Birmaniei coloniale. Ca și prietenii mei, și eu mă lăsasem Îmbătată de literatura de odinioară, debordând de parfumuri și pastișe ale unei vieți exotice și lascive: umbrele de soare victoriene, pălării de soare și fantezii fierbinți despre sex cu localnicii. Cât despre poveștile mai recente despre Birmania, cât de tare pălesc În fața celor vechi. Noile povești sună cam așa: miss Birmania e acum măritată cu un tiran nebun care i-a schimbat numele În doamna Myanmar. S-a mutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi arestați de poliție. Iar cu doar 25 de cenți, Își achiziționase un accesoriu șic care-i dădea un aer elegant și dezinvolt ca al lui Audrey Hepburn sau Grace Kelly În filmele acelea din anii ’50. În același timp, localnicii râdeau pe Înfundate. Ce ciudat, să vezi o străină purtând o pălărie de lucru țărănească, precum un pește Îmbrăcat cu haine de om. După colț, și mai jos pe o alee, Moff și Rupert descoperiseră un magazin unde se vindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca să-l asculte. —Cei care vor să mănânce, continuă Walter, ne Întâlnim În sala de mese la ora opt. Adică peste o oră. După ce terminați de mâncat, aceia dintre voi mai curajoși se pot opri la bar să cânte cu localnicii. Se pare că au un sistem de karaoke foarte bun. Walter Îi lăsă și se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dintr-o mână În alta și producând un sunet ca bătaia aripilor unui stol de porumbei. În jurul lui se formă un cerc de oameni care creștea văzând cu ochii. — Alegeți o carte, oricare, le spuse Rupert lui Dwight și Roxannei. Localnicii se uitară atenți cum Roxanne se Întinde și alege popa de treflă. —Arată-le tuturor cartea, spuse Rupert. Știi care e, da? Bine, ține-o minte. Acum o punem Înapoi În pachet. Și alege Încă o carte, oricare... Bun, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
această cauză, locuitorii depind din ce În ce mai mult de turism, o ramură care nu este, mă tem, foarte stabilă, ci, dimpotrivă, depinde de vreme, de politică și altele. Bennie interpretă acest moment ca o provocare personală de a nu-i dezamăgi pe localnici. O să cumpărăm o grămadă de lucruri, promise el. Când bărcile se apropiară de așezare, piloții reduseră viteza motoarelor până când zgomotul se transformă Într-un țăcănit ușor. Una lângă cealaltă, cele două bărci cu pasageri se apropiară de grădini viu colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stocul de genți Împletite, coliere din jad de proastă calitate, suluri de material și mici Buddha de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă Moff. Pe ponton erau o duzină de soldați În uniforme de camuflaj, cu puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe loc. Și nu era singura. Era o priveliște Înfricoșătoare. Grupul observă că localnicii nici nu-i băgau În seamă pe soldați, de parcă ar fi fost la fel de invizibili ca și mine. Sau Îi pândeau precum pisicile? Sunt soldați, spuse Walter. Nu aveți de ce să vă faceți griji. Vă pot asigura că nu au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pungă de batoane subțiri de carne de curcan uscată pe care le putea Împărți cu cățelușa. După vreo zece minute, barcagiul În longyin maro se Întoarse cu Rupert. Pușlamaua mărturisi că le arătase un truc cu cărți de joc unor localnici. Nu ți-am zis să stăm toți Împreună? Îl certă Moff. Nu poți să pleci și să faci ce te taie pe tine capul. — S-au rugat de mine să le arăt, explică Rupert. Sincer. Moff Îi ținu predica obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea atât de tare la Început când era relaxată și nu cerea atenție, ci o atrăgea În mod natural. Rupert, cu genunchii lui tineri și flexibili, stătea Într-o poziție cumva pe vine și adus de spate imitându-i pe localnici. Reperase un copac mamut și-și dorea să se poată furișa ca să se cațăre În el. Dar tatăl lui Îl atenționase clar să nu se Îndepărteze de grup. Își scoase cartea din buzunar și se apucă de citit. Vera Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi cheamă. Pe amândoi Îi cheamă la fel. —Sunt așa de prietenoși, spuse Wyatt lăsându-i pe doi băieței să se uite la fotografia făcută cu aparatul digital. Și ceilalți prieteni ai mei erau prinși În activități similare, interacționând cu localnicii, trăind la maximum această experiență culturală. Bennie Încercă să cumpere câteva obiecte care i se păreau interesante (o ceașcă din bambus, un bol din lemn), dar când Întrebă cât costă, cu intenția de a oferi dublul a ceea ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
incredibil de vorbitor și generozitatea sa. Ajutat de soția sa, Matilda, obișnuia să invite batalioane de musafiri care să-i țină companie săptămâni Întregi, timp În care aveau loc petreceri spumoase la care musafirii trebuiau să se Îmbrace În costumele localnicilor coloniei pe care o aleseseră ca temă pentru petrecerea din seara respectivă. Peste ani Însă, odată cu suma din cont a scăzut și farmecul său. După ce s-a lăsat păcălit să bage bani Într-o speculație, situația sa financiară a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici de aventură, dar nu inconștienți; altruiști și amabili, fără să se gândească o clipă la propriul confort; oameni naivi Îndrăgostiți de localnici... Harry păstră ce era mai bun pentru sfârșit. Din nou, Își făcea de lucru cu mâinile, și le frângea, făcându-și curaj să vorbească despre inima lui frântă. — Ar mai fi și o doamnă foarte, foarte specială, Marlena Chu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Special pentru dvs. Vă rog, vedeți repede“. Obiectul din pachet era ușor și mic cam cât o cutie de chibrituri, iar când desfăcu pânza, văzu că era vorba chiar de o cutie de chibrituri, decorată cu un desen reprezentând doi localnici ducând un elefant. Laturile erau acoperite de o caligrafie frumoasă, În birmaneză. Cine să-i fi trimis chibriturile? El nu fumează. O scutură. A, era ceva Înăuntru: o casetă pentru cameră de filmat digitală. Pe etichetă scria clar: „Călătorie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deasupra capului fiecărei persoane și prea multe panorame care văzute pe viu probabil Îți tăiau respirația, dar Înregistrate păreau plate, unidimensionale. Scenele mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se țin pe măsuța de cafea: localnici În costume populare colorate, canale Întortocheate, alei pline de fum. Și femeile acelea cu legăturile de ace de pin atașate de spinare cu sfori În formă de cruce, femei pe care el și Marlena le văzuseră la ieșirea din Lijiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tristă: —A fost un gest foarte curajos, dar de-asemenea nesăbuit. Îmi pare rău să spun asta, dar americanii tind să opereze după propriile reguli În curțile altora. Adevărul este că, În Birmania, străinii sunt supuși acelorași reguli ca și localnicii. Pedeapsa pentru droguri este moartea. Pedeapsa pentru angajarea În luptă alături de rebeli este tot moartea. Prezentatorul se ridică, În mod evident nefericit să Încheie Într-o astfel de notă. —Da, păi, sperăm să nu se ajungă la așa ceva. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
relațiile dintre Statele Unite și Birmania - și da, așa au Început oamenii să numească țara care fusese redenumită Myanmar de către juntă. Mai multe În continuare. Pe ecran se lăți un slogan: „Democrația ajunge În junglă“. Era suprapus peste o imagine cu localnici cu piepturile goale, conducând un elefant, aceeași fotografie care apărea pe cutia de chibrituri primită de Harry În camera de hotel și pe nenumăratele broșuri cu locurile de vizitare. Când segmentul se Încheie, Harry fu recunoscător În sinea lui. — Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să aducă fiecare mâncăruri gătite după rețete din junglă, să aprofundeze spiritual revelațiile trăite, rețetele de supraviețuire, oferindu-și sprijin moral În perioadele marcate de probleme personale. Dar au consimțit cu entuziasm să-și cumpere instrumente de percuție ca ale localnicilor și tigve pentru a recrea rezonanța și Înălțarea colectivă pe care le-au simțit În acea noapte incredibilă. Acea experiență le-a deschis posibilități aflate dincolo de simțurile lor occidentale. Însă imersiunea În viețile lor tipic americane i-a adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de discretă și tainică era plecarea. Localnicii invadau apoi cârciumile pentru a comenta îndelung, în aburi de rachiu, noile detalii ale evenimentului, imaginând în voie și dând noi dimensiuni legendei de dragoste dintre Dimitrios cel bogat și preafrumoasa Felicia. Unii spuneau că nu era vorba de o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]