1,902 matches
-
este interactiv Activitatea verbală este, de fapt, o inter-activitate care implică doi parteneri, a căror urmă lăsată în enunțuri este cuplul EU-TU al schimbului verbal. Manifestarea cea mai evidentă a interactivității este interacțiunea orală, conversația, în care cei doi locutori își coordonează enunțările, enunță în funcție de atitudinea partenerului și percep imediat efectul pe care cuvintele lor îl au asupra celuilalt. Dar, pe lîngă conversații, există numeroase forme de oralitate care nu par "interactive"; este cazul unei persoane care ține o conferință
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
al interactivității discursului. Dacă admitem faptul că discursul este interactiv și că mobilizează doi parteneri, devine dificil să numim interlocutorul "destinatar": în acest caz avem impresia că enunțarea merge într-o singură direcție, că nu este decît expresia gîndirii unui locutor care se adresează unui destinatar pasiv. De aceea, asemeni lingvistului Antoine Culioli, nu vom mai vorbi de "destinatar", ci de co-enunțiator. Folosit la plural și fără cratimă, termenul coenunțiatori va desemna cei doi parteneri de discurs. Discursul este contextualizat Nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
într-o vastă instituție a vorbirii: ca orice alt comportament, ea se conduce după niște norme. Fiecare act de limbaj implică el însuși niște norme particulare; un act simplu în aparență cum ar fi, de exemplu, întrebarea, implică faptul ca locutorul să nu cunoască răspunsul, ca acest răspuns să prezinte interes pentru el, ca locutorul să creadă că numai acest co-enunțiator poate să i-l dea etc. În mod fundamental, orice act de enunțare nu poate fi asertat fără a-și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
niște norme. Fiecare act de limbaj implică el însuși niște norme particulare; un act simplu în aparență cum ar fi, de exemplu, întrebarea, implică faptul ca locutorul să nu cunoască răspunsul, ca acest răspuns să prezinte interes pentru el, ca locutorul să creadă că numai acest co-enunțiator poate să i-l dea etc. În mod fundamental, orice act de enunțare nu poate fi asertat fără a-și justifica într-un mod sau altul modul în care se prezintă. Această muncă de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
departe de contextul lor de origine. De aceea, în vorbirea curentă, vorbim mai degrabă de "texte literare", "texte juridice", dar refuzăm să utilizăm termenul de "text" pentru o conversație. Un text nu este în mod necesar produs de un singur locutor. Într-o dezbatere, o conversație, el se prezintă ca fiind repartizat între mai mulți locutori. Locutorii, la rîndul lor, pot fi ierarhizați atunci cînd este vorba de un "discurs indirect", adică atunci cînd un locutor include în vorbele sale vorbele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
texte literare", "texte juridice", dar refuzăm să utilizăm termenul de "text" pentru o conversație. Un text nu este în mod necesar produs de un singur locutor. Într-o dezbatere, o conversație, el se prezintă ca fiind repartizat între mai mulți locutori. Locutorii, la rîndul lor, pot fi ierarhizați atunci cînd este vorba de un "discurs indirect", adică atunci cînd un locutor include în vorbele sale vorbele unui alt locutor (vezi cap. 12). Această diversitate de voci reprezintă deja o primă formă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
literare", "texte juridice", dar refuzăm să utilizăm termenul de "text" pentru o conversație. Un text nu este în mod necesar produs de un singur locutor. Într-o dezbatere, o conversație, el se prezintă ca fiind repartizat între mai mulți locutori. Locutorii, la rîndul lor, pot fi ierarhizați atunci cînd este vorba de un "discurs indirect", adică atunci cînd un locutor include în vorbele sale vorbele unui alt locutor (vezi cap. 12). Această diversitate de voci reprezintă deja o primă formă de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
necesar produs de un singur locutor. Într-o dezbatere, o conversație, el se prezintă ca fiind repartizat între mai mulți locutori. Locutorii, la rîndul lor, pot fi ierarhizați atunci cînd este vorba de un "discurs indirect", adică atunci cînd un locutor include în vorbele sale vorbele unui alt locutor (vezi cap. 12). Această diversitate de voci reprezintă deja o primă formă de eterogenitate a textelor. O altă formă de eterogenitate: în același text există adesea o asociere de semne lingvistice și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dezbatere, o conversație, el se prezintă ca fiind repartizat între mai mulți locutori. Locutorii, la rîndul lor, pot fi ierarhizați atunci cînd este vorba de un "discurs indirect", adică atunci cînd un locutor include în vorbele sale vorbele unui alt locutor (vezi cap. 12). Această diversitate de voci reprezintă deja o primă formă de eterogenitate a textelor. O altă formă de eterogenitate: în același text există adesea o asociere de semne lingvistice și de semne iconice (fotografii, desene etc.). În plus
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
text" în cazul unităților verbale aparținînd unui gen discursiv. Dar atunci cînd această distincție nu are importanță vom utiliza aleatoriu unul din cei doi termeni. 5 TIPURI ȘI GENURI DISCURSIVE Orice text aparține unei categorii de discurs, unui gen discursiv. Locutorii dispun de o mulțime de termeni pentru a desemna imensa varietate de texte care sînt produse de societate: "conversație", "manual", "ziar", "tragedie", "reality-show", "roman sentimental", "descriere", "polemică", "sonet", "povestire", "maximă", "săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
referențială", "emotivă", "conativă", "fatică", "metalingvistică", "poetică") este cea mai cunoscută dintre clasificările de ordin comunicațional. În acest caz, discursurile sînt clasate pe baza unei funcții dominante. De exemplu, în textele unde predomină funcția "conativă" (foi publicitare, moduri de utilizare etc.), locutorul încearcă să acționeze asupra celuilalt; în schimb, în gramatici sau în dicționare, funcția "metalingvistică" (în care limba se are ca obiect pe ea însăși) ar fi cea dominantă etc. Această tipologie trebuie să fie utilizată cu multă precauție: pe lîngă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
asemenea tipologii. Ceea ce numim "discurs de vulgarizare", de exemplu, corespunde unei funcții sociale, dar este legat în același timp de anumite funcționări lingvistice: cele două aspecte nu pot fi separate. 4. Utilitatea genurilor discursive Un factor de economie Pentru un locutor, faptul de a stăpîni genurile discursive este un factor important de economie cognitivă. Așa cum sublinia lingvistul rus M. Bahtin: Noi învățăm să ne modelăm vorbirea în formele genului și, auzind vorbirea celuilalt, știm dintr-o dată, de la primele cuvinte, să-i
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
totuși cîteva genuri foarte ritualizate care se supun unui text-model stabilit odată pentru totdeauna și de care nu trebuie să ne îndepărtăm (de exemplu, slujba religioasă). O activitate reușită sau nu Genurile discursive nu sînt niște forme fixe pe care locutorul le alege pentru a-și "turna" enunțul. Este vorba, de fapt, de niște activități sociale supuse criteriului de reușită. "Actele de limbaj" (promisiunea, întrebarea, scuza, sfatul etc.) sînt supuse condițiilor de reușită: de exemplu, pentru a promite ceva trebuie să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Cîteva decenii mai tîrziu, un om politic care face o campanie la radio va putea să vorbească cu o voce blîndă, amicală, adresîndu-se fiecăruia în parte. Mijlocul radiofonic face vorbirea să ajungă la oricine, și aceasta în intimitatea sa familială. Locutorul nu mai poate presupune o conivență între el și auditoriu pentru că va fi ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ascultat de toți, prieteni, dușmani, indiferenți, iar ascultătorii nu s-au deplasat pentru a-l asculta. Publicul nu mai este o comunitate de ascultători voluntari care constituie un grup în fața unui orator, ci niște ascultători dispersați și anonimi față de care locutorul nu se poate erija în "orator". Discursul are tendința de a deveni o adresare de la individ la individ. Prin urmare, apariția la televizor va provoca o nouă transformare a adresării politice: va reduce importanța expunerilor de idei în avantajul dezbaterilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în -ou, întărită de f de o parte și de alta. Aceste procedee sînt folosite și în poezie, odinioară strîns legată de memorizare și de declamare. Lumea contemporană, oferind posibilitatea înregistrării unei singure voci, sau vocile împreună cu mimica și gesturile locutorilor, a făcut din oral ceva la fel de stabil ca și scrisul: astăzi, cînd înregistrăm, într-o oarecare măsură scriem. După societățile în care domina scrisul, dar în care oralul juca încă un rol important (Europa clasică), ne găsim într-o societate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
non-verbali (mimică, gesturi) care însoțesc vorbirea; - unor elipse atunci cînd un obiect este prezent în mediu ("ai văzut...?"); - a numeroase deictice (vezi cap. 9) al căror referent este identificat în raport cu situația de enunțare (eu, aici, mîine etc.). Dat fiind că locutorul nu poate șterge ceea ce a spus deja și este purtat de dinamica propriei vorbiri, el recurge la modalizări care îi comentează vorbirea pentru a o corecta, pentru a anticipa reacțiile co-enunțiatorului etc.: "în sfîrșit, dacă putem spune asta", "sau mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
producerea formulelor fatice care contribuie la menținerea contactului ("vezi", "bine", "ascultă" etc.) sau a construcțiilor dislocate spre stînga ("Știi, fratele meu, mașina lui, i-a fost furată") sau spre dreapta ("I-a fost furată, știi, fratelui meu, mașina") în care locutorul desparte tema/temele frazei sale. În general, locutorul nu utilizează o sintaxă elaborată, bazată pe subordonare (sau hipotaxă); el preferă să recurgă la juxtapunerea frazelor (parataxă), fără o explicitare a legăturilor dintre ele prin conjuncții de coordonare sau de subordonare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vezi", "bine", "ascultă" etc.) sau a construcțiilor dislocate spre stînga ("Știi, fratele meu, mașina lui, i-a fost furată") sau spre dreapta ("I-a fost furată, știi, fratelui meu, mașina") în care locutorul desparte tema/temele frazei sale. În general, locutorul nu utilizează o sintaxă elaborată, bazată pe subordonare (sau hipotaxă); el preferă să recurgă la juxtapunerea frazelor (parataxă), fără o explicitare a legăturilor dintre ele prin conjuncții de coordonare sau de subordonare cu sens precis. Este și cazul acestui dialog
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
depind de situația de enunțare. Cu siguranță, un asemenea tip de enunț presupune anumite cunoștințe enciclopedice din partea cititorului, în special în materie de istorie politică, dar aceasta este altceva decît mediul spațio-temporal imediat. Enunțuri aparținînd stilului scris și stilului vorbit Locutorul poate jongla cu distincția între enunțuri dependente și independente de mediu; se întîmplă astfel ca un enunț: - să prezinte anumite caracteristici ale unui enunț dependent de mediu în timp ce circulă pe un suport grafic și presupune o receptare decalată; putem vorbi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
fiind că scriptorul nu poate controla receptarea enunțului său, acesta este obligat să-l structureze astfel încît să devină comprehensibil, să facă din el un text în sensul cel mai complet; - în cazul oralului, co-enunțiatorul împarte același mediu ca și locutorul său, reacționează imediat la intonația și la atitudinea etc. El nu are posibilitatea să parcurgă arhitectura enunțului în ansamblu: el o descoperă treptat și are o idee foarte vagă despre structura sa. Pe de altă parte, în cazul scrisului, co-enunțiatorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pot fi păstrate. Caracterul standardizat al dactilografiei materializează oarecum acest anonimat. Spațialitatea textului Odată cu scrierea și mai ales cu tipărirea, textul exploatează din ce în ce mai mult faptul că el ocupă un anumit spațiu material. Un enunț care nu este proferat de către un locutor prezent sau care nu circulă în interiorul unui cerc restrîns de cunoscuți trebuie să conțină tot ceea ce este necesar pentru descifrarea sa. Este nevoie de o punctuație univocă și fină atunci cînd cititorul nu împărtășește deloc sau foarte puțin universul autorului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
într-o asimetrie extraordinară, un enunțiator și un auditoriu a cărui extindere și identitate sînt dificil de determinat; - caracterul static sau nu al interlocutorilor depinde, de asemenea, de mediu: radioul de mașină presupune un auditoriu mobil, apariția telefonului mobil permite locutorilor să se deplaseze sau să facă altceva în timp ce vorbesc etc.; - posibilitatea sau imposibilitatea co-enunțiatorului de a întrerupe enunțiatorul opune discuția telefonică comunicării scrise sau radiofonice; - existența unui terț invizibil caracterizează anumite genuri discursive: în emisiunile de televiziune (ca la teatru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se găsesc coenunțiatorii, devine acolo, al cărui reper se găsește în cotext: Paul este deja aici. (reper = situația de enunțare) Eu am ajuns la Jules; Paul era deja acolo. (reper = "la Jules") 3. Trei tipuri de reperaje Reperajul în afara contextului Locutorul poate să utilizeze trei tipuri de reperaje: reperaje bazate pe enunțare, reperaje bazate pe cotext, precum și reperaje în afara contextului, adică acelea care nu sînt fondate nici pe enunțare, nici pe cotext. Ziarele amestecă în permanență cele trei tipuri, așa cum se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Francezii sînt individualiști". În acest caz nu există ancorare în situația de enunțare: nici urmă de cuplul de enunțiatori (eu-tu), sau de deictice ca aici, acum etc. Prezentul nu indică faptul că enunțul este adevărat în momentul în care locutorul spune fraza, el nu se opune unui prezent sau viitor, ci indică faptul că enunțul este întotdeauna adevărat, în toate situațiile de enunțare și pentru orice enunțiator. 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect Paradigmele celor două planuri ale enunțării În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]