547,468 matches
-
ca un moșneag: Nu-nțelegi că vreau să mă aibă toți muncitorii? În pauza aia de la 10.00 dimineața, să mănânce o bucată de pâine și să citească o poezie de-a mea!. Acesta era omul care voia să-i ia locul lui Arghezi, în literatura română; și poate și pe al lui Eminescu. Nu puteam să mă-nchin, dar m-am retras încet. Mai târziu, enervat că buzunarul era prea mic, i-a făcut mare scandal secretarei, aproape plângând de
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
meu text. Muzeul cuvintelor Această carte este, de fapt, o replică la Ciocoii vechi și noi, a lui Nicolae Filimon. Dinu Păturică va fi, la mine, Costel Jurubiță. Unul care a moștenit o femeie de 90 de ani, i-a luat toate moșiile, după ce a incinerat-o și i-a împrăștiat cenușa pe pământ. Puțin lugubră chestia, dar Jurubiță este... contemporanul nostru. El, fiind asistent sanitar, îi făcea, fizic, Abführtag bătrânei care nu mai putea să defecheze și care îi lasă
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Gordon Craig: era pe atunci un tanar implicat, puternic, direct, convins de utilitatea actelor lui. Acest tânăr căruia nimic nu-i rezista obțineam tot ce voiam mărturisește el e prezent din primele pagini. Călătorește cu avionul, stă în marile hoteluri, ia decizii scenă din cafenea se taie, îi anunță el, fără nici un menajament pe actori în numele unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Toni, un tip deștept care vinde ziariștilor idei de rubrici atractive. Paul și Toni se uită la o tînără înconjurată de admiratori: "«Cine era țipă?» Paul era iritat de comentariile în doi peri ale lui Toni. Chiar încerca să-l ia pe Toni peste picior care părea hipnotizat de femeia aceea. l Nici Mircea Săndulescu (o mare promisiune în anii ’80) nu mai scrie bine în limba literaturii sale, după două decenii de America: "«Trebuie să pui piciorul (hipnotizat? n.n.) în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
acestor scriitori români din New York par niște traduceri proaste. De la caniculă ni se trage... Dar să ne întoarcem la Dilemă, la numărul despre boemà. Sclipitor pe alocuri. Doct pe ici, pe colo, cu insule de haz-nostalgic și cu un interviu luat de Alex. Leo Șerban Ninei Cassian, cam scurt față de așteptările Cronicarului. Și cum n-aș vrea să credeți că de la caniculă se trage versificarea din prima propoziție, să precizez că am salutat astfel numărul 535 al Dilemei în amintirea boemului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
se mișcă, nu pot să ți-l aduc pe tavă/ Mai bine să rămînă-n vînt, eu mă rotesc regină-sclavă" ( Sunt fericită, iartă-mă). Dar spre deosebire de un Ion Alexandru, de un Gheorghe Pituț, de un Mihai Elin, autoarea severineană înțelege a lua o distanță am spune, azi, postmodernă, adică ușor ludică, glumeț relativizantă față de lumea neașteptată a începuturilor. Insondabilele adîncuri primare apar "îmblînzite" printr-o rostire parodică, cuprinse într-un discurs menit a neutraliza potențialul lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă adresă, putem aprecia că poeta se comportă cu universul astfel: "Îi dam pastile natur cu gust/ ( Cele din farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
poate fi/ Pasăre și ne-ntîlneam/ Jos pe coline sidefii" ( Copacul păsărelnic). Constatăm așadar un teren de manifestare a ironiei, hibridizării, carnavalizării, note prin care, între altele, Ihab Hassan definea postmodernismul sau care, mai rezonabil, ar putea defini un modernism "copt", luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
silit", ci ( frecvent) cu o anume dezinvoltură, cu ajutorul fanteziei în a cărei transparență îi apare chipul fictiv care-i mimează chipul real, revine la o persiflare de data aceasta ostentativ retorică: "Eu sunt o comparație, un moft după care/ Vă luați pastile de cap de hazard./ Vă spun: numai sîngele e-un orologiu/ Definitiv, nerușinat și calm.// Eu sunt o imitație, mă puteți încerca/ Nerăzgîndiților, doar mă aveți la mînă,/ Dacă-mi desfaceți mașinăria vedeți că nu-s/ Nici cît măruntaiele
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în așa chip încît să consume cu libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ ce-l luase, cu aplomb pe rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă ( nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de mașină),/ Dimov/ cu glas de catifea:/ «Pentru că n-am avut mașină».// Aceluiași director, care,/ dîndu-l afară, cu un șpiț
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
și care mă ancorează în intimitatea ființei mele, în ceea ce sînt eu cu adevărat. Succesiunea unor date, unor energii speciale, unor coincidențe m-a determinat să scriu aceste rînduri. Cu drag și dor. Prin mai, fără să știu de ce, am luat de pe raft caseta video cu George Constantin și am revăzut, a cîta oară, filmul tulburător făcut de fiul său, actorul Mihai Constantin. Nici nu mai știu dacă ascultam tot ce se spunea. Îl urmăream doar pe acest timid vulcanic. În
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
trebuia să se întîmple firesc, de la sine. Atunci cînd punea Oedip la Opera din București. Chiar dacă ne auzim rar și ne vedem și mai rar, Andrei Șerban mă fascinează cu personalitatea lui plină de paradoxuri, cu forța de a-și lua teatrul ca pe acel însoțitor fidel al vieții lui, cu inventivitatea lui, cu sentimentul cu care își ia în posesiune un text, cuvîntul, cu nonconformismul asumat. Primesc adesea vești despre el, citesc în presa lumii despre montările lui. Mereu simt
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
rar și ne vedem și mai rar, Andrei Șerban mă fascinează cu personalitatea lui plină de paradoxuri, cu forța de a-și lua teatrul ca pe acel însoțitor fidel al vieții lui, cu inventivitatea lui, cu sentimentul cu care își ia în posesiune un text, cuvîntul, cu nonconformismul asumat. Primesc adesea vești despre el, citesc în presa lumii despre montările lui. Mereu simt că sînt și eu, prin el, mai importantă, mai vizibilă pe acest pămînt. Despre spectacolele lui de la Paris
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-ar fi? Lynch i-a ecranizat romanul Wild at Heart: The Story of Sailor & Lula și a luat Palme d’Or la Cannes, în ’90. Tot el a scris scenariul celui mai bun film lynchian - Lost Highway. E un scriitor foarte cunoscut în SUA și Franța (deloc în Romånia, lucru care-l irită/contrariază întrucîtva), plus că a
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
uitat: pe una din lesbiene o chema Mao, pe alta Lenin; deci cred că în casa mătușii lui Lenin...) și manejul sentimental începe. E genul de poveste - filmată foarte "nouvelle-vague-ist" - care-ț dă impresia că nu știe încotro s-o ia, cu gesturi anodine și timpi morț, pînă cînd, "hodoronc tronc", mătușa moare, după o plimbare cu barca în ajun, și toată lumea rămîne parcă fără repere... Un film care ne emoțonează pe toț și pe care-l notăm cu multă seriozitate
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
delireze pe pagini întregi - cum nu sînt Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
Edi, numai că Dinu Tănase propune și Furia. Cum știu că Furia nu are mari șanse, îmi dau seama că trebuie să-l susțn pe Dinu - deși preferința mea mergea către Dragoș Bucur (premiul de interpretare)... Așa se face că ia Henryk Golebiewski, "Edi" din Edi - și toată lumea e mulțumită (mai puțn Dragoș, care chiar merita!). Cînd urc pe scenă pentru a anunța "mențunea specială a juriului" pentru Xavi Jimenez (directorul de imagine la Intacto), simt în picioare povara celor mai
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
acestei însușiri." În cuvântul său - emoțonant - Eugen Simion își schițează o autobiografie spirituală. Cunoscutul pictor Constantin Berdilă (autor al mozaicului de la sala de gimnastică "Nadia Comăneci) îi dăruiește sărbătoritului un portret. Fotograful dintotdeauna al manifestărilor culturale de la Onești, G. Fornica-Livadă, ia neobosit instantanee. Tot 20 iunie, ora 1930. Se vizitează Expozița lui Constantin Berdilă, care este cuceritor nu numai ca artist, ci și ca om. Urmează un recital poetic în Aula Bibliotecii Municipale "Radu Rosetti". Citesc din textele lor Dumitru Buzatu
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
de literatură cu tema " G. Călinescu și critica literară postbelică". Moderatori sunt Eugen Simion, Mircea Martin și Alexandru Zub. Fiecare dintre ei are câte o intervențe substanțală (păcat că nu s-au făcut înregistrări... sau s-au făcut?). Alexandru Zub ia asistența prin surprindere trecând fără dificultate din postura (cunoscută) de istoric în aceea de istoric literar. Mai iau cuvântul Ileana Mălăncioiu, Virgil Podoabă, Dan Mănucă, George Cușnarencu, Al. Dobrescu, Lucian Orășel (pe mine nu mă mai mențonez, ca să nu-mi
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
Zub. Fiecare dintre ei are câte o intervențe substanțală (păcat că nu s-au făcut înregistrări... sau s-au făcut?). Alexandru Zub ia asistența prin surprindere trecând fără dificultate din postura (cunoscută) de istoric în aceea de istoric literar. Mai iau cuvântul Ileana Mălăncioiu, Virgil Podoabă, Dan Mănucă, George Cușnarencu, Al. Dobrescu, Lucian Orășel (pe mine nu mă mai mențonez, ca să nu-mi repet numele). Șerban Lupu încântă publicul, citând opinii ale lui G. Călinescu despre muzică și ilustrând apoi aceste
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]
-
încredere, capabilă de lucru în condiți de stres și contracronometru, ușor adaptabilă oricăror condiți. În plus, practică pictura de șevalet-autodidact și "compunerea de spați abstracte în cuvântul scris sau culoare". Odată oferită această cheie complexă spre resurse și reușite, să luăm spre exemplu, aici, o singură mostră din textele ( 60 în total), puse la dispoziție sub titlul general Spații, dispuse în patru grupaje tematice: Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
de la Palatul Victoria. Oamenii ăștia sînt printre puținii din echipa dlui Năstase care își merită salariile cu vîrf și îndesat. Noi, ziariștii, picăm însă prost. Am citit în ultima vreme zeci de știri despre medicul Cutare care a fost prins luînd mită, dar cîte anchete s-au făcut despre haotizarea sistemului? În absența lor, firește că restructurata dnă Daniela Bartoș a putut declara senină că și cu ea și fără ea lucrurile ar fi stat la fel și că n-are
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
furios din motive personale, dar după ce te lovește un asemenea necaz, afli la morgă că e criză de formol. Tot ceea ce ți se poate oferi la morga din Suceava e depozitarea mortului la frigider, ca să nu se împută. Apoi îți iei mortul de la frigiderul morgii și fugi cu el la groapă, ca să nu se descompună. Mai cumplită bătaie de joc decît asta mi se pare greu de imaginat. Nu se găsesc bani pentru medicamentele compensate, că sînt scumpe. Așa o fi
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
fără a scăpa din vedere „aspectele definitorii ale contextului social al Învățării”. Prof. dr. Mircea ITU de la Universitatea din București, decan al Școlii de Jurnalism, Comunicare și Relații Publice a Universității Spiru Haret, cu studii În India și un doctorat luat la Universitatea Sorbona, a vorbit despre: Mircea Eliade - despre conceptul istoriei religiilor. Universitarul român, la ora actuală unul dintre cei mai mari specialiști europeni În studii hindice, valorifică, În afară de opera lui Mircea Eliade, și cele mai recente studii consacrate filozofului
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
lui, decît în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a fost extrem de inspirat alegînd-o pe Virginia Mirea pentru acest rol, actriță la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]