2,054 matches
-
În orice sară. Dar n-am mijloace Nici e putință De a mă face După dorință. {EminescuOpIV 430} APARI SĂ DAI LUMINĂ Apari sa dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mâna semn de-oiu face Să-și miște răsăritul popoarele încoace; Sălbatecele oarde să curgă rîuri-rîuri Din codri răscolite, stârnite din pustiuri; Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi, Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scînteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimînte de negrele-mi corăbii. Astfel răsboiu porni-voiu. Voiu arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: - un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruina. Ruga-mă-voiu cu mâna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum nici Venus nu a putut să steie, În loc de-a fi un soare al astei lumi întregi, Tu îmi ucizi gândirea, căci nu mă înțelegi. {EminescuOpIV 438} OCHIUL TĂU IUBIT Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
au lucit Până ieri. Oare te pierdui Pe acest pământ, Fără ca să-mi spui Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. {EminescuOpIV 439} Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău frumos Să-l privesc întreg - Cu atât folos Să m-aleg. Să apar ca-n vis Acelei vederi Care mi-au surâs Până ieri. {EminescuOpIV 440} OCHIUL TĂU IUBIT Variantă Ochiul tău iubit, Plin de mângâieri, Dulce mi-au lucit Până ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice pământ, Căci a-ți spune am Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci Pe frunte lumina-m-or. {EminescuOpIV 447} În urma lui un dor nespus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei valuri vin Călătorind spre dânsul. Și totuși va luci în veci Aprins de zeul Amor Și ale sale raze reci Pe frunte lumina-m-or. {EminescuOpIV 447} În urma lui un dor nespus S-alerg o să m-alunge, De și se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rugăminți, Cu-atîtea calde șoapte, Cu-atîtea lacrime fierbinți, Vărsate zi și noapte, I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet să-ți alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l poți ajunge. {EminescuOpIV 450} Va rămânea necunoscut Și va luci departe Căci luminează din trecut Iubirii celei moarte Și se aprinde pe-orizon Pustiu de mări și stepe Și a lui farmec monoton M-a-nvins făr-a-l pricepe. {EminescuOpIV 451} MUȘAT ȘI URSITORILE Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice De-asupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor leagănul și-ntîia zice: "Să fii frumos și fața ta lucească, "Precum în cer e numai unul soare, "Un soare fii în lumea pămîntească". "Puternic fi i"- - i-a zis cea următoare; "Și biruind vei merge înainte, "Să-ți fie viața-n veci strălucitoare". A treia zise tainic: - Fii cuminte, "Pătrunzător
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când s-a născut senină Ș-am învălit cu taină destinu-i de lumină, Eu știu unde petrece, eu știu unde s-a dus. Mai dulce și mai mândră din ceruri n-a apus Ci prefăcută-n înger, femee și regină Lucește mai frumoasă, surâde mai senină Ca o speranță dulce, un dulce mesager, Trimis de Domnul Lumei la Domnul unei țări. Diamant topit în stea, Doamnă peste stele, Ce lumini în țara mea Cerul țării mele, Ce din nord ai răsărit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luciul visurilor mele, Plutind, al gândurilor Domn, - Ca luna ce se prinde 15Cu dulcea ei icoană Pe fața unui lac. 83. VALURI PE LAC, STELELE-N CERURI (cca 188O) Valuri pe lac, stelele-n ceruri De mii de ani plutind lucesc, Ca tot atâtea mari adevăruri Dar eu nu-ți spun că te iubesc. Valuri pe lac, norii pe cale De mii de ani aceiași sunt, Dar n-au purtat atâta jale Cât poart-un suflet pe pământ. Valuri pe lac, luna cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin vegetația Înaltă, Întinsă și neexploatată, dincolo de care se vedeau dealurile Iteștilor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Cabrera În jos pe scări. 10 Filmul porno Șoferul Își plimba pe suprafața piscinei plasa de frunze, plină de resturi - relicvele salvate din adîncuri ale unui tărîm Înecat: sticle de vin, pălării de pai, un brîu, pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un bordel din vremea Restaurației. Într-o scurtă pauză Între două Îmbrățișări, femeile ridicară priviri fals-uimite la apariția În cadru a unui tors și-a unor șolduri masculine. Bărbatul rămase lîngă pat, cu penisul erect; cu coapsele și pieptul musculos lucind ca date cu ulei și cu greabănul de taur, părea genul tipic de armăsar pasiv din nenumărate filme porno. Camera Îi prinse pentru un moment jumătatea inferioară a feței - moment În care am fost pe punctul de-a recunoaște gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apoi acceleră și mașina trecu pe lîngă mine gîlgîind Înfundat. Am observat că Își schimbase echipamentul de tenis cu o scurtă de piele neagră stil gangster, peste o cămașă albă. Părul blond, uscat la repezeală cu föhnul, Încă-i mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate, armonica zdrelită a capotei fîlfîia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o câmpie, desăvârșit ca un joc. Ce îți place într-atât? îi șoptise bunicu-său dintr-o parte. Sub tălpile lui dogorea bucuria culorilor din roșul vâscos precum vinul vechi și un galben de ambră, cum doar în deșert mai văzuse lucind nisipuri. Era un covor nesfârșit ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei. Tot visase să scrie trei cărți. Prima ar fi fost despre soare și n-ar fi citit-o aproape nimeni. Oamenii, în general, nu gândesc că bietului Soare, care le dă lor lumina, nu îi e tocmai simplu să lucească așa, agățat, cât e ziua de lungă. A doua ar fi fost despre masă și despre obiceiurile de a mânca. Un tom gros, ba chiar catastif, în care mulți anonimi s-ar fi oferit să îi spună cât, ce și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind de soare, și se îndreaptă spre un lac unde beau apă. De câte ori m-am nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo mișcare, pentru a nu risipi vraja. Niciodată n-am văzut o apă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătîndu-și dinții galbeni și putrezi. Dar dacă visez și acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm și eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă, ronțăind fire uscate de buruiană. Cerul se limpezea peste malul de pământ. O dungă zăpezie se ivea tăind marginile. Crăcile subțiri ale salcâmilor se deslușiră. Balta putredă luci. Peste groapă trecură brabeți. Auziră lunecarea tăcută a gunoaielor pe rfpi. Cornul roșu al lunii iscodi marginile cerului. Priviră într-acolo. Parcă se destrăma. Dungi subțiri se împleteau în brațele pomilor. Iarba albise. Pe deasupra plutiră aburii fundului. Niște dini lătrară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]