1,922 matches
-
fel cu celelalte și i-l așeză peste cap, strîngîndu-l ușor de jos până i-l lipi bine de gât. Un maț ieșind din acest glob fu prins de o cutie pe care, într-un fel de ochi, zvâcnea o luminiță. Când luminița aceasta se liniști, Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
celelalte și i-l așeză peste cap, strîngîndu-l ușor de jos până i-l lipi bine de gât. Un maț ieșind din acest glob fu prins de o cutie pe care, într-un fel de ochi, zvâcnea o luminiță. Când luminița aceasta se liniști, Auta începu să simtă cu uimire că trage în piept același aer din lanul de grâu, poate chiar mai înmiresmat. Copleșit de asemenea minuni, Auta se gândea acum dacă într-adevăr acești străini erau zei, dar cu toate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubit eu pe tine. Tu pe mine cum m-ai fi iubit? Vreau să fiu drăguța ta. Nu vreau să te pierd. Partea a III-a -Fantezie în fantezie Mijlocul florilor se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-au iubit. Sau pe care i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică. Pură. Îi poți cere, de ție frică, să te ia în brațe, să fii cu el. Să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi prin stratosferă! C-o mână să vâslești, încălțat în Casa de Cultură a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU minus luminițele roșiatice ale cubului, zimțând întunericul, din dreptul etajului întîi. - Uite!... Drojdeală! Pileală! R.D.V.-uri! Acolo crește lanurile de rachiu din drojdie de vin!... Au uitat damigenele învelite în împletituri de răchită... Bate luna în ele. Și băutura dinăuntru, săraca, ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sincronizat? Cotrobăi În buzunarul hainei și, Într-un colț uitat, găsesc un șervețel. 15.41: La gustarea de după, poți vedea o mână de tați ascunzându-se În spatele camerelor de filmat, În schimb holul roiește de mame, molii care zboară În jurul luminițelor din centrul vieților lor. La serbări, mi se pare că toate celelalte femei arată ca niște mame adevărate. Mi se pare că eu nu sunt suficient de matură pentru acest titlu sau suficient de calificată. Îmi simt trupul adoptând gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care-i depășeau sprincenele, Ruzânița decretă: Eu Îs mama! Tu ești tata și hai treci la treabă! Ce să fac? Tu nu te-ai mai jucat așa? Nț! Ne făceam că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
c-a trimis răspuns pe Pachița (sora Mariei, căsătorită În Verdeș!). Ce zici, ai timp să te-ntorci? Iei Mânza ca să mergi călare, că-i departe! Da! Lui Va i s-a părut că În ochii femeii a zărit o luminiță jucăușă când aceasta rostit: Mariniță-mămică, poate ar trebui să mergi și tu, să nu rătăcească drumu’, ce zici, te duci, hai du-te mămică! De, mămică, cum zici mata! Iaca mă duc ce-am să fac, nu?! Valerică a avut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trebui să mergi și tu, să nu rătăcească drumu’, ce zici, te duci, hai du-te mămică! De, mămică, cum zici mata! Iaca mă duc ce-am să fac, nu?! Valerică a avut impresia doar sau chiar a văzut o luminiță jucăușă și În ochii fetei! Și-și spuse În gând: Copchile, o iei razna chiar acu’ când Începe școala! Hai, deșteaptă-te, inteligentule! Au luat briciul, au Încălecat pe Mânza, Va În față și fata la spatele său, au spus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ordinul lui Victor și spuse: Îmi pare bine că semăn cu cineva drag doamnei profesoare și Încerc să fac tot ce-mi cereți, așa a zis tăticu’? În miez de noapte, la marginea somnului, Va a crezut că vede o luminiță sclipind În ochii profesoarei. Profa Îl privi Într-un anume fel (oare cine-l mai privise așa de câteva ori? Aha, cealaltă profesoară, Marinița!) El n-a Îndrăznit să o privească precum cățelul-cerșetor, ba chiar la Îngrozit gândul. Doamna profesoară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Dumitru căzu în genunchi și începu să se roage. - Scoal', boala dracului, din drum! îl înghionti Anghel nădușit. Urletul fiarelor se potoli. Lupii așteptară câteva clipe. Erau aproape de tot. Lăutarii nu mai simțeau nici frigul și nici biciuirea zăpezii. Priveau luminițele jucăușe care se mișcau în jurul lor. În groaza lui, țambalagiului i se păru că toată păduricea se umpluse de puncte roșii care se apropiau și se depărtau... - Doamne ajută, Doamne, gâfâia, ajută-ne Doamne, nu ne lăsa... Cine știe cât au stat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bucuri că ai făcut-o până la urmă, nu? îmi murmură ea la ureche. Am înghițit în sec și am dat din cap, neștiind dacă puteam să scot vreun sunet. Ciclorama era închisă la culoare, asemenea catifelei, presărată, ici-acolo, cu luminițe ca niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele meu. Lui Matthew i se aprinse o luminiță în ochi când o văzu. Și asta nu era numai o reacție de gratitudine pentru că ea îl salvase de la un tête-àtête cu mine. Am auzit că celor din consiliu le-a plăcut mult piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și s-a zbuciumat teribil ca să obțină o orchestră bună și să construiască un ring pentru patinaj, dintr-un lemn special, să instaleze fântâni și cascade iluminate cu beculețe roșii și verzi. În 1919, au venit bolșevicii, i-au stins luminițele și Lenski a fugit În Franța; ultima oară când am auzit de el era În anii douăzeci, când se spunea că Își câștigă cu greu existența pe Riviera, pictând peisaje pe scoici și pietre. Nu știu - și prefer să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
comod, specific Rusiei rurale. Mă urmărea cum mă apropii, cu o față luminoasă care-mi spunea bun venit, dar pe măsură ce mă apropiam mai mult, lumina de pe fața ei se Întuneca, prefăcându-se Într-o jumătate de zâmbet, apoi Într-o luminiță vagă În colțurile buzelor strânse și În cele din urmă, și aceasta dispărea și când ajungeam În dreptul ei, fața ei rotundă și frumușică se golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În cele din urmă negă, decepționată: - Nu văd nimic. - Dar eu văd... Și miros... Păsările astea care zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți să verificați... " Își bate joc de mine. E sigură... Foarte sigură. Sculptorul, desigur, doarme." Se uită în jur, căutând pachetul de țigări. Îl găsi, și aprinse una. ― N-am nici un motiv să mă îndoiesc de cuvântul dumneavoastră. ― Sînteți amabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în rugul, Unde-a fi badea cu plugul, 155 {EminescuOpVI 156} Păsărică, mută-ți casa Unde-a fi badea cu coasa. 59 Găsii iarba tăvălită, Pe mândruța adormită. Aș scula-o nu mă - ndur; Se sculă mândra descinsă Ca o luminiță - aprinsă. 60 Mă miram ce-mi place mie Mărul roșu de la vie, Bădița de omenie; Mă miram că ce mi-i drag Mărul roșu pădureț, Bădița cu părul creț. 61 Frunză verde foi mărunte, Vorbe mi-au eșit cam multe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Rău îmi pare, ce-am făcut, N-am ce face c-o trecut; Om am fost și m-am stricat Supărarea m-o mâncat; Pare-mi rău, dar n-am ce-i face, Supărarea nu-mi dă pace. 91 Arde luminița - ncet, Am un bade și-l aștept - Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. 92 Plâng sară pân - dimineață Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plâng sara pîn-în amiazi Și pierd rugia din obraz. 163 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]