6,186 matches
-
simbol al libertății „nu există în spațiul actual decât, prin corelarea lui cu aripile”. Interesantă, deși defel nouă, ideea prin care scriitorul creștin se oprește într-o viziune dincolo de care lumea nu mai este antheică, nu mai ține de gravitația lutului din care, ca oameni, am fost plămădiți. Ba, mai mult, Salvomir merge mai departe, ne asiguă că ... Dacă ar fi să desenăm diagrama arborelui genealogic al aripei, originea ei s-ar găsi în vremea de zămislire a primei respirații.” Frumos
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume. curând își veghează un trup de legume tainul din poarta sfidării oculte. hai Doamne respiră în seceta-ntreagă. altarul se-nchină în fața tristeții. sunt fiii Tăi liberi. se coc bătrâneții. privește spre lutul cu mâna beteagă. spre Tine vom merge pe căi neștiute. vei fi însumarea puterilor noastre. opinci răstignite. iluzii albastre. deschide-vei ochii luminii știute. Referință Bibliografică: prin lume norocul / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2033, Anul VI
PRIN LUME NOROCUL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370878_a_372207]
-
realitatea în care existăm în creațiile poetului, căruia, de exemplu, “O stea, un strop / de nemurire, / mi-ar stinge setea / din privire, / un astru călător / prin timp / mi-ar face setea / anotimp / o inimă de foc / bătând / mi-ar stinge / lutul - fir de vânt” (Setea); desigur, este vorba despre setea de iubire, de frumos a sufletului dornic de dragoste pură. Și poezia de dragoste a lui Gheorghe A. Stroia se răsfiră în pagini de carte încă în multe alte poeme, aproape
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
însetat, iubito, / voi să iau / din cupa cerului / să beau! O stea, un strop / de nemurire, / mi-ar stinge setea / din privire, / un astru călător / prin timp / mi-ar face setea / anotimp, / o inimă de foc / bătând / mi-ar stinge / lutul - fir de vânt!" (Sete); profundul sentiment religios cu care încheie volumul: "Ce Ți-ai putea dori de ziua Ta, / al meu Mântuitor? / ce Ți-ai putea dori mai mult decât / al Omului lin dor: / un dor astral, de bunătate /ori
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
Acasa > Poezie > Familie > LINIA VIEȚII...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 213 din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului LINIA VIEȚII acrostih Lut am fost, lut sunt și voi rămâne. Eroziunea vieții lungi tot mă răpune O zi, o treaptă înspre mâine. Nu știu cât voi trăi pe lume. Temeri, mi-s gândurile toate. Evazive totuși fără rezonanță. Mă mir că nu se pierd în
LINIA VIEŢII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370921_a_372250]
-
Acasa > Poezie > Familie > LINIA VIEȚII...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 213 din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului LINIA VIEȚII acrostih Lut am fost, lut sunt și voi rămâne. Eroziunea vieții lungi tot mă răpune O zi, o treaptă înspre mâine. Nu știu cât voi trăi pe lume. Temeri, mi-s gândurile toate. Evazive totuși fără rezonanță. Mă mir că nu se pierd în noapte. În infinit
LINIA VIEŢII...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370921_a_372250]
-
caietele, cărțile sau intrau în ghiozdan și dacă ajungeam cu unul la școală era belea. Intrau și prin dulapul unde țineam proviziile și trebuia să punem curse mereu. Cursa de șoareci, învățasem acasă, cum se face.Aveam o strachină de lut, o puneam pe un fund mare de lemn cu gura în jos, sub marginea ei, puneam o nucă cu un băț de chibrit înfipt într-o parte a nucii și la celălalt capăt al bățului punem momeală, o bucățică de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
vieții, răzbate-o tainică chemare... O amintire din pruncie - naive patimi de Fecioară - când, hoinărind peste ponoare mă îmbătam cu primăvară pândind cuminte-ntre răzoare ca floarea Paștelui să-nvie... Crăiasa mândră din frunzar sfioasă, albă și gingașă din reavăn lut de-abia ivită dar cu alura pătimașă cunună o-mpleteam, smerită, și-n Joia Mare, în altar o așezam cu sfiiciune... Îngenuncheau, pe rând, camelii din clopote curgea amarul Douăsprezece Evanghelii citea prelatul în altarul cu flori plecate-n rugăciune
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se scutură-nserarea pe maci aprinși în crânguri Când ațipim la
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
ceva. Dar băiatul suferea. Până într-o zi. Era la coasă. Măriuca a trecut pe lângă fâneața lui și-i dete binețe. Avea un ulcior cu apă rece de izvor. - Ți-i sete Costache? îl întrebă fata întinzându-i vasul de lut ars. - Mi-o fi, Mărioară, de câte ori te văd mă seacă inima de tine. A băut jumătate de ulcior. Fata, simțind că s-a împuținat apa, îi zise mai mult în glumă. - Acum ce fac, mă duc la taica cu jumătate
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
ne deie binecuvântare. Tare mult a vrut să-i fii noră. - Vreau, Costel, vreau și eu din toată inima, vreau să fii bărbatul meu și numai al meu. Moș Costache își turnă un pahar de vin din cana mare de lut smălțuit aflată în colțul mesei. Vinul scos din adâncul beciului făcea mărgele. Paharul prinsese o pojghiță subțire de promoroacă. Oftă adânc și dete paharul peste cap. Scoase capacul cutiei de tutun și își umplu iar luleaua. Strică câteva bețe de
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
știu exact când a venit ! Am crezut că odată ajunși acasă,lucrurile o să reintre în normal,dar de unde frate ? Se ascundea de mine când vorbea la telefon,a schimbat chiar și parola de la mail. Numai că într-o seară a lut-o somnul mai devreme și a uitat mailul deschis. Iar pe mine m-au luat durerile de cap de ce-am citit. Dragoste,nebunii,de-abia așteaptă să se revadă, ca și-a dat seama imediat că el e sufletul
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
cuvintele rostite la începutul unei conversații cu doinitoarea bucovineană Mina Pâslaru de către poetul bucovinean Grațian Jucan. Astăzi, când atât glăsuitorul prin cuvânt, cât și glăsuitoarea prin glas, poetul și cântăreața care au plămădit la un loc durerea și dorul din lutul propriilor vieți, smălțuindu-le cu sufletele lor, au plecat unul după celălalt în călătoria fără capete și temporalitate, cuvântul „dor” mai denumește o stare a ființei: frigul! Când, pe 17 decembrie 1995, la Buzău, la numai patruzeci și trei de
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Or să se stingă macii și-o să-i doară Devremele din țipăt... Pentru noi N-au încolțit semințele de vară Decât timid, în lut de frământări... N-au timp să-și scrie lujerii-n lumină Poveștile și se ascund sub zări Atâtea stări cu aripi de rugină... Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Balanța iar mă-nclină către moarte... Mă prăbușesc cât pentru
ALTE PLOI de AURA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369794_a_371123]
-
a lungul timpului: o ultimă speranță împrejurul nopții se derula prin căldura artificială a serii. Să mă supăr - nu prea îmi dădea mâna. Să tremur? Nici atât. „De cât timp ești pe drum?”, mă întrebă Ilinca în căutarea unei căni de lut. „De la începutul lui decembrie, dar pregătirile se derulează de mai bine de doi ani.”, am răspuns încercând să rememorez istoria personală recentă. „Nu”, îmi spun, gândindu-mă la varianta optimistă a cozonacului cald din vatră. Mai bine să aștept ziua
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
e liniște și e frig...” („prin lumina lumânărilor”, p. 28); „eu sunt unul și același cu tata/ între noi sunt doar câteva iluzii și/ un somn care înspăimântă” („semne pe suflet”, p. 35); „un genunchi așezat pe/ muchia uscată a lutului/ cere îndurare” („viața dă înapoi câte ceva”, p. 42); „simt greutatea cerului cum se prelinge în oameni” („câteodată, și Dumnezeu rămâne singur”, p. 55); „spărtura dintre noi e doar liniștea dintr-o rugă” („arest la domiciliu”, p. 93) etc. Privit în
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
comparație cu gr. ge numele egiptean geb (keb), iar la sumerieni ki. Nu-i exclus ca dac să fi însemnat la origine om al pământului, pământean sau simplu „om“ deoarece se observă că în ebraică Adam înseamnă și „pământ roșu, lut“ și „om“ (Al. Graur, Nime de persoane, B., 1965, p. 28). Lat. homo „om“ a fost pus în relație cu humus „pământ, humă“.„Lat. homo e derivat din tulpina *ghem, în avestă zem „pământ“, gr. hamai, lat. humus, omul este
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
te -a învins Și când soarele apune, Retezându-ți orice vis. Plângi ființă trecătoare, Ce în zare se înclină, Fii doar cuget și lumină, Viața trece ca o boare. Plânsul încă ți-e izvorul Dorului de absolut, Suntem suflet, suntem lut Și prin lume călătorul. Referință Bibliografică: plângi... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
scăpa, Stăpâne Sfânt, în veci, de mare grijă. Amin! RIDICĂ-ȚI FRUNTEA Ridică-ți fruntea! Umerii-n aripi de rândunea Se vor preface. Ridică-ți fruntea! Și vei fi egala crestelor Ce mai poartă încă Poclada iernii. Ridică-ți fruntea! Lutul pe care cu indiferență îl calci Se va mândri suportând pe aceea Ale cărei rădăcini Cu temei le ancorează. Ridică-ți fruntea! Subteranele de granit Le vei înnobila, Mult până dincolo De cea a diamantului. Ridică-ți fruntea! Te vei afla
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Acasa > Poeme > Antologie > RONDELUL OREI EXACTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sună ceasul: ora e exactă Iute vei sări din așternutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Lupta vieții densă și compactă vrei nu vrei, te plimbă prin ținutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Totul se dilată și contractă Noi trecem în spate cu avutul Atât cât mai putem să ducem sacutul
RONDELUL OREI EXACTE de ION UNTARU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369932_a_371261]
-
671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sună ceasul: ora e exactă Iute vei sări din așternutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Lupta vieții densă și compactă vrei nu vrei, te plimbă prin ținutul Unde odihnește naptea lutul Energia necesar intactă Totul se dilată și contractă Noi trecem în spate cu avutul Atât cât mai putem să ducem sacutul Și povara autodidactă: Sună ceasul, ora e exactă! Referință Bibliografică: Rondelul orei exacte / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDELUL OREI EXACTE de ION UNTARU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369932_a_371261]
-
dori-o. Era totuși ceva putred prin Danemarca cum a constatat și Hamlet. Dar ce? - În păduricea de nuci m-ai vrut cu adevărat sau te jucai doar cu sentimentele mele? - Te-am vrut dintotdeauna, Dar dacă acceptai aș fi lut-o în glumă. Fără binecuvântarea cerească nu are nici un farmec. Cu tine nu este vorba de-o noapte, de-o oră. Dacă o facem este pentru toată viața. Copii noștri trebuie să aibă părinți cerți nu de ocazie. - Dar te
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu strajă. O amintire acum pe calea vieții, rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă. De tot ce a fost Luceafăr dimineții O Doamne,tu le rânduiești pe toate, ne mângâi în durere cu uitare
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu strajă. O amintire acum pe calea vieții, rupând iubiri de tot ce a fost o vrajă. De tot ce a fost Luceafăr dimineții O Doamne,tu le rânduiești pe toate, ne mângâi în durere cu uitare lăsând speranța că
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum
NE OCOLEAM... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369969_a_371298]