5,997 matches
-
galben-maroniu sau bej, presupun... culoarea oricărei pelerine... — Era nouă sau arăta ca și cînd ar fi fost purtată multă vreme? — Nu, nu era nouă. Era destul de uzată. Mi se pare că am zărit și pete de grăsime pe la guler și mîneci. Da, Îmi amintesc... o purta de multă vreme. Era bun mecanic și deseori În loc de salopetă purta pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de ce, dar Încă Îmi era imposibil să o suprapun peste impresiile pe care le-am cules, Încetul cu Încetul, din fotografiile În a căror studiere atentă mi-am pierdut două seri consecutive. — Camelia... cafeneaua ? Mi-am scos pardisiul și haina; mînecile și gulerul cămășii Îmi erau Îmbibate de sînge. În timp ce Încercam să scot petele cu o cîrpă din bumbac pe care mi-a adus-o ea și pe care am Înmuiat-o Într-un vas cu apă, i-am explicat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se transforma brusc Într-unul de femeie și cu toate acestea părea total lipsită de apărare. Merita să fii gelos pe ea! PÎnă și eu, care n-aveam nici În clin nici În mînecă cu individa, nu mă puteam abține să nu fiu gelos, fără să vreau. Bineînțeles că dacă aș putea Îndepărta peretele, lucrurile s-ar simplifica. Se spune că lumea e mai mulțumită dacă poate vedea cum se prepară totul În cafenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și adresa Înainte de a ști cine sînt, dar deocamdată n-aveam de ales... trebuia să merg mai departe. Mi-am Împrăștiat, tot ce-aveam În buzunare pe masă, la intîmplare. O batistă... chibrituri... țigări... un nasture care a căzut de la mîneca hainei, ochelari de soare... o insignă mică triunghiulară... și un colț de hîrtiuță pe oare era schițat ceva. Fereastra scotea flăcări. Farurile unui autobuz mîngîiau geamul. În lumina lor, ramurile subțirele ale copăceilor, de-a lungul străzii, păreau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Cei valizi își luau câte un rucsac în spate să vadă lumea în coada unei ghide cu drapeluț în față. Erau frumoși așa, în galben, roz, verde, în adidași, cu cleme cochete în păr. O bătrânică m-a tras de mânecă și mi-a șoptit conspirativ, în engleză: - Do you think that he is still handsome? Mi-a arătat discret, cu coada ochiului, un bărbat în cărucior cu rotile. Era evident că se plăceau, dar nu și-o spuseseră încă. - Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el și-l prinse de mâneca paltonului. „Ești arestat.” Într-o fracțiune de secundă l-am înghesuit între noi „Nu pune, mă, mâna pe el, mă!” „Ce faceți aici, măă! Ce faceți aici, măăă!” repeta ăla de la gărzi patriotice, tremurând. „Ce faceți aici, măă, ce!?” Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și s-a plâns că a făcut burtă într-o săptămână de Oxford. Eu abia am închis laptop-ul după discuția cu Jowida, textul începea să sune a reportaj de ziar, a interviu banal. Și Kristina m-a tras de mânecă, arătându-mi încă o dată că am o nenorocită de tendință să dezumanizez ce scriu, din cauza accentului pe evenimente politice. - Ai auzit ce a spus femeia asta (Walizada)? Toată copilăria a lucrat pe străzi spălând și vânzând pâine și că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toate tradițiile, cu cântat din corn, cu Rabin, cu mirii îmbrăcați tradițional, cu mireasa complet acoperită: o evreică negresă, chiar spectaculos! După ce am văzut ceremonia, ne-am plimbat pe străzi, căscați și muți, printre baobabi și palmieri, în cămăși cu mânecă scurtă. Pe deasupra, acolo era o atmosferă foarte apropiată de Barcelona. Un Ramblas plin de copaci exotici pe care se făcea promenada ca un slalom între cârciumioare: italiene, spaniole, marocane, americane, românești. Căci acesta a fost o mare descoperire. Locul mustea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Lung și zâmbeam. Îmi aduceam apoi aminte unele seri petrecute pe prispa casei învățătorului, al cărui chiriaș fusesem, privind stelele pe cer, de discuțiile noastre în mirosul proaspăt al ierbii, toți ai casei câți eram. Vrui să-l trag de mânecă: „Lung, te-ai despărțit vreodată de o ființă la care ai ținut foarte mult? Pentru cât timp? și ce ai simțit? Ce se întâmplă, de pildă, într-o despărțire definitivă? Tu trebuie să știi ceva despre asta cum știi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și doamna Pavel vorbea întruna, apoi și neprețuita ei nepoată. - Începură cafelele și nu se mai termină ziua aceea părelnică, la care se adăugă și domnul Pavel în ținuta lui marțială, cu papion, după o oră o lepădă, își sumese mânecile cămășii, se vorbiră de toate, uitarăm și eu și Marga Popescu de sociologia culturii, rochia ei se mlădia albăstruie peste juponul înfoiat și rămaserăm acolo, uitați, ca la porțile altei lumi. 18. Anul 1947 pusese stăpânire pe timp. La două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
modeste, căci nu se prea vedeau cu ele în comună, poate duminicile, la biserică, nu observasem, afară de trei-patru în jur de 30-35 de ani care veniseră în port național, strălucind în culoarea albă a cămășilor de in cu gulerele și mânecile înflorate, printre ei și Lung (soția lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o ideologie de ocupație, întemeiată pe minciună, delațiune, ură, dezbinare și crimă, ridicate - toate - la nivelul politicii de stat. Ipocrizia își suflecase mânecile și-și începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente în gândirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trece peste noi, temeliile ne rămân aceleași. Nici nu s-ar putea altfel. Deschisei poarta; doamna Pavel, care pândise clipa, veni din fundul curții spre noi (era îmbrăcată cu o rochie albastră, fără desene, cu bentițe albe la guler și mâneci, pe care o purta la ocazii „rare”, ca și alte două asemenea), și scutindu-mă de sarcina prezentării, le îmbrățișă și sărută pe amândouă; - ai fi crezut că se cunosc de când lumea, era pentru ea sărbătoare, prilejul de-a-și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o parte pe cineva care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul, pușca și baltagul. Trase pe mâneci repede sumanul, își îndesă în cap o căciulă veche și ieși în ogradă făcând pași mari și lunecând cu opincile prin hleiul desfundat. Capauca Moța, lângă cotlonul ei din colțul casei, începu să se zbată în lanț și să schiaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Anna Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ținuta de joi O rochie galbenă de poplin prinsă în talie à la Doris Day, purtată peste colanți negri cu inimi albastre străpunse de ace, o geacă de blugi cu mânecile tăiate și pantofii mei albaștri cu toc, cei despre care spuneai că sunt cei mai ascuțiți pantofi făcuți vreodată, atât de ascuțiți că ultimii zece centimetri sunt invizibili. Fără pălărie astăzi - o mică plăcere pentru sufletul meu. Te iubesc. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adevărat. Atunci de ce crede că...? — Era una din plăcuțele cu „J“. Care valorează opt puncte. —Și ce s-a întâmplat? I-a zis că, dacă o vrea înapoi, știe ce are de făcut, așa că, tot respectul, ea și-a suflecat mâneca, a pescuit-o și a scos-o afară. Către: Thewalshes 1@eircom.net De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Piesa de scrabble din pantaloni? Nu. Joey nu a furat una din plăcuțele cu „A“ ale lui Jacqui, nu și-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
campanie asemănătoare cu a lui Wendell - avion personal până la Rio, hoteluri selecte, excursie de o jumătate de zi la favelas 1 -, dar nu m-aș simți împăcată. Trebuia să găsesc ceva. În trecut reușisem întotdeauna să scot un as din mânecă. Dar, spre groaza mea, tot nu-mi venea nimic și mai aveam doar șase zile... ...cinci zile... ...patru... ...trei... ...două... ...una... ...nici una... În dimineața prezentării în fața Ariellei, am îmbrăcat singurul meu costum sobru, cel pe care îl purtasem prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
foarte asemănătoare: fuste scurte de li se vedeau chiloții, pantofi cu toc de te lua amețeala și o mulțime de sclipici. În schimb, Francesca, fiica de șase ani a lui Claire, purta pantofi demodați cu cataramă și o rochiță cu mâneci bufante, cu bordură de broderie anglais. Arăta ca o păpușă de porțelan. —Arăți superb, i-am zis. —Mulțumesc, mi-a răspuns. Au încercat să mă convingă să port toate chestiile alea cu sclipici, dar ăsta e stilul meu. Are cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să întârzie, a zis mama. Zice că e o lipsă de respect. Eu pariez că o să ajungă la timp. —Zece dolari. —Zece! Oh, drace, uite-i pe domnul și doamna Luke! Marjorie! Brian! Mama l-a apucat pe tata de mânecă și a pornit ca furtuna să-i întâmpine. Ce zi frumoasă avem! Se întâlniseră de câteva ori în trecut, dar nu se cunoșteau foarte bine. Mama nu văzuse ce rost avea să-i cunoască pe soții Costello înainte ca fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la el. Când i-am spus, nu s-a putut împiedica să nu izbucnească într-un hohot de râs răsunător, care s-a isprăvit printr-o tuse prelungită. Ofuscat, m-am sculat ca să plec, dar Hamed m-a ținut de mânecă. „Sunt de vârsta tatălui tău, mi-a spus el; nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe un omagiu adus nemaipomenitei tale cutezanțe. Așadar, persoana pe care vrei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dacă femeile acelea au fost pedepsite, înseamnă că au meritat-o, iar în familia noastră fetele au fost întotdeauna ireproșabile. — Ești sigur că Mariam va fi fericită cu...? — Vezi-ți de treburile tale. S-a șters la gură cu dosul mânecii și s-a ridicat ca să plece. Am stăruit, lamentabil. Nu pleca așa! Lasă-mă să-ți vorbesc! — Am făgăduit-o pe sora ta acestui om și eu n-am decât un singur cuvânt. Pe deasupra, am semnat, iar căsătoria se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]