3,280 matches
-
încercând o răpire din brațele Divinității. * * * Am încheiat cu succes tot acest ,,ritual’’ al schimbatului mi-am tras pe mine pijamaua, am închis fermoarul genții... Am strigat-o pe doamna Mariana: ,,veniți, gata, sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală a curții care ,,merge’’ drept în locul unde voi fi ,,cazat’’. Merg alene, îngândurat, cu geanta albastră mutând-o de pe un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Apa curgea încet în buzunarul respectivului. Apoi se oprea curgerea și se aștepta. La un moment dat, împricinatul simțea umezeala. Ceilalți nu știau nimic și-și zâmbeau complice. Altădată, se încălzea la flacără o perie de spălat eprubete prevăzută cu mâner de sârmă. Când se termina experimentul - de obicei, o reacție la care se obținea un precipitat alb, brânzos -, eprubeta trebuia spălată. Drept care, se căuta peria, se apuca de mânerul încălzit..., moment în care era aruncată cât colo de cel ce
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
se încălzea la flacără o perie de spălat eprubete prevăzută cu mâner de sârmă. Când se termina experimentul - de obicei, o reacție la care se obținea un precipitat alb, brânzos -, eprubeta trebuia spălată. Drept care, se căuta peria, se apuca de mânerul încălzit..., moment în care era aruncată cât colo de cel ce intenționase să o folosească... Distracția era în toi ! Să ne amintim momente de la orele de seminar ce se desfășurau într-o sală cu scaune „domnești”, prevăzute cu o adâncitură
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
în două. Spectacol penibil. Dar, ce nu pot uita, în plus, este gerul care domnea în acea zi de ianuarie. Cîțiva dintre elevi au căzut degerați în front și mulți alții s-au ales cu degetele de la mînă degerate pe mînerul sabiei. În aceeași iarnă școala militară de artilerie a mai luat parte la executarea unei sentințe, de data aceasta, o sentință de condamnare la moarte. Locul sentinței n-a mai fost în cazarma școlii. A fost desemnat pentru această execuție
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea aerul că ia parte. Purta o spadă uriașă cu mâner de bronz, pe care palma lui neobișnuit de mare o strângea neîncetat Într-o mișcare spasmodică. Putea să aibă vreo treizeci de ani, judecă Simeon, și ar fi fost un bărbat frumos, dacă o neasemuită expresie de trufie nu i-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Așa sunt prinții noștri și alte familii nobile care au pretenții la titlul imperial. De asta Îi e teamă Împăratului. — Pretenții la titlul imperial? Chiar credeți asta, părinte? Această posibilitate le-a fost pentru totdeauna răpită. Hildebrand strângea cu furie mânerul sabiei. și acum vrea Împăratul să pună mâna și pe Zürich! Asta nu-i tot! Chipul clericului se Întunecase dintr-odată. De curând, oamenii noștri au prins un emisar secret al starețului Otto, care, chipurile, se rătăcise pe aici, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint, și nu spada lată, dreaptă și grea pe care cavalerii o prindeau cu amândouă mâinile pentru a lovi. Încălțările sale arătau și ele cu totul altfel, mai Înalte decât cele obișnuite, dintr-o piele neagră, fină ce se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Haro să-și Înștiințeze stăpânul? Avusese el totdeauna o bănuială că s-ar găsi niște ieșiri tăinuite din castel. Dar niciodată nu putuse descoperi nimic, oricât dă duse raită prin toate Încăperile, ciocănind pe la colțuri și pi păind să descopere mânere ascunse. Nici un pe rete nu se clintise din loc și nici o spărtură tainică nu se ivise În zid. Totul se făcu după cum poruncise Conrad, care, după ce cercetă cu de-amănuntul copitele cailor Înfășurate În cârpe, Își puse oamenii să facă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
săi, dar se feriră să spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe aici... Își trecu cu băgare de seamă mâna peste suprafața netedă ca-În palmă. Într-un colț descoperi o scobitură, atât cât să intre două degete. Tânărul prinț, căci acum putea fi numit astfel, pipăi cu fereală și descoperi un mâner mic pe care-l apăsă ușor. Ca prin minune, pietroiul se răsuci În loc și În câteva clipe se pomeniră Într-un coridor Întunecos care se termina brusc Într-o Încăpere largă, Închisă cu gratii. Dincolo de ele se vedeau roți de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o putinică. Recipientul respectiv avea aproximativ trei căldări, adică vreo treizeci de litri. Era făcut din scândură, sub formă tronconică: baza mare jos și baza mică sus. Obiectul era prevăzut cu un capac de lemn, având în partea exterioară un mâner. Moș Butu a ridicat capacul de lemn și l-a pus jos. A introdus mâna în vas și a extras un calup de brânză. A așezat calupul de brânză, din care se scurgea un fel de zăr, de saramură, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și a extras un calup de brânză. A așezat calupul de brânză, din care se scurgea un fel de zăr, de saramură, pe o fâșie de pânză albă. A pus din nou capacul pe putinică, dar de această dată cu mânerul spre interior. Pe suprafața plană acum, bătrânul a așezat cu grijă calupul de brânză și a început să-l tranșeze. Mai întâi l-a divizat fix în două. Apoi, fiecare dintre cele două jumătăți în șase felii de aceleași dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stai frumos, așa... Obiectul acesta de uz intim avea un aspect plăcut: emailat cu alb în interior, iar în partea superioară, pe toată circumferința lui, avea o dungă albastră plăcută la vedere ce se armoniza de minune cu albul strălucitor. Mânerul era vopsit în verde, ca și întregul exterior. Gata, mama, am făcut. Gata, fetița mea cuminte și frumoasă. Hop-așa! A săltat-o de pe oliță și, în absența hârtiei igienice, a mototolit o bucățică de ziar pe care a folosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se scurgea o salivă gălbuie din gura în care poetului local i se părea că orăcăiau broaște. De ce voi muri? întreabă el. De cuțit... Bine, zise el aburit. Îmi convine: să ne-o tragem acum! Scoase un cuțit de la brâu: mânerul de os era încrustat cu numele unei cafenele din Viena, "Troidl". Moartea îl luă în mână și dintr-o dată se văzu în luciul ei: era o bubă, o ciupercă cleioasă de puroi. Ești Borges, râse. Numai tu crezi că excrementele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i spună lui Martin:..." Uneori aud clopote care există și alteori clopote care nu există..." N-am fost niciodată în Buenos Aires, se apără poetul local. N-am nici o lețcaie în buzunar ca să fi plătit clopotarii Sătmarului...! Moartea observă că arabescurile mânerului seamănă cu niște cârpe: încercă să-și tragă înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vânzătorului. Înarmat cu un cuțit cu lama lungă și subțire, își execută - cu oarecare mândrie profesională, știind că este urmărit cu atenție și admirație - actul de măiestrie. Întâi ascute partea cu frunze, de care apoi ține fructul ca de un mâner. Urmează celălalt capăt, căruia îi taie capacul, asemenea unui pepene. Apoi fructul este curățat de coajă, asemenea unui cartof. Și, la urmă, partea cea mai delicată: miezul gălbui, plin de muguri fiind, este eliberat de aceștia cu ajutorul vârfului cuțitului care
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fructul este curățat de coajă, asemenea unui cartof. Și, la urmă, partea cea mai delicată: miezul gălbui, plin de muguri fiind, este eliberat de aceștia cu ajutorul vârfului cuțitului care, pornind din capătul cu capac, coboară pe un meridian curb până la mânerul verde. Aceeași mișcare este făcută de ambele părți ale mugurilor, după care urmează îndepărtarea coloanei tot cu vârful cuțitului. Operația aceasta se face până la îndepărtarea tuturor mugurilor inestetici și, bănuiesc, necomestibili și durează cam zece minute. La final, miezul arată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
băutură tare, a poșircă ieftină, și emana un damf puternic de usturoi, pe care îl simțeai de la o poștă, d-apoi dacă era lipit de tine, cum era de Cristi, căruia mai că-i venea să verse. Însă, observându-i mânerul de revolver prins la cureaua de piele a pantalonilor săi largi, nu încercă niciun gest nepotrivit și nicio glumă. — Sunt sigur, domnule, că nu v-am văzut niciodată, poate am eu așa, o figură mai comună. — Sokeres, bari barosan, mă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său, care urma să biciuiască armăsarii, un tânăr foarte atletic, se încălzea lângă prima roată, făcând puțină gimnastică. — Eu iau hamurile, le zice Fernic în șoaptă. Sachi, tu stai în spate, te ții bine, uite, te prinzi cu mâinile de mânerele astea, și ne zici cine vine și din ce parte, că o să iasă cu încleștări, îți zic ! Ca să știu să mă bag în fața lor sau, tocmai, dacă-s prea aproape, să -i evit, da ? Tot timpul mă ții la curent
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și a lăsat astea. Am arătat spre urmele de pași cenușii și am realizat că dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă, mi-a luat arma și a început din nou să vorbească, cu o tonalitate joasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
extraordinară: arme și platoșe din Orient din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Încăperea îngustă, cu boltă înaltă, perfect iluminată, găzduiește una dintre părțile de mare valoare ale tezaurului ascuns în castel. Scuturi rotunde, hangere, spade răsucite, cu mânere incrustate: frunze, ferigi, volute persane lucrate cu o iscusință de filigran. Or fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar învățătura mai pe urmă i-a priit. Marele paharnic e stăpân peste slujitorii și călăreții dela Cotnari. La moartea lui Petru Aron, Ștefan și-a luat canon pe nouă ani post în fiecare Vineri. tripticul și spada dreaptă cu mâner în chip de cruce. Cultura e în legătură nu numai cu limba, religia și politica ci și cu ceeace au produs, lent, pământul și timpul. Fauna, flora, temperatura, apele, alimentația. Note Iosif era la 1469 stareț la Neamțu și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
danie. Iuga reușește să scape cu viață în campania din 1476 și, drept recunoștință, călugării îl vor înmormânta la Putna. S-au mai păstrat și trei spade, una care a aparținut lui Ștefan cel Mare, așa cum o arată inscripția de pe mâner, și celelalte două aparținând unui membru al familiei domnului. Tot din vremea domniei lui Ștefan s-au păstrat și cinci clopote, două dăruite de către domn Voronețului, alte două dăruite Bistriței, în 1490 și 1494 și al cincilea dăruit mânăstirii Putna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi sugera Paleologu, "critica puterii de județ"). Visez, eu, la echipe fără membri și fără căpitani, doar mi-s anarh și patafizician, ce chizda mă-sei! Un cuțit fără mâner, căruia îi lipsește și lama: așa îmi imaginez "echipa națională a scriitorilor cuțovlahi". Criteriile de selecție? Mihail Dragomirescu, în locul meu, ar fi implementat trei: virtuozitatea, talentul și geniul. În baza lor s-ar constitui scuadrele de virtuoși plus genioși, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
intre perfect, interschimbabil, pe toate șase laturile, să-l faci numai din pilă. Vă puteți imagina ! Bine, da’ la-nceput, din trimestrul II, am început să facem treabă. La început, ne-o învățat să pilim, noi pileam, scăpam pila, ieșea mânerul din pilă, venea profesorul și spunea „bă”..., ne-arăta cum ne călcam pe picioare, că ai o poziție când trebuie să pilești cu pila, trebuie să stai ca să te sprijini. „- Băi, mârlanilor, băi, da voi credeți că-aicea mergeți cu barca
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]