2,194 matches
-
și-o întreabă De ce plângi Măicuță, dragă? Cum n-aș plânge și-aș ofta Dacă lumea-i foarte rea! Dimineața cum se scoală Nici pe față nu se spală Și începe a face rău Și-a-njura pe Dumnezeu. Taci, măicuță, nu mai plânge Mâinile nu ți le frânge Că atunci când dau de greu Și-amintesc de Dumenzeu! La anul și la mulți ani! Scenariu de nuntă la Tansa Luatul miresei. Mirele, însoțit de tineret și nași, intră călare pe cal
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
realizată de doctorul Fălcoianu la spitalul din Roman. La sfârșitul anului 1947 starea i se înrăutățește și este internată de profesorul dr. Iuliu Hațieganu la Clinica universitară din Cluj, unde moare în ziua de 2 februarie 1948, vegheată de două măicuțe catolice. A fost înmormântată sub un nume fals în cimitirul central din Cluj. Mariana Drăgescu avea să afle de sfârșitul Smarandei mai târziu, prin intermediul Nadiei Russo, căreia o călugăriță catolică îi relatase despre acest subiect în închisoare. * În București, în
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
considere pe Julien un tânăr fermecător și mai cu seamă "foarte la locul lui". Vicontele este acceptat ca posibil pretendent și invitat cu regularitate la cină. Cel mai adesea, acesta își face apariția către sfârșitul după-amiezei, la ora la care "măicuța", care suferă de obezitate, își face plimbarea obișnuită, profitând de prilej pentru a-i oferi brațul și pentru a conversa cu ea. În același timp, Julien se ferește să-i acorde o atenție prea mare Jeannei. Nu îi oferă brațul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din jurul ei. Este tânăra fată curată și proaspătă, o apă vie făcută să ostoiască setea bărbatului. Este soția care dă putere, reazem pentru soțul ei și mamă devotată pentru fiii ei. Este toiagul pe care se sprijină părinții la bătrânețe, măicuța care se roagă în genunchi pentru mântuirea lumii. Sau femeia care îi ajută, prin faptele sale bune, pe cei aflați în suferință pe orfani, pe neputincioși și pe dezmoșteniții sorții. În concluzie, este mereu cea care aduce pe lume, hrănește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de "iluzia familiei" regăsite. Își văd, "ca pe o reflexie, cel puțin, mamele, surorile, logodnicele"73. Deoarece fac dovada unui devotament nemărginit, ele întruchipează prin excelență figura Mamei, a Mariei, a Madonei. De altminteri, nu erau ele supranumite "dalbii îngeri", "măicuțele patriei"? Cu toate acestea, relațiile pe care le întrețineau cu răniții nu erau întotdeauna lipsite de ambiguitate. Infirmierele rămân fiicele Evei, fiind marcate, ca atare, după cum subliniază doctorul Huot, de această "predestinare originară care le ursește în mod inevitabil și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
am aflat mai târziu, a emoționat-o plăcut. Îi scriam eu pe o felicitare: „Anii s au scurs pe rând, eu am crescut și am început să pătrund în tainele cărții. Dar acest pas l-am făcut numai cu ajutorul tău, măicuța mea. Datorită inteligenții tale, a mâinilor tale ce m-au legănat, ochilor tăi care m-au vegheat, căldurii sufletului tău drag cu care m-ai ocrotit mereu. Iar azi, de Ziua Ta, nu ți voi ura decât multă sănătate și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
inteligenții tale, a mâinilor tale ce m-au legănat, ochilor tăi care m-au vegheat, căldurii sufletului tău drag cu care m-ai ocrotit mereu. Iar azi, de Ziua Ta, nu ți voi ura decât multă sănătate și ani mulți, măicuța mea. Cu profundă recunoștință” și semnam. Că i-a fost pe plac gestul meu, explicația am găsito în propriul ei gest, rândurile mele au fost găsite de surorile mele, păstrate de mama nicăieri în alt loc decât între filele cărții
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o fetiță, se făcuse luntre și punte pentru a dibui asemenea rarități, ca să se resemneze în cele din urmă să-i trimită două cărți magnific ilustrate pe care le cumpăraseră împreună în Italia. "Numai tu, mai spunea locotenentul în scrisoare, măicuța mea mult iubită, legată de sufletul meu prin cel mai dulce acord muzical, cel mai desăvârșit, tu știai, tu simțeai ce mult țineam să le fac plăcere prietenilor mei. Ei îmi dau o îmbărbătare de care nu m-aș putea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Sfântului Paisie există și în prezent nenumărați, practicând un monahism instituționalizat sau laic, interiorizat. Unul dintre cele mai noi lăcașe de cult închinate Sfântului Paisie, este Mănăstirea Sfântul Paisie Velicikovski din statul Arizona, SUA, care adăpostește o comunitate ortodoxă de măicuțe, condusă de maica stareță Michaela și întemeiată după principiile de organizare în obște ale părintelui Paisie. Mănăstiri existente în toată lumea, din Rusia și până în SUA, și-au asumat de altfel și misiunea de a răspândi, nu doar în spațiul creștin
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nouăsprezece scrisori, adresate altor stareți ruși, dar mai cu seamă, propriilor ucenici, monahi simpli aflați pe calea înduhovnicirii, in alte lăcașuri decât Neamțul, cum ar fi Dragomirna, Secu, sau pur și simplu aflați la seceriș la metocul Necșani. Povățuirea către măicuțe își găsește și ea locul în scrisoarea către maica Nazaria, coborâtă din pustnicia aducătoare de liniște din Ceahlău spre a deveni egumenă și purtătoare de grijă a obștii de maici de la Văratec, sau în cea destinată Mariei Petrovna Protasieva, egumena
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și frig, tânăr monah și învățător în insula Chios, student la teologie în Atena, Arhimandrit la biserica Sfântul Nicolae din Cairo, Mitropolit de Pentapolis, director al Seminarului Teologic Rizareion din Atena și în sfârșit, duhovnic și întemeietor al mănăstirii de măicuțe din insula Egina, (unde se află astăzi și sfintele sale moaște). Peste tot în drumul său, un om aflat în lucrarea neîntreruptă a desăvârșirii sfințeniei și întâmpinat la tot pasul de ispite fără număr. Foame, frig, invidia celorlalți, prigoană, nedreptate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
contribuie și ea la instaurarea unui conformism social care constituie unul din motoarele economiei de piață. Imaginea-șoc, textele care o însoțesc (detergentul X "spală mai alb", "puneți un tigru în motorul dumneavoastră") sau personajele pe care le aduce în scenă ("măicuța Denis", replica lui Fernandel Don Camillo folosită de o marcă cunoscută de paste făinoase etc.) intră în universul mental al europeanului din a doua jumătate a secolului XX și fac parte de acum înainte din sistemul său de referință ca
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
să pedalez pentru a ajunge la Văratec, noroc de localnicii numeroși în zonă. Urcai un "deal”, cu cetatea mereu în spate. La intrarea în Văratec ghinion, începu o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua mereu, până seara mai era mult. Nici vorbă să pot ieși
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zi, din fericire ploaia se opri ș-am putut merge spre Agapia, pe un drum neasfaltat care se desprindea din șoseau principală la ieșirea din Văratec. Întâi am vizitat mănăstirea și casa lui Vlahuță, obiectivele binecunoscute. Beneficiind de explicațiile unei măicuțe, ghid al unui grup organizat de vizitatori, am reținut că una dintre picturile din interior (o frescă) a lui Grigorescu, ar fi fost cerută de premierul Angliei, contra unei sume de două ori mai mare decât bugetul României de atunci
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ginerele ei. Nu înțelegea rostul gimnasticii mâinilor la care era supusă, dar nici nu-și punea și nu punea întrebări. Ea avea încredere. Toată încrederea din lume! Ce i s-ar fi putut întâmpla rău?! Când bunul Dumnezeu și cu Măicuța Domnului o protejau? - Foarte bine, mamaie! Acum, vom sta cu picioarele în apă timp de zece minute! Atât! Și cu mâinile pe genunchi, cu palmele în sus și îndreptate spre fotografia lui Shri Mataji. - Da, mamă! O să țin mâinile îndreptate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scurți bufanți strânși la centură, blana de marmotă cu ciucuri de care atârnau monezi de argint și mantiile de mătase brodată aparțin altor vremuri, apuse. Blugii sunt mai puțin pitorești, iar alimentația Junk food fatală pentru linie în țările Sudului. Măicuțele, în schimb, traversează secolele cu o siluetă nealterată, iar aici ele sunt la ele acasă. Capitala Galileei este primul oraș creștin și cea mai veche cetate arabă din Israel. Arabii creștini aproape o treime din populație locuiesc alături de musulmani la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
VI-lea, artera principală, este neagră de lume. Orașul vechi, cu sukul său aparent destinat străinilor, este pentru moment letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
private și misionare la Nazaret, unul scoțian, unul italian și unul francez. Acesta din urmă, spitalul Saint-Vincent-de-Paul din Nazaret, a fost fondat în 1898 de către surorile din ordinul Carității, pe când orășelul n-avea decât șase mii de locuitori. Clădirea, patru măicuțe, câțiva cai și șaptesprezece paturi. Aceste modeste începuturi au rămas departe în urmă. Închis după conflictul din 1948, spitalul a renăscut la viață în anii 1960. Este acum condus de un chirurg simpatic și plin de charismă, doctorul Salim Nakhleh
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rachetă. Cei care aruncă pietre sunt micii palestinieni de pe colinele Cisiordaniei. Aceste diferențe trebuie trecute la capitolul "strategie și geologie". Părintele Manuel Moussalam, preot catolic, a obosit. Mai sunt nouăsprezece preoți și călugări creștini în teritoriu, punând la socoteală și măicuțele, îmi spune el. El se află în fruntea unei mici insulițe de pace, o școală creștină deschisă și micilor musulmani, în care domnesc curățenia și disciplina. Numai că a ajuns și el la exasperare. Copiii sunt agitați, nu mai reușesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Betleem și Ierusalim dar încă în teritoriul israelian, în fața coloniei-fortăreață de la Har Homa, Institutul Ecumenic de la Tantour, menit în mod explicit "trilogului" (cum, greșit, se mai spune câteodată). O grădină minunată, o bibliotecă de optzeci de mii de cărți, două măicuțe americane (în civil) la intrare și, în fruntea lui, un bărbat înalt, epatant, David Burrel, fost rector al universității Notre-Dame din Indiana, USA. Înainte, aici era căminul unor benedictini catalani veniți de la Montserrat. Din lipsă de succesori, casa a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
somată să plătească mari taxe rămase neachitate și impozite funciare. Dacă adăugăm tracasărilor obișnuite (rețineri de cărți la vamă, vize de rezidență scurtate etc.) zidul care trece chiar prin mijlocul congregațiilor de la Abou Dis, în estul orașului, despărțind comunitățile de măicuțe catolice (Notre-Ddame-des-Douleurs, Saint-Vincent-de-Paul, pasioniste și comboniene) care servesc ca școli pentru orfanii palestinieni și ca centru de primire pentru pelerini; interdicția pentru arabii creștini din Betleem de a veni să se roage la Sfântul Mormânt; piedicile care împiedică buna funcționare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
decât să plecați de aici", i-a spus unui călugăr un funcționar arțăgos, membru al partidului Shass. Este de înțeles acel "Vor să termine cu noi", exprimând atât mânie, cât și resemnare. Și toate acestea agravate de lenta extincție a măicuțelor clarisse, carmelite, benedictine, surori ale Carității, de sentimentul de abandon din partea protectorilor tradiționali, Vaticanul, Franța, Italia, abia temperat de revirimentul schițat pe linie charismatică. Consulatul Franței acționează cât poate mai bine și, în ciuda indiferenței opiniei publice din țara noastră, respectă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]