5,747 matches
-
mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poți spune ceva cât de cât real despre tine. De la primele rânduri pe care le așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o mână străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părțile ca argintul viu, așa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, când de fapt tu ai vrut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajungând până la ferestrele școlii, cu amurguri coborând în valuri roșii-cenușii peste castanii din curte și peste depozitul nostalgic, de cărămidă, de lângă școală. Aerul devenea cafeniu și, în zloata de la ieșirea din școală, băieții care așteptau cu bulgări în mâini și mănușile fleașcă să treacă pe-acolo fetele aveau ochii purpurii, scânteietori ca ai păsărilor. Răsăreau în aerul tare primele stele, pe când noi, la ora a șasea, cu lumina aprinsă, priveam amețiți pe tablă șirul grotesc de formule chimice, rapoartele ciudate ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine, și-și scoate cizmele cu fermoar. Mă uit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumină în ochi. - Dumneata ești Ieronim Thanase? întrebă. - Eu sunt. - E adevărat că ai un câine savant? Ieronim începu să râdă. - Nu unul, spuse. Am doi! - Atunci, știu cine ești, reluă femeia și începu să-și scoată atent, fără grabă, mănușile. Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor, ca să-i distrezi... - Așa e. Ba chiar, o dată... - Ieronim! îl întrerupse Maria, apucîndu-i brațul. Nu e nevoie să intri în amănunte... - Purgare non est necesse! adăugă cineva. Necunoscuta își scutură de câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână, groși. Pesemne c-o să se schimbe vremea. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, aerul rece a amețit-o, și își scoate din buzunar mâna încârligată, înfășurată într-o mănușă împletită, destrămată la vârf, și-o sprijină pe oblonul coșcovit. De douăzeci de ani, de când a închis prăvălia, rugina și praful l-au acoperit, și oblonul de-acum face una cu zidul. VINURI DEALU ZORILOR scria mare jos, în dreapta, lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frunte mult și poa’ să zică chiar că domnește. Că ăla care e om întreg știe să-și poarte de grijă singur, și ea știe, d-aia nu-i pasă ei nici de frig, nici de ploaie. O bătrână cu mănuși de lână fără degete trece pe lângă ea, târând un cărucior în care stă înțepenită o butelie de aragaz. Iote și la baba asta, își zice, câți ani o avea ? O s-ajung și io s arăt ca ea, Doamne ferește... Da n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gheață spartă și, vârâte în ea, bucăți de ziar care ies ude ici și colo. Da-n rest e curat pe jos, cartier boieresc, poate să meargă liniștită până la Ivona. Își scoate din buzunar o mână încârligată, înfășurată într-o mănușă de lână destrămată la vârf, și-o reazemă de perete. Picioarele încă îi tremură. — Eeee-te, zice, mă miram de unde-l știu. Mă miram de unde-l știu așa bine... Ginerle lu Reli, ăl de face serviciu la Pipera... Da ce-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
portofelu ? I s-a muiat și mai rău picioarele și simte gheață la inimă și pe spinare... Portofelu, dooj-de lei avea în el, plus măruntele... Sângele îngroșat i se bate în tâmple, își sprijină de zid mâna încârligată, înfășurată în mănușa neagră, de lână, destrămată la vârf. Portofelu, dar-ar dracu-n Ivona și-n tot neamu ei... De când a plecat de la Gelu, parcă n-a mai umblat la țoașcă... Da un să fie ? Un-să fie ? Că parc-a intrat în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui Papa, mănușile albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful picioarelor, pentru ca el să o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție, își mototolea nervoasă mănușile, poate nu era speriată, dar rațiunea îi arăta că într-o asemenea situație ar trebui să fie. Posibil să mai fi văzut camere de holtei, și nu a ta să fi fost prima. Să nu ne facem iluzii în privința oamenilor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o garderobă pusă la punct și pentru sezonul cald, și pentru cel rece -, atunci ? Privirea cercetătoare trece încă o dată de la cravata de mătase neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să fi rămas demodată ? Sau poate felul stângaci cum își duce corpul ? Cum să-și fi dat seama portăreasa dinspre ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat de la locul lor panerul, mănușile, foarfeca de grădină ; exact intonația cu care o auzisem, iar de văzut, vedeam cu totul alte lucruri. Și încă precise. Cu sinceritate m-am întrebat dacă și Lisette vede asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orișicine, ci să intru de cum voi vedea că se deschide ușa, nu m-am putut hotărî a avea acest tupeu. Sfiiciunea firii laolaltă cu principiile m-au oprit și m-am așezat pe o cana pea încă liberă, alături bastonul, mănușile și pălăria, și m-am pus pe așteptat. Dar fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să iasă, și am început a mă panica, având tot astăzi de mers și pentru lemne. Cealaltă lume n-avea desigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în creieri. Eu însă m-am scuzat nepăsător, mi-am luat bastonul, mănușile și pălăria și, cu o îndemânare (chiar pentru mine) neașteptată și cu aplombul despărțirii, am acostat pe secretarul al doilea, care - o, Fortuna ! - tocmai ieșise și traversa anticamera de audiență. Rezultatul : în cinci minute cererea mi-a fost luată, împreună cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cutie nichelată, lucitoare, iată că o deschide și începe să scoată chiurete, bisturie, pense, furculițe, solnițe, tampoane de vată, și tu te uiți disperată la ușa proptită de comoda masivă. Ți-e frig și ți-e frică ! La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numai și numai în favoarea fiului tău, așa că nu văd ce ar putea să te deranjeze... — Ei, asta-i acum ! De ce, Ivona, de ce ? Adevărul... Ortansa Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
joncțiune. SÎntem dirijați de caporalii și maiștrii militari care ne Însoțesc spre ieșirea din gară, printre civilii care ne privesc curioși. Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par ieșiți de la teatru, În drum spre casă. Se opresc o clipă și ne privesc gravi și perplecși. Probabil că n-au mai văzut așa ceva decît În filmele despre război - acele producții ale căror estetică și respect
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu cei din nord.) Străbunicul lui George, William McCaffrey, moștenise o sumă de bani și un fel de dugheană de pielărie de la tatăl său, care fusese, pare-se, șelar. William înființase un înfloritor negoț de marochinărie și un atelier de mănuși și pantofi, pe care le-a lăsat moștenire fiului său, Albert. Acesta, la rândul său, le-a lăsat moștenire, într-o stare mult mai puțin înfloritoare, fiului său Gerald, care a fost bunicul lui George. Tatăl lui George, Alan McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bunicul lui George. Tatăl lui George, Alan McCaffrey, nu s-a arătat deloc interesat de negoț, așa încât Gerald, părintele lui, a vândut întreaga întreprindere familiei Newbold, niște anglicani care se ocupau de biserica St. Paul, din Victoria Park. (Fabrica de mănuși funcționează încă și azi sub conducerea lor.) În preajma bătrâneții, Gerald McCaffrey și-a părăsit soția și a plecat cu o concubină daneză la Copenhaga, unde se spune că ar fi pierdut la joc întreaga avere a familiei. Se pare, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea mai mare parte din femei și, în momentul de față din Valerie Cossom, eurocomunistă, Nesta Wiggins, una dintre membrele grupului de militante pentru Libertatea Femeii care încercaseră să se apropie de Diane, Olivia Newbold, din familia proprietarilor fabricii de mănuși Newbold, și Anthea Eastcote, nepoata lui William Eastcote. Gavin Oare, redactorul-șef de la Ennistone Gazette căruia îi plăcea să tândălească pe lângă aceste domnișoare, era tratat cu oarecare dispreț. În schimb, Michael Seanu, un reporteraș, un șmecher abia ieșit de pe băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi de lână trași peste pantaloni, o jachetă, un fular de lână și cizmulițe, ședea în Grădina Dianei. Pe latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nevoie de un magician în viața dumitale. Ai unul. Numele lui este Iisus. Înfățișează-te lui și spune-i simplu: „Ajutor, ajutor!“. În timp ce vorbea, înclinându-se spre doamna Belton, părintele Bernard strângea, pe nevăzute, mâna Dianei. Își strecurase mâna în mănușa ei de lână și îi freca palma. Diane, deși obișnuită cu unele dintre excentricitățile preotului, nu știa cum să-i interpreteze gestul. Doamna Belton se ridică de pe bancă, spunând: — N-ai nici un drept să gândești anumite lucruri despre mine. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]