3,738 matches
-
sa”, omul ar putea proceda, strict rațional, într-un singur fel, așa cum observau filosofii existențialiști la jumătatea secolului XX. Adică autosuspendând această suferință zilnică. Majoritatea oamenilor nu recurg însă la decizii raționale sinucigașe, ei perseverează îndurând chinurile vieții cu o măreție și o demnitate fără nici o fundamentare rațională. Ce alimentează acest curaj tragic știe toată lumea - este speranța. O dublă speranță nerațională: speranța unui „curs fericit al vieții” și speranța „nemuririi” (cel puțin a „nemuririi spirituale”). Dar există posibilitatea unor „rute eudemologice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de smochini, caiși și lauri. Era un ansamblu arhitectonic maiestuos, armonizat cu rafinament în peisajul de-a dreptul edenic 9. Platon imita edificiile sacre ale egiptenilor în relieful mirific al Helladei. În centru se afla templul care se înălța cu măreție spre cerul albastru dominând ansamblul; dinspre templu se desfășurau alei rectilinii, încărcate cu monumente care duceau spre terenurile de gimnastică și atletism; în fine, de jur-împrejur se înălțau printre ramuri de copaci clădirile gimnaziilor, sălile cu exedre și încăperile pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
maeștri s-au confruntat vreodată, direct, în public. Dacă ar fi făcut-o, probabil că ar fi schimbat asemenea argumente. Dar ar fi făcut-o cu mult respect. Isocrate și-a revendicat titlul de philosophos, deși nu era copleșit de măreția acestei arte. Iar Platon, în pofida disprețului său pentru sofiști, a acceptat în Phaidros retorica drept una dintre disciplinele utile demonstrațiilor dialectice. În sfârșit, deși nu a acordat importanță matematicilor, Isocrate consideră că ele ar putea fi o propedeutică pentru formarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în secolul I d.Hr; dar în elenism amintirea acestei harmonia matematico-paideutică era încă puternică. Astfel încât enkyklios paideia bazată pe symphonia heptadică pe care o realizau triunghiul artelor literare și pentagrama științelor crea o impresie de rigoare și armonie curriculară cu măreție cosmică - pe care nici un alt curriculum educațional nu a mai avut-o. Nu vom expune aici amănuntele desfășurării studiilor în trivium și quadrivium. Unele detalii sunt însă semnificative. Gramatica studiată la nivel secundar era altceva decât cea din învățământul primar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și al VI-lea, când s-a descoperit un sistem monastic uriaș care se întindea în întreg Imperiul de Răsărit și de Apus - din Antiohia până în Irlanda. Apoi, până în secolul al XI-lea, sistemul monastic a trăit o perioadă de măreție. După reformele din secolele X-XI, a urmat o nouă perioadă de glorie - care a durat cel puțin până la Reforma și Contrareforma iezuită din secolul al XVI-lea. Nu interesează aici implicațiile pedagogice ale acestei evoluții. Dar felul în care s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cei vechi, bărbați vestiți ai acestui secol, obosiți de truda treburilor lor, se refugiau în filosofie ca în propria casă. Cu cât se îndreaptă mai bine spre strădaniile acestei înțelepciuni extrem de limpezi și cu cât se retrag mai cu multă măreție spre libertatea pustietăților și spre tainele deșerturilor, astfel încât să aibă timp numai pentru filosofie, să se exerseze în locurile de plimbare ale acelei pustnicii ca în propriile lor gimnazii”), Vide: Eucherius, „De laude eremi” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și tăcerea acuză, iar cel care nu este revoltat de un act de agresiune sexuală față de un copil poate fi considerat, psihologic vorbind, un pedofil latent. Cum masa poate deveni din călău și o victimă, ea parcurge, ulterior faptelor de „măreție”, un fenomen de trecere spre faza de martir, își va apăra nevinovăția și implora dreptul la viață. Aderarea nu a fost numai un fenomen de participare la crime politice care să fi rămas în afara intimității, ea a fost totală, chiar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
folosit o vulnerabilitate Windows pentru a se autoreplica. Ganda, scris de un suedez, indienii din familia Lentin, Avron și Mimail, viermi din fosta USSR, alături de neamțul Sober, au cauzat și ei epidemii importante. Nici unul nu s-a ridicat însă la măreția familiei de viermi Sobig. Nedezmințindu-și numele, printr-o versiune a sa, viermele a câștigat titlul de „cel mai răspândit din istoria (de până atunci a) Internetului”. În perioada de vârf a atacului versiunii f, unul din 20 de mesaje de
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
în stilul unor naiv-patetice, plurimetaforizate poeme în proză („Poezia lui Sorescu [...] este o vlăstărie frumoasă, în care dorm cuiburi de cuci”; „poezia lui Păunescu nu este numai flora - alpină, ci și zarea scursă în bobul de grâu; are ceva din măreția cerbului carpatin, dar și tremurul păpădiei; e apartenența poetului la istorie, dar și vocea sa de copil; e credință, orație, vin și imposibilă nuntă”), părți de jurnal (Fantasme cu mirese zburând) și un album cu fotografii personale (Țechinii amintirilor). SCRIERI
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum postum, prin care, cu ecouri din lirica occidentală, M. deschidea drumul meditației. Tot el, prin Caracteruri, după I. Budai-Deleanu și înainte de Gr. Alexandrescu, a consolidat satira
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
dureroase tensiuni interioare, romanciera a surprins surparea lentă, organică a unei tragice umanități, secătuită și indiferentă, rămasă doar la posibilitatea de a-și contempla dezastrul în tăcere, lucidă totuși cu privire la inexistența șanselor de supraviețuire. Dar tragicul nu beneficiază de nici o măreție, el se îneacă în grotesc, căci tragedia nu este aici ratarea individuală, cât moartea fără glorie a unei lumi întregi, epuizată, fără resursele vitalității, trăind doar în virtutea unei pure inerții istorice, ajunsă și aceasta la finalitatea sa inevitabilă. Grotescul copleșește
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Alcătuit din patru secvențe, eseul este o explorare în tot atâtea trepte a universului unuia dintre scriitorii fundamentali ai umanității, a cărui operă constituie reperul central al sintezelor ulterioare elaborate de critic. P. investighează minuțios relațiile personajului dostoievskian cu lumea (Măreția și mizeria omului), raporturile dintre diferitele categorii de eroi (Măștile lui Thersit), poziția personajului dostoievskian față de valorile etice (Hagiografia unui mare păcătos) și „factura” operei (Vocația tragicului), specificul creației dostoievskiene, considerată „prin excelență dramatică”. Analizele, desfășurate sub semnul dublu al
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
de concentrare a fluxului poetic. Confesiunea și atitudinea reflexivă primesc altoiul stilului cvasisentențios (Așteptare), iar în afara temei erotice, turnată în versuri care mai mult destăinuie decât sugerează (Floarea inimii), poemele, adesea ocazionale, vorbesc despre bucuria vieții cotidiene, frumusețea anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii senine (1979) și Răspunsuri (1984), nu aduc schimbări într-un discurs liric care își epuizase resursele. Textele în proză ale lui P., publicate numai în reviste, au cursivitate și se întemeiază pe o fabulă de canon
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
din ideile sale despre teatru. Ceea ce trebuie să urmărească scena nu este numai delectarea, ci și instrucția morală. Ținta ar fi luminarea spiritelor prin adevăr, frumusețe, noblețe, respingându-se tot ce apare înjositor, ridicol sau artificial. În viziunea lui P., măreția unui spectacol nu e de conceput în afara unor decoruri impunătoare, a costumelor bogate și adecvate, a unei muzici armonioase. Autorul dramatic este lipsit însă aproape cu desăvârșire de înzestrare. Piesele sale, pline de înălțătoare sentimente patriotice, sunt compuneri ocazionale, evocând
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Misterfield, București, 1958; Aurel Vlaicu, București, 1962; Vulpișor, București, 1969. Traduceri: Octave Aubry, Regele Romei, București, 1938; Israel Zangwill, O lună de miere, București, f.a.; Marica Stiernstedt, Atentat la Paris, București, 1944; V. Berțe, Primii unsprezece, București, 1951; Iaroslav Galan, Măreția omului eliberat, București, 1952 (în colaborare cu Gheorghe Cioclea); I. Laptev, Zorile, București, 1953 (în colaborare cu Zinaida Scerbinin); Povestiri bulgare, București, 1954 (în colaborare cu Vlad Gheorghiu). Repere bibliografice: A. Munte, „Scandal la trei papuci”, DMN, 1937, 10 945
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
își continuă drumul cântând. În variantele culese la începutul secolului al XX-lea și chiar mai târziu, Miu nu mai are alura de cavaler medieval care urmărește să se impună prin vitejie. Atât personajul, cât și acțiunea pierd treptat din măreție. Dispar elementele de basm din episodul întrecerii voinicești dintre Miu și Ianoș, prezente în variantele mai vechi. Balada Miu Cobiul cunoaște o circulație mai mare în Muntenia, Oltenia, la românii din Serbia. Ea a circulat și în Moldova, fără a
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
alt model de interpretare a revelației biblice filtrate prin geniul teologic și spiritual al Părinților greci. În final, Yannaras ne invită să celebrăm sensul liturgic al unei paradoxale „teologii a necunoașterii” lui Dumnezeu: „Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit” (Psalmi 144, 3)1. În prima parte a cărții, autorul amintește, într-un mod destul de aproximativ, etapele istorice ale evoluției conștiinței europene către forma mentală a nihilismului modern, care ar furniza materialul pentru o „teologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Faptul că întoarcerea de bunăvoie a lui Joseph Knecht în lume este un act de mare curaj, bazat pe o alegere lucidă, transmite neîndoielnic mesajul lui Das Glasperlenspiel: vita contemplativa nu este în mod necesar mai valoroasă, mai plină de măreție, mai adevărată în raport cu înțelesul adânc al existenței umane decât vita activa. Într-un mod mai dramatic, temperat doar de faptul că eroul își găsește un discipol promițător, moartea lui Knecht aproape imediat după ce el se întoarce la existența obișnuită sugerează
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel mare sigiliu de aur, cu care împărații germani își pecetluiau decretele. Ea spune parcă: „Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gură, nici un fel de față - doar fruntea aceea lată ca un firmament și învrîstată cu semne enigmatice, care coboară tăcută, prevestind pieirea corăbiilor, bărcilor și oamenilor. Această frunte uimitoare nu se micșorează nici din profil, deși dac-o privești astfel măreția ei nu te impresionează chiar atîta; dar observi depresiunea orizontală, în formă de semilună, din mijlocul ei, depresiune care, potrivit lui Lavater, este semnul distinctiv al omului de geniu. Cum?! Geniu la cașalot? Păi, a scris oare vreodată cașalotul vreo carte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era semnalat nici măcar un singur jet. Aproape renunțînd la ideea de a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd de sus se auzi deodată cunoscutul strigăt și, nu peste multă vreme, un spectacol de o neasemuită măreție ni se înfățișă ochilor. în treacăt fie spus, din pricina neobositei rîvne cu care au fost vînați în ultima vreme pe toate cele patru oceane, cașaloții nu mai înoată în mici grupuri răzlețe, cum făceau aproape invariabil odinioară, ci se întîlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai adîncă. Or, cea mai mare adîncime a trupului acelui cașalot trebuie să fi fost de cel puțin șaisprezece picioare, pe cînd coasta respectivă măsura numai opt picioare, ceea ce înseamnă că ea nu putea să redea decît pe jumătate ideea măreției reale a acelei părți vii. Și apoi, acolo unde eu vedeam acum doar o șiră goală, fuseseră cîndva tone de carne, mușchi, sînge și mațe. De asemenea, acolo unde fuseseră aripile late ale cașalotului, nu vedeam acum decît niște încheieturi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA MICȘORA OARE BALENA? VA PIERI EA? De vreme ce leviatanul vine către noi tocmai de la izvoarele Veșniciei, s-ar putea pune întrebarea dacă, de-a lungul atîtor generații succesive, nu și-a pierdut cumva măreția originară? Dar cercetările ne arată nu numai că balenele de astăzi sînt superioare ca volum acelora ale căror fosile au fost găsite în straturile terțiare îcare îmbrățișează o perioadă geologică distinctă, anterioară apariției omului), dar că balenele găsite în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
există o mare inegalitate la mijloc. Căci, își spunea Ahab, în timp ce pînă și cele mai sublime fericiri pămîntești ascund întotdeauna ceva meschin și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la progenitura fără sorginte a zeilor; încît, în ciuda tuturor sorilor veseli care luminează clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]