2,090 matches
-
la dispoziția familiei Aciocîrlănoaiei. Holul avea obligația să deservească în mod egal ambii utilizatori. Nu i-a cerut tatălui nostru bani pentru găzduire, ci l-a rugat să mai repare un gard, să taie bălăriile din ogradă, să grebleze, să măture etc. Într-un cuvânt, au convenit ca tata să se ocupe de estetica gospodăriei sale. Lucru pe care l-a acceptat bucuros. Iar mama nu avea motive să se opună mutării, fiind conștientă de ceea ce o aștepta acasă. Profitând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se uita la el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt natu. Ordin de la Primărie. În fiecare sâmbătă să vă curățați șanțurile, să curgă apa prin ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Există locuri special amenajate în acest scop, plasate stategic fie în plin câmp, ca să nu ia foc pădurea, fie într-un fel de țarcuri betonate și ultra-curate, ca niște macdonalds-uri câmpenești. În primele te bate soarele în cap sau te mătură vântul, din cele din urmă nu știi cum să pleci mai repede. Am început acțiunea noastră de grillade sauvage (cum o numea Anna, pe jumătate speriată, pe jumătate admirativă) prin a cumpăra un magnific grătar de inox second hand de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe aeroportul din Geneva, după aproximativ opt ore de zbor. Pe la ora două din noapte (care două? care noapte? când traversezi Atlanticul pierzi orice noțiune de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum fuselajul avionului ar fi fost măturat cu o gigantică mătură de vrăjitoare. Toată lumea tresărise speriată, dar din fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și igienicul aeroport din Geneva. În mod miraculos
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pupitrul său...”. De ce nu e de mirare? Și: „...dar care dirijor german n-ar dori să moară conducând Tristan?”. Crowhurst e convins că va izbândi, fiindcă de doi ani proiectează să facă ocolul pământului. 10: Descopăr fotografia unui bătrân rabin măturând piatra funerară a mormântului lui Kafka; o lipesc pe perete, lângă poza lui Rebreanu. 12: Pedeapsa „statuii” în Portugalia - intelectualul arestat stă zi și noapte în picioare, interogatoriu perpetuu; în câteva zile - omul vorbește. 13: Articolul 213 din codul penal
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
numai 2 (două) erau scutite de a contribui la achitarea datoriilor de război, anume Constantin Donea și Nicolae Grecu. Oare câtă sărăcie o fi fost în gospodăriile acestor doi locuitori ai satului , dacă «tovarășii» colectori nu au avut ce să măture de pe fundurile hambarelor lor ca să ia și să trimită în marea uniune sovietică. Media pe famile plătitoare de dări în contul datoriilor de război, aci la Oprea Cârțișoara era de: - 40 kilograme de grâu, 165 de secară, 87 de ovăz
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
își făcea meseria. El se lăsase pe spate, pe tejghea, și capul începuse să-i vuiască, de parcă s-ar fi culcat pe ape. Așa, nu te opri ! „Piff ! Piff ! Piff !“ în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iar băieții erau antrenați în treburile gospodărești de afară: hrănitul și adăpatul animalelor, rânitul și căratul gunoiului din grajd și așezarea lui într-o grămadă special clădită pentru a putrezi și a se transforma în îngrășământ pentru ogoare. Tot băieții măturau curtea, ocolul oilor, greblau nutrețul din jurul girezilor de paie, fân sau coceni, participau la muncile câmpului când acestea se impuneau ca urgențe. Deși își iubea copiii și se sacrifica pentru creșterea și înzestrarea lor, țăranul nu-i ținea la icoană
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a lui Oedip devine o gură prin care el Își strigă victoria Împotriva zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mii de persoane căutau un loc de muncă în străinătate. Libertatea obținută după Revoluție nu era un lucru ușor. Trebuia să te-nalți ca un șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ea. K. Amintiri dureroase Soarele se ascunsese după niște nori plumburii și flenduriți, iar un stol de păsărele sfâșiau aerul de colocolo negăsindu-și locul. Într-o vamă din vestul țări, o ploaie năbădăioasă veni pe neașteptate în rafale repezi, măturând pământul și pătrunzând în el cu repeziciune. Călătorii care urmau să treacă frontiera dincolo erau obligați să prezinte la controlul vamal toate bagajele și actele necesare iar cei care scoteau mărfuri din țară peste prevederile legale trebuiau să plătească o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în ate sună, vorba unui ex-premier, ca dracu !). îl invoc pe Philippe Muray, care încă din 1991, în LEmpire du Bien, vorbea despre ravagiile actuale ale corectitudinii politice, atingând și ceea ce L.P. numește medical correctness ; lumea nu va fi măturată de Apocalipsă, ci se va îneca în zahăr roz-bonbon spunea, în esență, Muray. Revin la Niki et Flo de fapt, la lecția de cinema a lui L.P., care zice la un moment dat (parafrazez) : Crima [lui Niki, n.n.] este singura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
stai cu mine la masă, mi-a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc. Ospătarele terminaseră de mîncat și plecau la culcare. Cînd am rămas singuri, doar cu femeia de serviciu care mătura în celălalt capăt al sălii, bucătăreasa m-a întrebat: Cîți ani ai? Aproape douăzeci, i-am răspuns. Un copil..., a murmurat ea și a continuat să mănînce. Cînd am terminat mîncarea, ea a luat amîndouă farfuriile, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar trebui să zâmbesc când îți scriu, că ar trebui să fiu fericită știindu-te acolo - și chiar sunt -, dar am ajuns la capătul puterilor; știu că niciodată n-am să te sfătuiesc să te întorci, chiar dacă ar fi să mături străzile la Paris, atât timp cât situația nu se limpezește aici. Fii sigură că asta mi-e voința: oricare ar fi evenimentul nefericitcare te ar obliga să te în torci în țară, nu cumva să te întorci, fiindcă n-ai mai putea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mai dormisem de patru nopți decât cel mult câte două ore, dar nu mai aveam decât o singură dorință: să plece odată. Un strat gros de praf acoperea ce mai rămăsese. Și atunci altă clacă: unele semnau cărți, altele măturau, dereticau și aranjau ca după mort. Îți dai seama: cinci camioane cu cărți în fața casei; studenții care treceau pe acolo, ieșind de la Universitate - am auzit că erau persoane care plângeau -, șopteau: „Confiscare... biblioteca lui L[ovinescu]“. În noaptea acelei blestemate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
octombrie [1950] Cartea poștală zilnică are să te pună la curent cu ziua asta plictisitoare, încărcată de treburi casnice duse la extrem. Să nu-ți închipui că mă plâng. Bineînțeles că aș putea să las praful să „crească“, aș putea să mătur sau să nu mă tur, dar știi că, la sfârșit de viață și de carieră, am devenit o persoană ordonată și disciplinată. Deci, ieri curățenie mare, cu zgomotul care a ajuns s-o obsedeze pe d-na C., vecina mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ordonată și disciplinată. Deci, ieri curățenie mare, cu zgomotul care a ajuns s-o obsedeze pe d-na C., vecina mea de palier, care tresare speriată, întrebându-se „oare se mută?“ - zgomotul de mobile trase încoace și încolo, ca să pot mătura cum trebuie. Astăzi, o duminică mohorâtă, fără tine, dedicată cu totul gospodăriei; am gătit pentru trei zile, fiindcă mâine aș avea timp doar cât să mă întorc și să plec iarăși, până seara la 8½. Încă o dată, nu mă plâng
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ceva foarte important. Ia te uită unde zăcea arbitrul eleganței! M. 51/1950 I 5 noiembrie [1950], duminică Se apropie ziua ta, copila mea. A patra aniversare departe de mine. Îmi vine să strig: la ce bun să trăiesc, să mătur, să gătesc, dacă toate astea nu mai au nici un scop? Ziua ta, cu perspectiva de a nu o mai petrece împreună, de a nu-ți putea auzi vocea, măcar în ziua aceea! Prima oară am putut vorbi cu tine, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
simt ridicol. Ca un copil care se joacă cu hainele adulților. Chiar așa, ce nevoie am de un ceainic de 5 000 de dolari? N-am nevoie decât de Luke. Revelația acestui fapt mă lovește ca un val uriaș, care mătură totul în calea lui. Toată mizeria și tot gunoiul. Asta e ceea ce-mi doresc. Ca Luke să fie normal și fericit din nou. Ca noi doi să fim iarăși normali și fericiți. Să privim apusul. Fără bagaje, fără discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
putem căsători la mine acasă. Nu mai trebuie să-mi fac griji în legătură cu Robyn. Nu mai trebuie să-mi fac griji în legătură cu nimic. E ca și cum o bilă uriașă de bowling ar fi intrat brusc în viața mea și ar fi măturat din calea ei toate popicele răului dintr-o singură mișcare, lăsându-le în urma ei doar pe cele ale binelui. Am sărbătorit cu o cină extrem de plăcută, am deschis o sticlă de șampanie și am ciocnit pentru restul vieții lui Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână arteziană nouă, de granit, altcineva mătură curtea, iar în cort văd un număr semnificativ de femei între două vârste cu caiete în mână, așezate în semicerc. — Janice le face un briefing fetelor, spune mami, cu voce scăzută. Acum i-a intrat altă păsărică-n cap - vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
id="(138)"/>. 7. Port și stigmat vestimentar Steaua galbenă În șase colțuri În 1994, Într-un interviu publicat de revista franceză La Vie (nr. 2546/1994), regizorul român Lucian Pintilie a amintit de „evreii care purtau steaua galbenă și care măturau Bucureștiul” la Începutul anilor 1940. Într-o pagină de jurnal, scriitorul român Paul Goma, stabilit la Paris, a comentat astfel acest episod : „Știam - din cele știute - că, În România, evreii suferiseră persecuții [...], dar nu purtaseră stea galbenă” (Timpul, nr. 10
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
față de om”. Acum, când putem spune lucrurilor pe nume, pare neverosimilă intervenția cenzorului Într-o informare reală. Acest fapt nu denotă decât teama paranoică a bolșevicilor cu grade mari de a nu porni vreo mișcare populară care i-ar fi măturat exact ca pe niște gunoaie. Tot conform dispozițiilor, a fost eliminată o parte a textului din care vom cita. Articolul care i-a dat migrene lui Halibei se numea „Formalismul și falsul - prețul unei vieți”. Iată comentariul Împuternicitului: „(...) autorul, criticînd
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai căror stăpâni măturau și stropeau prin fața prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]