2,183 matches
-
nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă odihni, stăpâne, așa că, l-am pus pe un tânăr foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adăpost temporar, cu ziduri grosolane de ipsos, rogojini de papură și o vază cu flori sălbatice. Scopul ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf galben și sunetele cailor inamici se apropiau deja din spate. Hideyoshi, însă, care înaintase până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale, se opri chiar înainte de Moyama. Tabăra asta e sub comanda lui Maeda Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Otsu. Hai să prânzim cu Maeda Geni, până se pregătește corabia. Se referea la omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-un film de duzină: Ori toată noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a întors am văzut că o ureche îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau, așa că m-am dus la locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin cameră, apoi și-a dat capul pe spate, și-a căscat gura și a început să râdă, în timp ce nori de fum îi ieșeau pe gură și pe nas, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din piept, pentru c-a sosit vremea ca această gașcă de imbecili și nesimțiți ce suntem să învețe odată pentru totdeauna ce-i aia disciplină, știam că-n timp ce urlă, tovarășul director se plimbă-n sus și-n jos, măturând sala cu spoturile de lumină ale lanterenei lui cu opt baterii, dinadins n-am vrut să mă gândesc la ce-ar fi fost dacă, din întâmplare, spotul ar fi căzut pe gura de aerisire de sub ecran sau dacă tovarășul director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oameni . În urma acestei victorii , Carol se alese cu porecla de Martel , ( ciocanul ) . Cu toată greaua lovitură ce primiseră saraznii se menținură , totusi, în sudul Franței , și abia lui Pepin , fiul lui Carol Martel , i-a revenit rolul de a-i mătura ; el le smulsese , una dupa alta , fortărețele ce le aveau și în anul 759 , prin cucerirea Narbonnei ,capitala lor , i-a scos din Franța . Charlesmagne sau Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de tinerețe și sănătate - și părea suficient de ascultătoare în faza asta. Ceea ce era și logic. Onorariul ei era de 750.000 de dolari. Singura ei condiție a fost să nu facă nici un fel de gospodărie. În film. Nu va mătura nici cel puțin o podea. Nu va clăti nici măcar o ceașcă de cafea. Emanciparea gagicuțelor. Cine vrei să-ți fie partener? am întrebat-o. Cristopher Meadowbrook, Spunk Davis sau Nub Forkner? Butch a spus că preferă un partener cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin aer cu o mișcare neglijentă a mâinii. Apoi apucă ceasul bogat ornamentat (folosit de Fielding pentru măsurarea timpului de evoluție a stripteuzelor) și dădu cu el de pământ. Se aplecă și își întinse o mână pe birou, gata să măture cu ea toate surcelele alea așa de performante. Își ridică repede privirea și-i văzurăm fața plină de o bucurie anticipativă. Fielding se ridică hotărât în picioare. — Ușurel, Nub, spuse el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu sunt îmbu cu rătoare, pun imediat mâna pe buton și caut mu zică de dans. Nici dacă m-ar pișca un țânțar n-aș fi mai sprințară. Sar deodată din pat și, neavând partener, la nouă dimi neața, iau mătura și o bună jumătate de oră dansez fără oprire pe ritmul nebun al vreunui rock. Nu mă mir că pe urmă tensiunea mi se urcă la douăzeci și doi. — Povestește-mi despre un dans de neuitat. — Am dansat odată cu un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
patru fii ai mei - au cerut, răcnind furioși, mâna mea dreaptă. Și au avut-o. Oamenii erau întărâtați și ar fi fost o mare greșeală dacă nu li s-ar fi făcut pe plac. O mulțime înarmată e oarbă, poate mătura tot. Cine ar fi îndrăznit să-mi ia apărarea?! Nici măcar eu nu am făcut-o, mi-aș fi pierdut capul. Însă mai aveam ceva de împlinit: să aștern rândurile de acum. Mi-au retezat mâna pentru ca să nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. 6. Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? 7. Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți fără aluat; căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit. 8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la chi tară câte-o noap te-ntreagă, cum își impunea să facă gesturi absurde, să spună, de exemplu, ceva pe fran țuzește vreunei țărănci bătrâne... „Dar de ce faci toate astea?“, l-am întrebat, privind cum vârfurile copa cilor nevăzuți mătură stelele la fiecare rafală de vânt. Vârful incan descent se ridica, se aprindea deodată mai tare și vedeam atunci, ca-ntr-o cameră unde se developează fotografii, profilul său de tânăr pletos și cu perciuni mari, cum se purtau în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să Îi vorbească... dar cine poate să jure că asta, și nu altceva, vrea să spună un vis. S-a văzut mergând pe Strada Biruinței, undeva la marginea ora șului, o stradă care Îi amintea de copilărie: case modeste, bărbați măturând trotuarul, strigăte de copii care se jucau. S-a oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Romei: a treia zi a triumphus-ului lui Augustus după cucerirea Aegyptus-ului. Sala era foarte elegantă, silențioasă, parfumată de bazinele mari pline de flori. — Purtând la gât și la încheieturile mâinilor lanțuri fine de aur, cu veșmintele lungi de mătase care măturau praful - nu văzusem niciodată veșminte de mătase -, cei doi prizonieri adolescenți mergeau nesiguri în fruntea cortegiului. Erau frații mei, îi vedeam pentru prima oară. Erau fiii tatălui meu, care se sinucisese, și al prietenei lui care murise împreună cu el, Cleopatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Porunci să fie gata să ridice ancora marea navis triremis imperială, cu prova cu pinten de bronz. Pe cerul Romei se adunau nori; în acele zile, pe mare se dezlănțuiau furtunile echinocțiului. Vântul era puternic și rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina mi-a derapat la intersecția de sub intrarea pe podul rutier Western Avenue. În câteva secunde, mă îndreptam cu o sută de kilometri la oră pe sensul opus. Când mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum cei doi ocupanți ai limuzinei erau scoși prin portiera înclinată a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi desenate și ascultând un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plîngă poema ce se îngroapă sub zidurile surpate — iată perindîndu-se toată vechea tabulhana romantică, haremurile și femeile voalate, minaretele și cireșii cu umbre lungi pe solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani. Vârstă rotundă, la jumătate de veac, o viață din care-și amintea, mai cu plăcere, de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de liceu trecea cu ușurință, cum ar trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]