15,061 matches
-
n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil puse hârtia pe masă și zâmbi, parcă nevenindu-i să creadă că maica Agripina avea parte de o asemenea cinste și că, pe viitor, n-aveau s-o mai găsească la mănăstire, atunci când ar fi dorit să-i facă vreo vizită. Și cu casa ce-o să faci, tușico?... vru Mariana să știe, surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în glumă, privindu-și soția. Gândul său nemărturisit până la capăt era, de fapt, că n-ar fi fost deloc rău dacă întreaga familie s-ar fi putut muta la mănăstire, într-o casă care să fie numai a lor... Dar maica Agripina le vesti cu părere de rău că așa ceva n-ar fi fost cu putință, fiindcă n-ar fi făcut decât să toarne din nou gaz peste focul neînțelegerilor cu stăreția. Mai stătu la ei vreun ceas, apoi se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai putuse bucura, ca în vremea când era însărcinată cu Ștefănel, de tihna și de relativul confort din casa mănăstirească a maicii Agripina. Ar fi fost, de altfel, și problematic, chiar dacă mătușa sa n-ar fi plecat la București, pentru că trebuia să aibă grijă și de Ștefănel. După socotelile ei, nașterea trebuia să aibă, totuși, loc ceva mai târziu. Brusc, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile creștinești, promițându-le să se facă luntre și punte și să vină la botez, pe care nici prin gând nu trebuia să le treacă să-l țină fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil își frecă palmele mulțumit. Sigur că totul ar fi putut ieși mult mai bine, dacă de la botez n-ar fi lipsit Stelian, Grigore Gospodin sau maica Agripina, dar absența lor era justificată și urma, cu siguranță, să fie compensată în primăvară, când aveau de gând să-i invite pe toți la ziua de naștere a lui Ștefănel sau cu vreo altă ocazie potrivită. 9 În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile împreunate în dreptul ochilor. Bătrâna căscă ochii mari și începu să molfăie din nou iaurt din borcan. Îți mulțumesc pentru flori, glăsui Felicia și vaga ambiguitate a acestor vorbe îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor i se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ideea că el, Virgil, în ciuda aparențelor favorabile, ar fi fost în fundul inimii sale "un om rău și egoist", îi intrase și nu-i mai ieșise niciodată din cap. Ba mai mult, de câte ori era supărată și avea cui să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai de-aproape), Mariana nu uita să-și reamintească de acea nenorocită istorie și spunea că mai bine ar fi fost dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere să rămână devotat până la moarte cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind că se bucura din tot sufletul de bucuria lor și promițând să le facă în curând o vizită la noua lor locuință din Vărăști, unde le ura să aibă parte numai de bucurii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să vină așa des pe aici! îi tot atrăgea atenția Stelian fiului său. Dar Virgil, fără să-l contrazică pe bătrân, cultiva mai departe și această prietenie. 5 Pe la sfârșitul verii veni, în sfârșit, pe la Vărăști, într-o scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-o relativă liniște, fără evenimente notabile în viața familiei. Virgil ajunse să se simtă în noul lui serviciu de la Vidra la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani gospodari din sat, la fel de prost văzuți de oamenii regimului. Cam în același timp, de la mănăstire, maica Agripina le dădu de veste că și pe-acolo se întâmplau din nou lucruri asemănătoare. De data aceasta năpasta căzuse pe capul lui Vică Scorțeanu, alt fermier cu planuri ambițioase, dar deloc ortodoxe într-un regim eminamente etatist ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
relele care se întâmplaseră pe aceste meleaguri. De când era de-o șchioapă și domnul Ovidiu îl învățase buchea cărții prinsese o nemărginită dragoste de citit. Ai lui erau însă săraci și nu putuseră să îl poarte la școli înalte, cu toate că maică-sa nu visa decât la asta. Și-apoi a venit războiul și mobilizarea tatălui. Abia trecuse de zece ani când o făcea pe poștașul pentru câțiva bănuți pe care i-i dădea domnul cu țăcălie și mustață răsucită, de la Poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca niciodată până atunci și îi spusese cu o voce domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete ! Ești mare, fii brav ! Maică-ta are nevoie de tine." Deși nu înțelesese ce treabă avea mama cu el, căci își îndeplinise toate obligațiile, dăduse ascultare domnului Țăcălie. Nici n-a avut timp să se mire, până când domnul Țăcălie, însoțit de domnul cel bătrân, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe Alindora. Nu văzusem și nu am văzut până azi copil mai frumos, mai expresiv, mai adorabil decât era Alindora noastră, care parcă se hrănea cu vitalitatea și frumusețea din care maică-sa pierdea neîncetat. Durerea mea de mamă era diminuată de bucuria mea de bunică. O priveam amândouă ca pe un prețios dar ceresc, dând complet uitării că era fructul unui viol. Mai tot din puținul ce îl câștigam se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plimbe pe Alindora în luncă, a reînceput să culeagă plante așa cum făcea în Brodocul nostru siberian și localnicii au început din nou să recurgă în secret la leacurile noastre "băbești", adeseori atât de eficace. Începând de la trei ani ai Alindorei, maică-sa a început s-o învețe literele și apoi încetul cu încetul tot ce învățase ea de la Marina Pavlova, de la Gerhard și de la mine. Ajunsă la vârsta școlii, fetița nu numai că citea și socotea ca un copil din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu a mai venit niciodată... De afară s-au auzit focuri de armă. Peste puțin timp, au scos-o pe Alindora din beci și au împins-o în mașina militară, aceeași cu care plecase cu câteva zile de acasă împreună cu maică-sa și cu "femeia de încredere". Fetei i s-a părut că drumul a durat mai mult decât la ducere, timp în care militarul de la volan nu a scos nici o vorbă, nu a luat în seamă plânsul și întrebările ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timp în care militarul de la volan nu a scos nici o vorbă, nu a luat în seamă plânsul și întrebările ei. După cum se pare, un copil depus ca un bagaj în fața porții casei de unde cu câteva zile înainte fusese îmbarcat împreună cu maică-sa era un fapt firesc pentru mai marii zilei la care am depus în zadar zeci de petiții. Tăcere lungă. "Oare Teodora plânge ? Oare mai poate plânge sau încercările cutremurătoare prin care a trecut i-au secat izvorul lacrimilor ?", se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doream să trăiesc și numai prezența copilului nedorit, a fructului oribilului viol al fetei mele, m-a scos din starea de deznădejde soră cu nebunia, de atunci. Dar Alindora, mica noastră prințesă, avea mai multă nevoie de mine decât atunci când maică-sa se ocupa numai și numai de ea. Munceam mult la spital și nu aveam timp să mă ocup destul de instruirea ei, în schimb am plătit ca să ia lecții de franceză, cu germana se descurca deja binișor căci o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Draga mea, ce veste minunată mi-ai adus ! De-acum pot să plec și eu liniștită la ai mei. Știu că Alindora mea, prințesa mea, are viața pe care o merită, pe care a visat-o atât ea cât și maică-sa. Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum știu la ce să mă aștept, știu că mă va cuprinde o emoție care nu se poate compara cu nici o trăire anterioară, asemănătoare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
medalie romană încadrat de coama părului rebel spicuit cu argint. Se uită nervos la ceas, întrebându-se: "Oare cum să-i spun fetei că nu mai sunt singur ? Cum o să accepte ea că am înlocuit-o atât de devreme pe maică-sa ? Tinerii acceptă greu că și cei mai puțin tineri mai au dreptul la viață. Și nimeni nu știe cât de greu îmi era fără ea, fără Dora. Alindora a înțeles atât de bine ! Și a știut mă consoleze atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]