5,243 matches
-
deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a Galateei... Acest surâs plin de versurile nerostite ale lui Vergiliu...Un singur lucru ar putea încununa toate aceste calități... Ah, divină Toinette, primește toată iubirea mea!... Ah, ma bien-aimée, ange de lumière, fuis cette terre de ténèbres! Tu es
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite de emoția aceea adevărată pe care o trăise. Ninsoarea căzând într-una peste părul, umerii și sânii ei, mângâind acel trup de marmură vie. Ea era dincolo de carne, de sânge și de păcatele acestora. Plutea prin ninsoare. Zeitate de o clipă. Un Dumnezeu minut. Nanone! Nanone! Un nume ca o muzică. Două note îngemănate. Una ca un ecou al celeilalte. Versurile urcau firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate. Ici-colo răsăreau doar coloanele svelte ale foișoarelor sau albul vreunei bănci de marmură. Dar zgomotele veneau, de obicei, din partea cealaltă, dinspre podul Cilibiului, pe care treceau mereu butcile cu coșul ridicat hodorogind pe bârne. Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
europenizare rusească, dar cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușoară pe umăr a trezit-o pe Julia din reverie. —Gata! Te las să te relaxezi câteva minute și să te îmbraci. Maseorul a ieșit din cameră. Julia s-a ridicat imediat, coborându-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au chircit ușor. Femeia s-a privit în oglindă și s-a crispat puțin la vederea părului de obicei impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate cu Caitlin. Caitlin când era mică, Caitlin în ziua absolvirii, Caitlin și Nick în ziua nunții și Caitlin și Milly în diverse posturi. Caitlin, Caitlin, Caitlin. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina a parcat în fața intrării splendide, în stil Art Deco, a hotelului La Mamounia, Alison l-a plătit pe taximetrist, lăsându-i și bacșiș, după care a pășit în holul răcoros, placat cu marmură, în care angajații în livrele se amestecau printre oaspeții pe tocuri ai hotelului, care aveau fiecare câte-o hartă turistică în mână. Alison venise în Marrakech ca să-și întâlnească soțul. Luca zburase înspre Maroc cu două zile înainte, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îndreptă spre ușă, rugându-se Cerului să nu-i mai tremure picioarele, ca să nu-i dea acelui ticălos satisfacția de a-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci de funcționari aferați maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci de funcționari aferați maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai prefăcea că studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de sticlă mată, impresionat de măreția înaltei gări unde zburau cârduri de lilieci și unde nu se mai auzea decât pufăitul locomotivei, ce părea că respiră adânc, trăgându-și sufletul după epuizantul efort. Apoi traversă marea sală de așteptare, cu marmură murdară și bănci lungi pe care dormeau familii întregi nedezlipite de tristele lor bagaje, și, în sfârșit, trecu pragul ușii de ieșire, oprindu-se la capătul monumentalei scări largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta iritare a polițistului, care nu încetase să-l observe cu coada ochiului: — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asupra muncii sale și conștient că era pe punctul să provoace un colaps de circulație sau un accident grav, își părăsi postul, traversă bulevardul și mica grădină a ministerului și intră, aproape tremurând, în vastul hol cu coloane înalte de marmură albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit de priviri piezișe În direcția blocnotesului În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-a dăruit o locuință frumoasă, unde poate primi prieteni și discipoli, dar Îi este interzis să părăsească țara și trăiește tot timpul sub o strictă supraveghere. XXVIII O Închisoare somptuoasă cu porțile larg deschise: un palat de lemn și marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire, de parcă aș fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să risipesc banii împreună cu ele, să le cumpăr abțibilduri, să le fac diverse tunsori, să le iau înghețată, îmi făcea plăcere să le văd vesele și fericite, iar acum e doar tăcerea aceasta care vine dinspre ea, inundând încăperile de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua strălucitoare din marmură, nu mai rămăsese nici o urmă din mobilierul greu, demodat, care nu încerca să îți ia privirile, dar tocmai prin asta prețiozitatea sa sporea, pereții acoperiți cu lemn șopteau vorbe de dragoste. Comand un pahar cu vin roșu, deși din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printr-o scrisoare din 7 februarie 1939. Peisaj cu siluete În casa aia era o atmosferă foarte ciudată. Liftul nu mai funcționa, desigur. Stîlpul de metal pe care obișnuia să urce și să coboare era Îndoit și multe trepte de marmură de pe scara ce urca cele șase etaje erau sparte, așa că trebuia să pășești cu mare atenție pe marginea lor ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea o scară foarte lungă. Am luat un cartuș gol, Îmbrăcat În alamă și turtit, și i l-am dat fetei pe care aflasem c-o cheamă Elizabeth. — Nu-l vreau, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu liftul, mai bine te lași de meserie, Îi spuse Helenei. — Eu simt Încă. Însă doar astea-s lucrurile care să te facă să te lași de meserie? Ușa se deschise și acum treceau prin holul de modă veche, din marmură, plin la ora aceea cu oameni care-i așteptau pe alți oameni, oameni care așteptau să meargă la cină sau oameni care doar așteptau. Ia-o Înainte ca să te văd cum mergi, Îi spuse Roger. — Încotro s-o iau? — Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
abordat pe tipul din supermarket dacă n-ar fi fost cu prietena lui. Capitolul V În viața mea n-am văzut o ilustrare mai bună a sistemului claselor sociale decât clubul ăsta. Tejgheaua are formă pătrată și e făcută din marmură albă, dar e așa de înaltă, încât trebuie să-ți rupi gâtul întinzându-te ca să atragi atenția personalului. În perimetrul pentru VIP-uri, aflat pe o platformă laterală, situația e diferită. Barul ne ajunge doar până la genunchi, așa că te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
însoțește o bucată. Se duce la Tele 7 abc să încerce un interviu. Și-a făcut un permanent lung, solzos. E îmbrăcată într-un deux pièce verde cu dungi albe orizontale - ceva între smart și sport. Din toată ființa ei sculptată în marmură se înalță un parfum înnebunitor de Follow me. Îmi vine s-o violez acolo, în stația de autobuz. Privirea turcoaz a reginei instalate pe grămada de nisip ca într-un fotoliu, mă transformă din bestie într-un animal tandru. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria mea de faianță ar ajunge numai cioburi. Ce coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]