1,879 matches
-
zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea. Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei. Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul și l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu
Simo Häyhä () [Corola-website/Science/322338_a_323667]
-
nasului și este asociată cu absența oaselor nazale, plăcii ciuruite a osului etmoid și a septului nazal. Sinusurile paranazale și sistemul olfactiv (tractul și bulbul olfactiv) sunt adesea absenți; sunt constatări comune o boltă palatină arcuită ridicată, o hipoplazie a maxilarului superior și un hipertelorism. Aceasta anomalie face parte din spectrul holoprozencefaliei, a cărei formă cea mai severă este ciclopia cu un ochi median unic și cu un singur prosencefalon unicameral. Din punct de vedere clinic, arinia la sugari se manifestă
Arinie () [Corola-website/Science/326503_a_327832]
-
poate fi normală. Pot fi, de asemenea, asociate anomalii ale ochiului, inclusiv anoftalmia sau hipoplazia orbitelor. Examinările radiologice pun în evidență o agenezie a oaselor nazale, o absență totală a cavității nazale, care este înlocuită cu o masă osoasă. Sinusurile maxilare sunt absente, sacii lacrimali sunt prezenți, dar căile lacrimale pot fi obstruate. Anormalitățile embriologice sunt cauzate probabil de eșecul placodelor nazale de a se invagina în timpul săptămânii a cincea a dezvoltării fetale. Arinia este, în general, sporadică și poate să
Arinie () [Corola-website/Science/326503_a_327832]
-
a pregătit pentru citirea cărții folosindu-se de "descrierile fizice. Dacă existau detalii specifice despre voce, le respectam cât de bine puteam. Dar dacă erau descrise caracteristicile anatomice ale unei creaturi, încercam să îmi imaginez, de exemplu, cum se mișcă maxilarele [...] și apoi mă străduiam să mă adaptez și să fac să sune bine pentru urechi, dar păstrând o pronunție mai deosebită." În martie 2008, pe site-ul oficial al "Ciclului Moștenirea" au apărut câteva dezvăluiri legate de carte, în care
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
se prezintă îndesat, musculos și greoi. Picioarele (în varianta clasică) sunt scurte, puternice. Pieptul este foarte lat, adânc, cu musculatura proeminentă. Craniul apare foarte lat, pătrățos, cu fruntea teșită pe care pielea formează riduri. Botul este scurt, lat și comprimat, maxilarul inferior ieșind vizibil în afară. Buzele cărnoase atârnă flasc. Ochii mari, rotunzi, exoftalmici sunt plasați departe unul față de celălalt. Urechile mici sunt prinse sus, depărtate și purtate atârnat. Gâtul este scurt și masiv, acoperit cu o piele groasă, ce formează
Bulldog englez () [Corola-website/Science/323008_a_324337]
-
care posedă acești câini sunt la fel de loiali rasei, cât este rasa de loială stăpânului lor. Bullmastiff are o statură ce impresionează și sugerează forța de care este capabil. Capul este mare și lat, cu pielea puternic cutată, fruntea turtită și maxilarul inferior puternic reliefat. Botul este scurt, bont. Corpul este compact, echilibrat și cu mușchii bine desenați sub blana scurtă, aderentă, netedă și lucioasă. Culorile acceptate sunt cafeniu, maro-roșcat, gri-cenușiu, brindle (tărcat sau dungat). Dincolo de masivitatea corpului, este foarte agil și
Bullmastiff () [Corola-website/Science/323055_a_324384]
-
a înțeles Leonardo în urma studiilor sale de anatomie. Corzile erau poziționate în locul nervilor și mușchilor, iar scripeții în loc de articulații. Tracțiunea și relaxarea acestora făceau posibilă mișcarea membrelor. Robotul își putea roti capul cu ajutorul unui gât flexibil, putea deschide și închide maxilarele (aproape corect din punct de vedere anatomic), putea să-și miște brațele, să se așeze și să se ridice. În desen, robotul arăta ca un cavaler îmbrăcat într-un fel de armură și fusese proiectat cu două sisteme care acționau
Robotul lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323145_a_324474]
-
nu greoi, corpul ceva mai alungit în raport cu înălțimea sugerând disponibilitate pentru efort. Picioarele sunt relativ lungi, aproximativ jumătatea valorii înălțimii la umăr. Capul este rotund, mare, cu botul scurt și lat, cu buza superioară în exces, acoperind ca un fald maxilarul inferior. Mușcătura acestui câine este foarte largă. Trufa mare, bine reliefată, este de culoare neagră (uneori prezintă mici pete roz). Ochii sunt mici, oblici, plasați la distanță, de culoare închisă. Urechile sunt de mărime medie, prinse sus și lateral pe
Dog argentinian () [Corola-website/Science/323198_a_324527]
-
de zi nr 434/41. Au fost decorați și subalternii adjutantul Danga și caporalul Ghețău. Erau primele decorații primite de unitatea din care făcea parte. La 16 septembrie 1941 în luptele de la Oktiabri-Vagoda, Ucraina, a fost rănit foarte grav la maxilar, fratele său, Moise Pârnuță (n. 20 august 1912 - d. 6 iunie 1995). Revenit de pe front în august 1942 este mobilizat ca ofițer educator la Școală normală “Carol I” din Câmpulung, militarizata între timp. În martie 1943 este înaintat la gradul
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
Mandibula sau maxilarul inferior ("Mandibula") este un os median și nepereche situat în partea inferioară a feței; este singurul os mobil al scheletului visceral. Mandibula este formată din două jumătăți simetrice, independente la făt și sudate pe linia mediană la adult. Prezintă un
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Maxila ("Maxilla"), sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Maxila ("Maxilla"), sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
orbita comunică cu fosa infratemporală (lateral) și cu fosa pterigopalatină (medial). Este delimitată de marginea inferioară a feței orbitare a aripei mari a sfenoidului și marginea posterioară a feței orbitare a maxilei. Prin fisura orbitară inferioară trec înspre orbită nervul maxilar și artera suborbitară. Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Fisura orbitară inferioară () [Corola-website/Science/325208_a_326537]
-
se alinieze pe o parte a feței sale. Tom se trezește în nedumerire și își împinge înapoi mustățile. El îl vede pe Jerry și se ghemuiește furios în fața șoarecelui atingându-l cu un deget. Jerry îi dă un pumn în maxilar acoperindu-i buzele și fața lui Tom. Jerry râde de el și pleacă. Tom pocnește dintr-un deget în sus și Jerry se trezește. Acesta își întoarce capul încet iar Tom îl răstoarnă într-un cerc "hipnotic" și astfel se
Jerry, Jerry, Quite Contrary () [Corola-website/Science/324540_a_325869]
-
importante fosile, desemnându-le pe unele ca noi specii. Între fosilele de la Punta Alta se numărau un cap aproape perfect și trei fragmente de capete de "Megatherium Cuvierii", mandibula unei specii înrudite denumită de Owen "Mylodon Darwinii", și mandibula și maxilarul unui "Megalonyx Jeffersonii". Scheletul aproape complet a fost botezat "Scelidotherium" de către Owen, care a considerat că mare parte din oasele sale erau deja în pozițiile relative corecte. În zona Monte Hermoso din apropierea locului descoperirii sale, printre numeroasele specii de rozătoare
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată viața, îmbrăcat într-o teacă groasă de țesut conjunctiv. Coarda dorsală a acestora este persistentă și complet lipsită de gâtuituri și, în jurul ei, nu se formează
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
zile) de viață intrauterină se formează mugurii mandubulari, ce se vor uni median și ventral și vor forma primul arc branhial. În stadiile următoare (embrion de 25-26 zile), în partea sa dorsală, proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja s-a capilarizat. Din procesele maxilare, care mai târziu vor fuziona cu mugurii nazali, laterali și mediali, se diferențiază la adult: Medial, din mugurii maxilari se formează procesele palatine care, prin fuzionare pe linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
mugurii maxilari se formează procesele palatine care, prin fuzionare pe linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza inferioară, procesul dentoalveolar inferior, mușchii masticatori și osul mandibula se vor diferenția din procesele mandibulare. Scheletul arcului branhial I este format dintr-o tijă cartilaginoasă, situată în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
în apele teritoriale ale lor pescuitul lui. În prezent se caută în crescătorii refacerea populației de morun atlantic. În decembrie 2004 Consiliul Uniunii Europene a luat măsuri de protejare și de refecere a efectivului de pește. "Gadus morhua" are un maxilar lung și puternic, fiind ușor de recunoscut după linia suplă, are înotătoare, dorsale, anale și codale dezvoltate. Peștele are un colorit diferit, fiind dorsal de o culoare mai închisă brun verzuie și o culoare mai deschisă pe partea ventrală. Peștele
Gadus morhua () [Corola-website/Science/322732_a_324061]
-
substanță numai la nivelul buzei superioare. În limbajul popular fanta labială este numită "„buză de iepure”". Aceste defecte reprezintă cele mai întâlnite malformații congenitale faciale. Despicătura labială simplă interesează doar buza, spre deosebire de despicătura labială completă ce afectează și arcul alveolar maxilar. Uneori despicătura labială se poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
Uneori despicătura labială se poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]