3,725 matches
-
cu o însemnare despre viața de cenaclu. Prima carte de versuri este Asfințit de vise, publicată în 1971. M. este un poet local care își cântă plaiurile natale, invocă icoanele lui Horea și Avram Iancu, evocă duios mediul familial și meditează asupra condiției poetului. Filonul popular ardelenesc se face simțit în tematică și în tonalitatea echilibrată a versului. Suverană este iubirea de țară, expurgată când și când de clamările zgomotoase proprii epocii, împrumutând mult din maniera lui Octavian Goga și Aron
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
mai fi nici moarte, nici viață,/ Numai deasă și neînțeleasă ceață/ În care va porni copilul meu să-mi caute amintirea...” În Poeme în proză (1923) sunt de semnalat motive tratate analog în poezie. Pe țărmul helvetic al Lemanului, poetul meditează la sărăcia de lângă lacul Sfânta Ana: „La noi acasă, pe vremea asta, moș Vasile se uită la soare, căci ceasornicul uriaș al celor sărmani este soarele, și lelea Irina citește din foaia de mură sorocul Irinuței” (La Quichy). Și în
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
al patrulea - de „modernizarea“ economică și structurală a Europei din secolele XII și XIII și, în sfârșit, ultima categorie atribuie un loc de seamă cruciadelor și universităților - momente care au făcut ca oamenii să se întâlnească, să se cunoască, să mediteze asupra valorilor comune și a diferențelor. Geneza națiunilor occidentale a fost situată în secolele XII și XIII, iar a celor est-central europene mai devreme, încă în secolul XI. Națiuni medievale au fost numite grupurile mari de populație, așezate compact, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
început să răsune argumente de ordin național. Ostilitatea arătată de slujitorii cultului față de celălalt pare să dezmintă „cosmopolitismul“ Bisericii creștine în evul mediu. În realitate, contradicția este aparentă. Comunitatea ecleziastică a fost prima care a avut conștiință de sine, a meditat asupra propriei condiții, s-a simțit defavorizată în urma prezenței alogenilor în ierarhia Bisericii și a acționat în funcție de împrejurări. Conștiința identitară s-a manifestat pregnant în timpul luptelor pentru ocuparea scaunului episcopal din Boemia, atunci când principii au preferat să vadă în respectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pur și simplu din istorie, înlocuind-o cu proiectul unei alte lumi, comunistă, cea mai bună cu putință. Totul părea aranjat, cărțile citite dându-i o mare încredere în previziunile sale. Marx a socotit că datoria lui nu era să mediteze asupra lumii - așa cum făcuseră savanții burghezi - ci să acționeze asupra ei. Își propunea, deci, să transforme filosofia istoriei într-o știință a fericirii. Dar cu toate că s-a făcut mare caz pe seama ei, teoria luptei de clasă nu îi aparținea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și apoi apăsați un al doilea set de puncte. Prin găsirea unei poziții confortabile În cadă, pe canapea sau În alt loc, această perioadă poate fiu una de care să vă bucurați, centrată pe persoana voastră și În care puteți medita. Cu toate că acesta este modalitatea mea preferată de a efectua exercițiul, puteți de asemenea face mai multe treburi. Apăsarea acestor puncte duce de asemenea la rezultate bune dacă vă uitați la televizor, vorbiți la telefon sau discutați cu o prietenă. Puteți
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a posibilității unei cercetări directe opuse uneia intermediate. În nici un caz nu ar fi vorba de o cercetare directă. Nu s-ar pune problema să facem experiențe pe viu nici cu droguri, nici cu stări alterate de conștiință, ci să medităm pe marginea unor cărți care narează așa ceva. Dar miza ar fi de a analiza și izola nucleul lor de numinosum, care ne provoacă fascinație la lectură. Desigur, ceea ce ne mai interesează pe noi, ca cititori, poate să difere foarte mult
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Fiindcă, dacă intrăm În acest colectiv de lucru, mie mi se pare esențial să procedăm altruist, permisiv, fiecare dintre noi: adică, chiar dacă tema nu intră În preocupările noastre de moment, să ne luăm timp pentru a lucra pe ea, să medităm pe marginea ei, să elaborăm texte, să aducem contribuții personale. Nu are rost, cred, să ne adunăm nepregătiți, mizând pe spontaneitatea noastră de moment, pe inspirație, justificând participarea contemplativă prin faptul că lucrăm pe altceva. A declanșa totul pe inspirație
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asupra imaginii Corin Braga: Îi mulțumim lui Doru Pop pentru această trecere În revistă a metodelor de factură anglo-saxonă de cercetare a imaginilor și a imaginarului. Este ca și cum ne-ar pune În față o panoplie de concepte, lăsându-ne să medităm În ce măsură le-am putea adapta și translata În cercetarea românească, În cea pe care o desfășurăm aici, la Phantasma. Este o foarte binevenită punere la curent cu o metodologie care nouă, europenilor, ne este mai puțin cunoscută. Mai puțin cunoscută
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a individului sau a colectivității, dar cred că discuția merită dezvoltată, pentru că aceste criterii de selecție sunt, În definitiv, la fel de importante ca și ceea ce rămâne după ce aceste criterii au efectuat selecția. În sfârșit, o a treia temă la care am meditat pe marginea textului tău este una mai veche În istorie sau, mai exact, În istoriografie, și anume dacă există o realitate obiectivă exterioară care poate fi reflectată sau este vorba doar de o iluzie, deci dacă e posibil un demers
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale postmodernismului sau „antipolitica” lui Konrád, atunci când noi vorbim, În continuare, de Camus, Sartre, eventual Heidegger, receptați trunchiat, sau chiar de Thibaudet, de la care Împrumutăm triada metodologică a relației dintre doric, ionic și corintic? Concluzia la care ajung din ce În ce mai des, meditând pe marginea unor asemenea defazări, este că inerția, endemică, intrinsecă, adică aceea din interiorul literaturii române, a fost mai mare, la noi, decât presiunile exercitate de către partid, ideologie discreționară sau de către cenzură. Șaizeciștii au „ritualizat” autosuficient literatura română, blocând-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
uitarea pur și simplu. Astea mi se par singurele alternative: memoria sărăcită, prin analize detașate, a ceea ce s-a Întâmplat, sau renunțarea la analiză și abandonarea trecutului În neantul nespusului, al nereflectatului. Faptul de a-i pune pe studenți să mediteze asupra acestor realități sau de a le oferi teme de cercetare din acea perioadă este singura alternativă la a tăcea, vinovat sau nu, despre acea perioadă. E adevărat că ei nu au fost În Gulag și nu vor avea niciodată
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un serviciu de informații competent decât unul incompetent). Războiul tăcut își propune să dea răspunsuri la o serie de întrebări. Încearcă să abordeze conceptele fundamentale în înțelegerea lumii serviciilor de informații. Scopul este de a-i da cititorului posibilitatea să mediteze la aspectele generale ale politicii de culegere a informațiilor astfel încât să înțeleagă complexitatea și ambiguitățile inerente acestei sfere de activitate. De aceea, abordarea este una fundamental teoretică; pentru a ilustra aspectele generale sunt utilizate detalii cunoscute despre activitatea reală a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie de probleme de exegeză a textului biblic, căreia scriitorul trebuise să i se dedice încă de când era mai întâi ascet și apoi preot, l-a făcut până la urmă pe Augustin să mediteze asupra validității, a dimensiunilor și a caracteristicilor unei culturi creștine, evident diferită de cea păgână (care era, de altfel, cea în care el însuși și toți contemporanii săi fuseseră educați), lucru ce de-acum n-avea cum să nu fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prefere pe aceea care se bucură de un prestigiu de-acum consolidat ce nu e oportun să fie repus în discuție, fiind absurd ca un singur om să dorească să traducă direct din ebraică în latină: sunt probleme la care medita și Ieronim exact în acei ani în fața textului biblic și se poate vedea și cât de diferite sunt convingerile și principiile științifice ale lui Augustin în raport cu acelea ale gânditorului de la Stridon. A treia carte își propune să ofere instrumentele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ritmată și nu conform metricii. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (M. Petschenig); BA 28, 1963 (G. Finaert, Y. Congar, G. Bouissou). 7. Confesiunile Numirea ca episcop la Hippona suscitase numeroase critici și Augustin vrea să răspundă acestora (și, bineînțeles, să mediteze și asupra unor probleme cu totul diferite) prin ceea ce va deveni poate opera sa cea mai vestită, Confesiunile. Din punct de vedere al formei literare, Confesiunile se prezintă ca un dialog fără interlocutor, în care apare însă expresia dialogică adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gabriel în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Rusalii, în omilia 10), în care sunt ilustrate în manieră dramatică implicațiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hierarchai), care desăvârșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi) care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori care completează corpusul reiau în general temele din tratate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
uns la Snagov din porunca lui Grigore I Ghica, „obiect” al panegiricului, bun, generos, prudent, pios, priceput în ale politicii și furnizor al unor sfaturi pline de înțelepciune, „pedepsit” în științe și preferând zbuciumului de la curte liniștea conacului său, unde medita și „scriia”, este transformat într-o „efigie” pilduitoare ce trebuie impusă viitorimii. Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și voi pietrilor și liamnelor, să plângeți, / Și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
o arată și titlul cu rezonanțe petrarchiene), cu care eul poetic se identifică în încercarea de a-i surprinde și sugera misterul: „Și sunt doar umbra unei statui de-a ta, / sufletul tău în mine repetându-l” (Doar umbra). R. meditează asupra poeziei și a condiției poetului, cuvântul acaparându-i întreaga ființă: „Se-așază și dorm în sângele meu, / poartă inima mea, / își pun văzul meu pe trup, / respiră auzul meu...”. Grădina suspendată (1984) este un spațiu liric dominat de două
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
autentic și respingerea numeroaselor forme de pervertire a eului”. În proza din Drumul, simbolul Golgotei (1997) și Singurătatea măștilor (2001) S. întreprinde, pe de o parte, comentarii politice, dovedindu-se un atent observator al vieții sociale, iar pe de alta, meditează la rostul omului pe pământ, la unicitatea și singurătatea lui, la vină și iertare. Volumul Teatru (2002) nu face decât să reia, aproape jurnalistic, teme întâlnite în proză: privatizarea deseori pripită și nejustificată etc. Replicile sunt prea lungi (de fapt
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
intersecția dintre postmodernitate și epoca globală În formare, este o punte de legătură Între cele două perioade. Postmodernitatea nu a fost niciodată Înțeleasă ca o noua eră, ci, mai degrabă, ca o zonă crepusculară a modernității un timp pentru a medita la multiplele probleme ale erei moderne. Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al guvernelor? Sunt instituții, a spus Locke, destinate proprietății mutuale a Vieților, Libertăților și Averilor noastre, pe care le numesc cu numele general de Proprietate. Dacă cineva se gândește la motivul real pentru care oamenii se unesc Într-o republică, medită Locke, acesta este pentru a asigura „protejarea proprietății lor”23. Astăzi, am ajuns să considerăm de la sine Înțelese vastele coduri și statute legale, legea comună, supravegherea legislativă și revizuirea judecătorească care pun la loc de cinste proprietatea privată În Însuși
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
golite și modul de viața distrus. Hotărâte să nu mai intre vreodată În conflict armat Între ele, națiunile Europei au căutat mecanismul politic care să le adune Împreună și să le ducă dincolo de vechile rivalități. În 1948, la Congresul Europei, meditând la viitorul unui continent ruinat de secole de războaie, Winston Churchill, a oferit propria viziune a visului european. El a spus: „Sperăm să vedem o Europă În care oamenii din fiecare țară vor gândi că sunt europeni În aceeași măsură
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creeze o nouă poveste despre misiunea umană - o nouă metanarațiune care poate uni oamenirea Într-o călătorie comună și, În același timp, să poată permite fiecărei persoane și fiecărui grup să-și urmeze propria cale. Filosoful britanic Owen Barfield a meditat asupra acestei chestiuni. Ideile sale ajută la formarea unei noi sinteze Între noțiunea americană de autonomie și inițiativă individuală și cea asiatică de consens colectiv și gândire contextuală. Această sinteză ar putea oferi un context istoric potrivit pentru promovarea conștiinței
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]