20,801 matches
-
imensă părere de rău că nu putuse să facă mai mult, adică să facă ceva cu adevărat, doar avusese cele mai bune intenții și își dorea așa de mult să fie plăcută și iubită, dar nu avusese suficient timp să miște nici măcar un deget. El însă trebuie să știe totul. El oricum văzuse în sufletul ei, așa cum nici mama, nici tata nu văzuseră, nici măcar Dan, iar asta o făcu să se rușineze. Mergea să-l întâmpine și nu avea nimic de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul, dar ar fi fost ca și cum timpul care le strângea încheietura mâinii nu le aparținea de vreme ce stăteau în loc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei, bărbatul atinse un obraz ud de lacrimi și tresări. Îi mângâie părul cu vârful degetelor, o văzu zâmbind prin somn și se gândi că vor ieși din cabina liftului, vor merge
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de ce va urma, restul vieții lor se număra în minute sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care îl suporta cu dificultate pentru că avea impresia că oricând putea deveni aievea. Dădu drumul la radio și se duse să deschidă. În secunda următoare simți răceala peretelui pe obraz. Fu îmbrâncit, percheziționat și legitimat. Nu avea voie să se miște și cu atât mai puțin să se întoarcă. O mănușă din piele îi cuprindea ca o gheară imensă gâtul și ceafa. Îi era imposibil să scoată un cuvânt. După ce s-au convins că nu avea asupra lui decât o pijama
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului închise și nasul meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
secunde avusese loc sfârșitul lumii, așa cum se așteptase: cumplit și fără nici un avertisment. Ea însă mai avea puterea să vorbească, să găsească explicații și comparații, să analizeze fapte dintr-un trecut pe care el îl considera împlinit. Buzele ei se mișcau ritmic, pe el însă îl atrăgea culoarea lor roșie, perfect conturată cu creionul, peste care se aplicase un strat gros de ruj. Era un roșu intens, menit să capteze privirile, iar el îl simțea pulsându-i în sânge, colorându-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am cugetat prin acea idee, spre a vedea dacă ea corespunde sau nu adevărului: nu mai cercetăm atunci legătura psihică dintre stările noastre de conștiință, ci studiem fenomenele naturii care ar duce În exemplul dat la concluzia că pământul se mișcă. A căuta adevărul unei idei și a Încerca a ne convinge de el, nu e deloc tot una cu a cerceta procesul psihic sau social prin care această idee s-a produs În conștiința noastră. Întocmai În același fel, atunci când
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ai și alte preocupări? Bunăoară, ce poate face o soție iubitoare când soțul ei îi mărturisește că are o foame de lup!? - Îi pune masa! - S-o vedem și pe asta!? Fiindcă, voi doi, tu și cel care vine, vă mișcați cam greu, am să te ajut și eu... De acord? Alex nu primi răspunsul așteptat și porni cu pași zoriți către bucătărie... De la un timp, sub diverse pretexte, Olga evita să o însoțească pe Ina spre casă la terminarea programului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Este cineva din personalul medical aici? - Sigur, chiar am vorbit cu domnul doctor Pencu, a venit și asistenta la mine cu încurajări de parcă eu aș fi fost în situația Inei. Ce oameni drăguți! - Voi fi toată noaptea aici. Nu mă mișc o clipă de lângă ea, până naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire irepetabilă implică o largă paletă de bucurii dar mai cu seamă de nenorociri, unele previzibile, altele bizare, subsumabile unei entități incontrolabile numită destin. Fatalitatea decide
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la revenirea în poziția normală, tocmai celor din urmă. Da’las’că, văzând ei, lumea, de acolo, cu susu-n jos, li s-a părut că așa îi stă, cel mai bine,lumii. și așa au rămas. Au început să se miște, ulterior, tot așa, iar măsurile de conducere, pe care le adoptau, erau la fel: strâmbe, opuse celor care sar fi cuvenit, în mod normal. Votanții, proști, proști de legat la gard, i-au acceptat, în cele din urmă, pe toți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
La fel de reușit. Trecură mai întâi dânsa, apoi și el, prin bae, după care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva săptămâni. Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întâi dânsa, apoi și el, prin bae, după care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc, și câte o prăjitură, pe care o plăti el. Apoi se despărțiră. Trecură câteva săptămâni. Se reîntâlniră de mai multe ori. La fel, însă, ca înainte de contact: Bună, ce mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu șpaga, din moment ce a dispărut obligativitatea de a mai face control, la una ori la alta, când muți ceva de pe un teritoriu pe un alt teritoriu, nu poți, dacă ai graniță, și obligația de a controla, ce muți, dacă nu miști din urechi. Mai nou din portofel. Măi dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag, vino să te pup. Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în umbră, mișcându-se, ei rămaseră dezgoliți, sub soare, ca niște îndrăgostiți autentici! Din respect și stimă pentru dragostea Lolicăi... Neavând la îndemână un elicopter, pentru a-și inspecta și admira de deasupra domeniul, cum, îi sfătuiește Traian pe români, deci, și pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zis, colegelor de măturat, la bloc, ceva, cum că ea ar fi bolnavă. și că nu mai muncește la scări. Dar, din ce-o să trăiești? - au întrebat-o celelalte. Din ce-o să-mi trimită fata din Italia. Că ea se mișcă mai bine, acolo, de-un timp. Bine. Drum bun. La revedere. și a plecat. A plecat în comuna Bălteni, unde mai avea niște rude. A cumpărat, acolo, una dintre cele mai frumoase și mai scumpe case, de vânzare, din câte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-a mers bine de tot. Era convins și el, erau convinsi, deopotrivă, colegii și superiorii, că este acolo unde s-ar fi cuvenit să fie. Lăudat în sus, lăudat în jos, nu mai putea, bietul nostu erou, să se miște, să respire, din cauza prea multor laude, formulate, din toate direcțiile, la adresa muncii sale. A comis însă o gafă. A facilitat o arestare fără suport, fără acoperire legală. Drasticitatea analizei care a urmat, a fost dură. Eroul a fost mutat într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâncare, cu băutură, cu fete frumoase, care mai tinere, care mai ofilite, dar, pentru bătrânii grupei, bune de hârjoană, cu muzică bună, vestită prin partea locurilor, și totul se desfășura potrivit prevederilor conducerii grupei, pentru că, nimic, în acea grupă, nu mișca fără program. Acum, era la faza de joc. Unii mai mâncau, mai sorbeau câte ceva, dar, cei mai mulți, se aflau la dans. Cei mai mulți din grupă fiind în etate. și se simțeau, cu toții, destul de bine. Mihaiul grupei, cel mai tânăr și mai fercheș
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dus. De-a rostogolul, mai bine de șaizeci de metri. Am auzit, doar, buf! Când am privit acolo am văzut că se mai zbate. Am coborât iute și am strâns-o de gât, cu ambele mâini, până ce n-a mai mișcat.Apoi am urcat, din nou,la Pisc, și te-am găsit pe dumneata, aici, și, ce a mai urmat, știi. Asta-i tot. Din gelozie, dar, și din spirit de dreptate. Pentru mine, evident. Leacul Părinții îi puseseră un nume
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după Nouruz, pe malul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor încărcate pe spinarea mârțoagelor negre, descărnate și livrate măcelarului. Moartea își fredona încet cântecul, ca un bâlbâit care repetă fiecare cuvânt și care, abia ajungând la sfârșitul unui vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mult! Fiindcă nu au de ce, zău!... În Adevărul literar... din 24 iunie 2009, un oarecare Dan Boicea susține că actorii români ar trebui să ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu și să se miște, cîntînd. Fals! Avem actori care fac musical cu dezinvoltură, la fel cum pot juca Cehov sau Strindberg. Și cred că americanii adulați de anonim ar trebui să vadă trupa lui Puric, teatrul lui Mălaimare, ori montările lui Răzvan Mazilu, ca să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scriitorul era membru UNITER din 1980. N-avea cum : UNITER a luat ființă În 1990 ; Radu era membru ATM (antemergătoarea uniunii păstorite de Caramitru). George Banu povestește o chestie nostimă : marelui plastician Horia Bernea nu-i plăcea teatrul fiindcă...se mișca! Curat deformație de pictor! Ce-ar fi ca lui Marcel Iureș, să zicem, să nu-i placă pictura deoarece e statică?! Hm... Ca fost profesor de arta vorbirii, rețin o exprimare a actorului Vasile Crețoiu (cu referire la G. Ciprian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]