3,563 matches
-
mai departe de Levy Pants, cu atât te necăjea mai mult. Levy Pants era ca un defect congenital, un blestem moștenit. — Toți cei pe care îi cunosc au câte un Sedan mare și confortabil, spuse doamna Levy, urcându-se în micul automobil. Tu, nu. Nu și gata! Tu trebuie să ții o mașinuță de adolescent care costă mai mult decât un Cadillac și-mi zburlește mie tot părul. Ca să-i dea dreptate, o șuviță, țeapănă de fixativ, începu să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strălucitoare. Acesta este un moment plin de semnificație. Mă simt de parcă aș salva pe cineva. — Dar așa și este. Salvezi, într-adevăr. Acum trebuie să fugim. Te rog. Vom discuta mai târziu. Ignatius trecu pe lângă ea și ducându-se la micul ei Renault deschise portiera din spate și se urcă printre afișele și teancurile de manifeste cu care era acoperită bancheta. Mașina mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niciodată mai fericită ca acum. Voi doi dormiți în camere separate. — Pentru că sforăie. — Mamă, spray-ul acesta o să te ajute. — Nu am nevoie de ajutor. Te va face să fii mai fericită, te asigur ... Niciodată nu ascultai, nici când erai mic. — Hai, mamă ... — Și nu te-ai schimbat, nici ca adult. — Mamă, te rog ... Ellis începuse să se enerveze. De fapt, nu el ar fi trebuit să-i facă asta mamei lui, ci fratele lui, Aaron. Aaron era preferatul ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa-i va da o lecție. Picioarele lui Maimuțache cedară și el căzu la pământ ca o păpușă de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încorsetant, Însă de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe hârtia pergamentoasă, implorându-l să Încheie această ultimă poveste și să le călăuzească spre destinul lor Îndelung așteptat. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Prumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. Hovhannes Stamboulian știa ce avea să spună rodiul și cum Începea ultima poveste, Însă Înainte să apuce să o pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văzând că nu primește nici un răspuns, a oftat. Pe când ieșea afară, În patio, și trecea pe lângă masa lungă din lemn de cireș la care luau micul dejun când vremea era blândă, i-a trecut prin minte o nouă scenă din Micul Părumbel Rătăcit. — Atunci ascultă-ți povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată ca niciodată, pe când creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
peste chipul ei când l-a refuzat pe omul de zăpadă cel urât și a apucat femeia de zăpadă cea urâtă și cu ea a presărat prea multă sare pe ultimele guri de ouă jumări din farfuria ei. Tot restul micului dejun Asya a rămas distantă și rezervată. Privind-o dintr-o parte, mătușa Banu s-a ridicat după un timp În picioare și a Întrebat cu un glas Înecat de compasiune: — Ce-ar fi să mergem la cumpărături Împreună, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea să rămînă la Paris: „Mă uit la tine și ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă mulțumeam doar să frunzăresc acest soi de lucrări, nu era nevoie, decisesem eu, să-l deranjez pe Sfîntul Părinte doar pentru atîta lucru. Încă de la prima pagină a cărții Dacă sămînța nu moare, am aflat că lucrurile pe care micul Gide le făcea pe sub masă cu fiul unei portărese erau numite „obiceiuri rele“. Eu, În schimb, mă dedasem acestui soi de Întîlnire În fundul grădinii și, la fel ca Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cînd eram copil, aveam sentimentul că fusesem Împiedicat să fiu diferit de ceilalți, iar eu voiam să fiu diferit, voiam să fiu danez! Oamenii tot răsuceau cuțitul În rană. De pildă, venea la noi vreuna din mătuși: „Ce mai face micul nostru danez?“. Dacă refuzam să Înghit o lingură de untură de pește, mi se spunea: „În Danemarca, vezi tu, copilașii nu fac atîte fițe“. Cum nu m-am născut acolo unde aș fi vrut, le răspund ce-mi trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Băiatul de paisprezece ani care eram știa ce Înseamnă cuvîntul ăsta: „Etopee, figură de gîndire care constă În zugrăvirea din cîteva trăsături a caracterului unui personaj“. Să mă apuc acum să povestesc seara de neuitat pe care a petrecut-o micul nostru Iisus, premiat la limba franceză Într-unul dintre cele mai bune așezăminte școlare ale creștinătății, atunci cînd a fost primit acasă la un celebru psiholog elvețian și la soția acestuia, dl. și dna. Jean Piaget? Am obținut premiul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
face cu niște oameni fermecători. Erau patru. Patronul lor mi-a propus un plan de rambursare eșalonat pe doi-trei ani. Am fost sincer șocat: — Am eu mutra cuiva care va veni să vă vadă la fiecare Întîi ale lunii cu micul lui aport În numerar? Vă voi rambursa o singură dată, și Încă mai repede decît credeți. — Dar noi vă păsuim de mai bine de un an. Cum stați cu cartea, domnule Weyergraf? Pentru două sute cincizeci de mii de franci, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care m-a tras pe un culoar lung și gol cînd aveam zece ani și care m-a Întrebat dacă nu voiam să-l văd pe micul Iisus? Cum? Iisus se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i se dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Provența? Poate se dusese spre nord, la Bruxelles? Ar fi oare mulțumit să afle că mă găseam În Canare? I-aș vorbi despre lumina Atlanticului. I-aș spune că prima mea filmare În insulele Canare Îmi amintea de aceea a micului documentar despre Provența pe care-l făcusem cu ajutorul lui. Își mai aducea aminte de ziua În care ne duseserăm să alegem Împreună aparatul de filmat? În magazin, el fusese cel care Îmi dăduse sfatul să cumpăr marca Weston. Alte camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă studentul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spunea nimic lui Kitty, dar Matthew era fericit că găsiseră o masă acolo. Părea un restaurant Învechit, vag provincial, avea senzația că se aflau Împreună În altă țară, În Italia. „Prima Întâlnire“. Erau un cuplu acum. Un cuplu frumos În micul lor balon al iubirii. Au comandat, au cinat, au băut șampanie, au vorbit, s-au sărutat. El Îi spunea „iubito“, ea Îi spunea „iubitule“. — Iubito... zise el, după ultima Înghițitură de spumă de ciocolată. — Da? — Plec la Paris la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dispusă să-mi placă mai puțin de tine decât stăpânului tău, ca dovadă eu i-am spus că ai nevoie de companie. Cât timp ținu prelegerea, Găsit nu-și întoarse ochii. Nu putea înțelege ce voia Marta de la el, dar micul lui creier de câine pricepea că, pentru a afla, trebuie să privească și să asculte. Mai așteptă câteva clipe după ce Marta tăcu, apoi se făcu covrig într-un colț al bucătăriei, dar nu ajunse să încălzească locul, nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spate, efect din fericire restrâns al unui incipient proces de carbonizare, provocat de o nedorită intrare a aerului. Nu contează, n-o să aibă de suferit, spuse Marta, iar acum te rog să te așezi să te odihnești cât pregătesc eu micul dejun, te-ai sculat cu noaptea în cap, M-am trezit devreme, n-am mai reușit să adorm, Păpușile puteau aștepta dimineața, Dar eu nu, Cum spune vorba din bătrâni, cine își face griji, nu se odihnește, Sau doarme ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arhivele secrete ale cancelariei centrale din Sion. Era Însă vorba de niște cărțulii ieftine. Versiunea in extenso a Protocoalelor, aceea care avea să fie tradusă În toată lumea, iese În 1905 În a treia ediție a cărții lui Nilus: Marele În Mic: Anticristul e o posibilitate politică iminentă, Țarskoe Selo, sub egida unei secții locale a Crucii Roșii. Cadrul era cel al unei reflecții mistice mai largi, iar cartea ajunge În mâinile țarului. Mitropolitul Moscovei recomandă să fie citită În toate bisericile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
este să-i denunțe ca infiltrați pe cei printre care s-a infiltrat“. Belbo spusese: „Mi-aduc aminte o Întâmplare petrecută la ***. Îl Întâlneam Întotdeauna pe bulevard, cam pe la asfințit, pe un anume Remo, parcă așa Îl chema, la volanul micului său Fiat Balilla negru. Mustăți negre, păr negru, creț, cămașă neagră și dinți negri, oribil de cariați. Și se săruta cu o fată. Iar mie mi-era scârbă de dinții ăia negri care sărutau un lucru așa de frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și muștar iute. Bun. Șoferul Înjură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de sub o masă și puștiul se Împiedică și cade În nas. Într-o clipită, mă arunc asupra lui, dar puicuța care i-a pus piedică e deja acolo. Așa că pic asupra ei și iată-ne pe amîndouă deasupra hoțului ăla mic, și cînd ne privim În ochi - bum! Se privesc În ochi și rîd. Susan se strîmbă. A mai auzit povestea asta. — E uimitor, spune Wakefield din toată inima. E frumos să privești de atît de aproape oameni Îndrăgostiți, se gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Telescu. Șoapte: „Asta e fosta lui soție!“ RÎsete ici și colo. Mulțimea pare că se apleacă Înainte, ca pentru a auzi mai bine ce are să se mai Întîmple. — Soția mea iubitoare de America născută Într-un oraș de lume veche Micul Paris al Europei antebelice o țară de care cîndva te-ai dezis. Mariana tace. La dracu, el ar putea să le spună totul tuturor aici de față În timp ce ea-și calculează următoarea mișcare. — Am trăit apoi Într-un oraș fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]