15,064 matches
-
din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de care cartea nu ar fi fost la fel de lizibilă. Lui Juliet Annan de la Penguin U.K., multe mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff de la Janklow Nesbit, Îi sunt Îndatorată pentru minunata muncă depusă. Lui Luke Janklow Îi mulțumesc pentru sprijinul acordat. Celor de la Miramax Books, Harvey Weinstein, Rob Weisbach, Kristin Powers și Judy Mottensen, care au fost echipa nemaipomenită cu care am lucrat. Sandi Mendelson a fost un excelent ziarist. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Louis Vuitton pentru că a avut ideea de a Îmbrăca În piele Epi copertele cărții. Dar, mai ales, Îi mulțumesc soțului meu, Toby Rowland, pentru că a citit și a răscitit Divorțul În Înalta societate și pentru că m-a dus În locuri minunate care să mă inspire. Cuprinstc " Cuprins" 1. Cum să-ți pierzi soțul... 7 2. Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare 41 3. Cupluri legendare 49 4. Prieteni de profesie 76 5. Prieteni neserioși 96 6. La vânătoare de soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de metri pătrați. Întreg parterul e lambrisat cu lemn de cireș. Atâta liniște este în camera pustie, încât din telefon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt lângă... - și citește - un șifonier neoclasic în stil Adam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi poate înlesni transfer la catedră, asistent, ori cercetător la institut... Ai de gînd să rămîi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a prezentat secretarul, eram cu fiică-mea..." Dar nu și cu mine! a rîs bărbatul, luîndu-1 pe Mihai de braț. Ești invitatul meu la un pahar și o cafea face doamna mea niște cafele! -, să ne-amintim de satul nostru minunat! Stau aproape. Vă rog, doamna și domnișoara înainte... La cîteva minute de centru, într-o fostă livadă de meri, lîngă niște case vechi de vreun secol, se ridică o mulțime de vile noi, dintre care doar trei sînt finisate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de discuții, fie ele glume de ultima oră sau ce-a mai apărut nou în literatură..." Se uită lung, peste parc, spre clădirea teatrului și-și zise că, la urma urmei, poate da de băut vodcă rusească: un gest simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știe tata, să am de iarmaroc; "du-te, Toadere, și îmbogățește-ți sufletul" îmi spunea. Cred c-aș fi renunțat la școală dacă n-ar fi fost sfatul popii și, hm!, de ce nu ți-aș spune?, și o profesoară; una minunată, dar cam..., ne trata de sus, ne lua peste picior eram și tare proști, ăsta-i adevărul -, dar... Săteanu se oprește. Se oprește pur și simplu, fără nici un pic de jenă că ar fi vorbit de lucruri intime. Ține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iubire cu miros de sînziene rostește femeia titlul piesei de la televizor, scrisă de Mihai. Adevărul e continuă, prinsă în jocul discuției -, prefer brîndușele de toamnă. Plăpînde, discrete, a căror frumusețe adevărată ți se relevă cînd le devii intim... într-adevăr, minunate! Dar și otrăvitoare. Știu. Otrava lor, colchicina, e utilizată la tratarea cancerului. Bună idee! rîde încet Mihai. Mi-ar plăcea să scriu ceva pe motivul brîndușelor: frumusețe, otravă, leac... Vă rămîn de două ori îndatorat. Bine, așa să fie. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
crezi tu că te mai las să te apropii de mine! i-o taie Maria, ridicată deja într-un cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba de ce face lumea atâta caz de el. Dar apoi începuse să se inflameze, să se umfle, să crească. Ce priveliște minunată! Nu se scula pur și simplu, creșterea asta subită nu avea în ea nimic mecanic, nimic artificial. Mai degrabă eclozase, ca o floare care se deschide într-un documentar filmat cu încetinitorul; toate părțile creșteau deodată, în deplină armonie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Trebuie să înțelegi că prejudecata asta a mea nu e chestie personală, sunt reticent în privința rasei, nu a indivizilor. Și totuși, ai tot dreptul să bănuiești că există o legătură între opinia mea atent fundamentată în ceea ce privește poporul evreu și acest minunat recital pe care au avut ocazia să-l asculte urechile tale pline de ceară și de gunoaie ovreiești. Ar trebui să știi cum s-a simțit Dave 2, ar trebui să știi cum s-a simțit și Dan. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ochilor i se perindau imagini cu terenuri acoperite cu gazon verde și îngrijit. Simțea acel val de adrenalină caracteristic pentru momentele când, aliniat alături de colegii de echipă, aștepta cu nerăbdare lovitura de la începutul meciului, curat și încă neliniștit. Simțea acea minunată încordare a piciorului, ca atunci când crampoanele se înfig în iarbă, pregătindu-se pentru un șut plasat. Senzația de încordare îi amintise de leziune. Visase cu ochii deschiși. Plutea și era relaxat. Valiumul își făcuse efectul. Funcționase tot restul zilei sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să o mărite pe fiica sa, Wencheng, cu regele tibetan Songtsän Gampo. Fericit, regele a dat ordin să fie construit un palat cu 999 de camere, pentru a o întâmpina pe prințesa Wencheng. Așa a fost ridicat Palatul Potala. Această minunată poveste este redată expresiv pe frescele din interiorul palatului. Palatul Potala din Tibet (Foto: Wang Zhi) Valea Jiuzhaigou (Valea Celor Nouă Sate) Valea Jiuzhaigou se află la poalele versantului nordic al munților Gaerna din sud-estul podișului Qinghai-Tibet, la o altitudine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa se explică mulțimea de poeme dedicate peisajelor minunate ale naturii, pe care le-a lăsat posterității. "Ah, ce greu e să apuci pe drumul ce duce spre Sichuan! E chiar mai greu decât să urci la cer" (Greu e drumul spre Sichuan). Nu vezi oare, stimate domn, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-a chemat pe discipolii săi și le-a dat un vas mic plin cu băutură, ca să bea împreună. Wang Qi se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din dinastia Tang a scris: "Greu mi-a fost să părăsesc orașul Hangzhou, tocmai din cauza frumuseții acestui lac." Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu Xi Shi, o frumusețe din China antică. El scrie: Minunata strălucire a razelor, timp fără pereche, Munte-ntrezărit printre nori, farmecul ploii pecete, Pe frumoasa Xi Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Ușoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată. Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plină de flori și copaci verzi și este foarte plăcut să te plimbi. Du, fată foarte cuminte, nu ieșise niciodată până acum din casă, însă îndemnată de slujnică, a ieșit în grădină. Priveliștea pe care o avea în fața ochilor era minunată: sălcii verzi, bujori roșii și o mulțime de alte flori, cu petalele larg deschise. În copaci cântau păsări, iar în depărtare tronau munți falnici. Du Liniang a fost copleșită de frumusețea locului. Se gândea că până atunci doar citise și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bani, dacă el face biserici și ne scapă și nouă câte o sută de dolari. Alții sunt medici, profesori, economiști, ingineri, ziariști, Gigi Becali face parte din casta supremă a ontiților, a celor care este - și atât. Păcat că această minunată puritate ontologică becaliană ar putea fi întinată de un titlu de senator sau deputat - căci, de va vrea, dl Becali are toate șansele să-l obțină. Cel mai probabil în partidul șefului Ontiților, C.V. Tudor, care nu are importanță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări spre care tânjim!”, invocă Domnica Drumea, amintindu-mi de bietul poet bulgar care vede harta lumii ca pe o blană de panteră întinsă pe peretele agenției de voiaj în poezia Elisabetei Bagriana. Pe pachetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale lumii, la țări internaționale, unde nu vor ajunge niciodată. „O, Italia, Germania, Canada, America, minunate călătorii cu avionul, minunate țări spre care tânjim!”, invocă Domnica Drumea, amintindu-mi de bietul poet bulgar care vede harta lumii ca pe o blană de panteră întinsă pe peretele agenției de voiaj în poezia Elisabetei Bagriana. Pe pachetul de țigări al Ruxandrei Novac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
laptele ei, te lua cu amețeală. Nu mă refer la mine, firește. De regulă, eu eram eșuat undeva pe lîngă vreun perete, blestemîndu-mi zilele, În timp ce restul fraților mei sorbeau și-și plimbau cu nesaț prin gîtlej chestia aia cu gust minunat pe care ea o adusese acasă, chestie care ar fi luat foc la cea mai mică scînteie. Și totuși, băutura avea același efect asupra fraților și surorilor mele ca și asupra mamei, și aceștia ațipeau rînd pe rînd, iar mameloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de timpuriu În viață, are o consistență minunată și, În unele cazuri, chiar și un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea, eram condamnat la tăcere. Problema era că, de fapt, nu aveam voce. Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam În tăcerea sugrumată a gîndurilor mele, erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]