2,032 matches
-
în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului. Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte: Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. "Rosalia", prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. "rusalija". "Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată că
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
vieților lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau iobagi. Populația rurală locuia în gospodării "dvori", care împreună formau satele mici "derevni" sau cele mai mari "selo". Satele erau conduse de "obșcina" sau "mir" (obștea sătească) - o unitate autosuficientă și autonomă care se întindea pe o suprafață cu o rază de aproximativ 10 km. Erau aproximativ 20 de milioane de "dvori" (gospodării), aproximativ 40% din ele numărând între șase și zece membri. Fiecare obște
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
obștei. Pământul era împărțit după calitatea solului în loturi individuale "nadel". Loturile erau redistribuite în mod periodic, pentru a asigura condiții economice aproximativ egale. În ciuda faptului că obștea gestiona în acest mod terenurile, pământul nu era proprietatea țăranilor organizați în "mir". Moșia și locuitorii ei erau de drept proprietatea nobilului latifundiar ("dvorianstvo"). Țăranii erau obligați să plătească regulat în muncă sau bunuri pentru pământul de pe care își asigurau subzistența, de obicei lucrând moșia "în parte", jumate pentru stăpânul pământului, jumate pentru
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
mai 31, prunc. S-au născut pruncul parte (bărbătească) Georgie în luna Mai, zioa 31 anului celui mai sus. Tatăl pruncului, Pomuț Ioann și muma Victoria, lăcuitori (ai) oraș(ului) Jula. S-au botezat și s-au ouns cu sfântul mir prin mine preotul, Atanasie Georgievici, parohialnic a sfintei bisearici, H(ram) S(fântului) I(erarh) Nicolae care se află în orașul Jula în luna și zioa cea, ce s-au pus supt anul, și s-au dat în sfântul botez
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Aceștia sunt: Sabin Bălașa, Cicerone Popescu, Nicolae Budică, Cristian Dincă și Dana Popescu. Astăzi, școala satului poartă numele primului său învățător, "Dumitru Popescu", ctitorul acesteia, cinstit în fiecare an la 26 octombrie, de Ziua Sfanțului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care a devenit patronul spiritual al școlii. Hotărârea numirii școlii aparține fiilor satului participanți la centenarul școlii în 1997, ocazie cu care s-a lansat și lucrarea monografica "100 de ani de învățământ la Dobriceni", avându-i că autori pe
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
mai rafinate și cultivate familli ale Rusiei Imperiale, familia Benois. Bunicul său, Nicholas Benois, a fost celebrul arhitect, președintele "Societății Arhitecților" și membru al "Academiei de Științe Ruse". Unchiul său Alexandre Benois, a fost celebrul pictor, fondatorul grupului de artă "Mir iskusstva". Tatăl său, Evgheni Nikolaievici Lanceray, a fost cunoscutul sculptor, iar mama sa a fost foarte talentată la desen. Fratele său, Nikolai Evghenievici Lanceray, a fost un arhitect talentat, iar celălalt frate, Evgheni Evghenievici Lanceray, a ocupat un loc important
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
Autoportret. La masa de machiaj" în anul 1909, expus într-o expoziție a "Uniunii Artiștilor Ruși" în anul 1910. Autoportretul a fost urmat de "Fete îmbăindu-se" (1911) și portretul mamei sale, Ecaterina Lanceray, în 1912. S-a alăturat grupării "Mir iskusstva" în anul 1911, dar a stat departe de membrii grupării, preferând să imortalizeze teme populare și natura. Între 1914 și 1917, , produce o serie de picturi cu teme din viața rurală a Rusiei ca "Țăranii" (1914-1915), "Țărăncuțe dormind" și
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
de limbă română în limba franceză și viceversa. Colaborează cu poezie, critică literară și traduceri la revistele "Po&sie", "Aujourd’hui poème", "Siècle 21", "Poésie/première", "NUNC", "Poésie 2003", "Europe", "La Revue littéraire", "Bacchanalles", "Confluences poétiques", "Pyro", "Seine et Danube", "MIR", "La page blanche", "La traductière", "Hauteurs", "Littérales", "Ici & Là", "L’Écho d’Orphée", "Le Băteau Fantôme", "Recours au poème", "Levure Littéraire" (Franța), "Poetry Review", "Horizon Review" (Anglia), "Irish Examiner" (Irlanda), "Électron libre" (Rabat, Maroc), "Galateea", "Observator München", "lirikeline.org" (Germania
Linda Maria Baros () [Corola-website/Science/303496_a_304825]
-
l-a numit episcop pe Ioan Bob, iar papa Pius al VI-lea l-a confirmat episcop. Împăratul Iosif al II-lea l-a preferat pe Ioan Bob în calitate de episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, întrucât era preot de mir și nu călugăr, deși se clasase pe locul al III-lea, după numărul de voturi voturi obținute. La 6 iunie 1784 a fost consacrat episcop de Grigore Maior, episcopul pensionat. Pe 30 martie 1792 a adresat împăratului Leopold al II
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești închinate, mănăstirea a fost desființată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir. După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iași, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze și a necesitat ample lucrări de restaurare. Între
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
fost la Coimbra ca să o întâlnească pe Sora Lucia (de la Fatima), ale cărei funerarii le-a celebrat ca delegat al papei Ioan Paul al II-lea (15 februarie 2005. În Dieceză a întâlnit mai toate comunitățile parohiale cu ocazia celebrării Mirului, cu ocazia prezentării noilor parohi, cu ocazia vizitelor pastorale și în alte ocazii mai puțin semnificative. A participat în calitate de cardinal elector la conclavul din 19 aprilie 2005, care l-a ales pe actualul papă. Cu Scrisoarea pontificală din 22 iunie
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
sfintele moaște ale mai multor sfinți: Sf. Apostol Andrei, Sf. Arhidiacon Ștefan, Sf. Ierarh loan Gură de Aur, Sf. Ierarh Silvestru, Sf. Ierarh Modest, Sf. Mucenic Teodor Tiron, Sf. Mucenic Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Ermin. Sf. Mucenic Dimitrie Izvorătorul de Mir și Sf. Necunoscut. De asemenea în cadrul așezământului mănăstiresc este amenajat și un muzeu unde sunt expuse o scrie de obiecte de cult cu valoare de patrimoniu: icoane, chivote, sfinte vase, cruci, veșminte, cărți vechi și altele. Lângă biserică se află
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
war; die wieder klein werden wird, wenn ihr dazu noch Zeit bleibt; [...] in dieser lauten Zeit, die da dröhnt von der schauerlichen Symphonie der Taten, die Berichte hervorbringen, und der Berichte, welche Taten verschulden: in dieser da mögen Sie von mir kein eigenes Wort erwarten." ("În această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp; [...] în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
așezare monahală adevărată lavră, în vechime, pentru județul Botoșani. De aici au plecat cei doi mari duhovnici, Paisie Olaru și Cleopa Ilie, adevărați stâlpi ai ortodoxiei românești. Inclusiv din acest sat provin importanți călugări cu viață alesă și preoți de mir devotați. Satul în momentul de față are un număr de 83 de casa locuite din care 47 doar cu o singură persoană.
Stănești, Botoșani () [Corola-website/Science/312021_a_313350]
-
fost construită din zid, în formă de navă, având o singură turlă pe naos și pridvor deschis, iar pentru viețuitoare, a fost ridicat în apropiere un corp de chilii. Mănăstirea a funcționat până în anul 1894 când a devenit biserică de mir ca filie a parohiei Bâldana. Ajuns în paragină, așezământul monahal a fost reactivat, ca mănăstire de călugări, prin decizia Arhiepiscopiei, în anul 1994, starețul acesteia devenind ieromonahul Gruzea Calomfir Vicențiu. Din acest moment la acest vechi așezământ monahal s-au
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
noi de molid. La abside se păstrează un tip de cheotoare simplu, cu cep de legătură, și ferestre pătrate. Spre apus, intrarea veche a fost sacrificată pentru a prelungi biserica cu un pronaos, necesar pentru femei într-o biserică de mir din vremea aceea. Pronaosul a fost ridicat din lemne de molid și acoperit cu o boltă interioară, nelegată cu cea veche din naos. Ușa de intrare a fost dispusă spre miazăzi deoarece peretele vestic se termina poligonal, în trei laturi
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
fost formată prin unirea a trei departamente deja existente ale serviciilor secrete: „Secția D”, subsecție a Secret Intelligence Service (SIS, cunoscut și ca MI6) comandată de maiorul Lawrence Grand; un departament al Ministerului de Război cunoscut ca „Military Intelligence Research” (MIR), condus de maiorul J. C. Holland și organizația de propagandă numită „Departamentul EH” (de la Electra House, cartierul său general), condusă de sir Campbell Stuart. Secția de propagandă a fost mai apoi despărțită de SOE pentru a forma Political Warfare Executive
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
cotrabandă cu piei de animale din Țara Românească. S-ar putea deduce că monahii aduceau piei folosite la îmbrăcarea cărților de cult,pe lângă celelalte obiecte necesare cultului ortodox și care le achiziționau tot din Țara Românească: cărți ,candele, cădelnițe, Sfântul Mir,etc., din care o parte s-au păstrat în zonă sau în colecțiile Muzeului Unirii și ale Episcopiei noastre din Alba Iulia. Semnificativ ni-se pare însemnarea de pe un ,Triod al săptămânii mari” tipărit la București în 1726 (azi în
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616). Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o adevărată cetate, înconjurată pe trei laturi de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, poartă aceeași amprentă arhitecturală ca și biserica Mănăstirii Dealu și cea a Mănăstirii domnești de la Curtea de Argeș. Paul de Alep, însoțitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române, face, în 1653, următoarea descriere a mănăstirii: „Este înconjurată de o apă fără
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
altarul bisericii. De prin 1880, coloniștii nemți din zonă i-au spus mănăstirii „Kalugera” și cam tot de pe atunci toată lumea începe să-i zică mănăstirii „Călugăra”. III. Perioada de până la primul război mondial (1862-1914) "1. Administrarea mănăstirii de către preoții de mir (1862- 1910) Pe 23 iulie 1862, tânărul teolog Alexie Nedici moare în floarea vârstei, moartea sa datorându-se epuizării în urma eforturilor făcute pentru strângerea de fonduri și ctitorirea mănăstirii. După moartea ieromonahului Alexie Nedici, în 1962, mănăstirea trece sub administrația
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Pe 23 iulie 1862, tânărul teolog Alexie Nedici moare în floarea vârstei, moartea sa datorându-se epuizării în urma eforturilor făcute pentru strângerea de fonduri și ctitorirea mănăstirii. După moartea ieromonahului Alexie Nedici, în 1962, mănăstirea trece sub administrația preoților de mir, perioadă ce se întinde până în 1910, când este din nou încredințată unui ieromonah. Primul dintre preoții de mir care va asigura conducerea mănăstirii este preotul Ioan Murgu, care după 12 ani de slujire a mănăstirii va suferi o moarte năprasnică
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
eforturilor făcute pentru strângerea de fonduri și ctitorirea mănăstirii. După moartea ieromonahului Alexie Nedici, în 1962, mănăstirea trece sub administrația preoților de mir, perioadă ce se întinde până în 1910, când este din nou încredințată unui ieromonah. Primul dintre preoții de mir care va asigura conducerea mănăstirii este preotul Ioan Murgu, care după 12 ani de slujire a mănăstirii va suferi o moarte năprasnică, fiind strivit de o stâncă uriașă prăvălită asupra locuinței sale. În continuare vom reda un scurt tabel cronologic
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
pe un timp scurt, ieromonahul [?] Văcărescu Dionisie. Mari revărsări de ape, distruge temelia curtei, de lângă biserică. -//- 1890. Mrea Călugăra iasă din conducerea parohiei Ciclova Montană și decretează de sine stătătoare, sub controlul episcopal, Caransebeș, dar este deservită de preoții de mir. -//-1890. Preotul Iacob Munteanu din Răcășdia, conduce mănăstirea, sub un comitet. Vine preotul Pavel Bufanu în contemporan cu Protos. Macarie Gușcă. Se retrage Macarie Gușcă, în Valea Godiana și întemeiază Mănăstirea „Vasiova” de maici. Se renovează turnul bisericii, și se
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
administrația ei, până când Consiliul Eparhial decide trecerea mănăstirii sub conducerea preotului Iacob Munteanu „omul lui Dumnezeu”, cum îl numește Vasile Vărădean în lucrarea sa, acesta renunțând la toate veniturile sale pentru a le pune în slujba mănăstirii. Dintre preoții de mir care s-au perindat la conducerea Mănăstirii Călugăra, Iacob Munteanu are un profil aparte, prin corectitudinea sa și aprecierea sa de către toți cei care l-au cunoscut. Unul dintre preoții de mir care au administrat Mănăstirea Călugăra un timp îndelungat
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Pr. Valeriu Dabiciu succesorul lui (1905-1910), au avut ca reclamnați principali, pe Alexie Nafir, fiul lui Mihai Nafir, unul din ctitorii mănăstirii, precum și pe Ioan Băulescu, epitropul Mănăstirii Călugăra. Întreaga perioadă în care administrația mănăstirii a fost încredințată preoților de mir, cu două mici excepții, se află sub semnul implicării masive a mirenilor în dezvoltarea istorică a mănăstirii, prezența călugărilor fiind probabil evitată și sporadică. Avînd în vedere prestigiul pe care îl câștigase acest așezământ monahal în zonă și rolul jucat
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]