11,805 matches
-
lui asupra ei, era în stare să cadă în păcat. Deși, în adâncul sufletului, și-au dorit amândoi să fugă, ca atunci, în acea zi îndepărtată, n-au făcut-o. Domnul psiholog, în ciuda caracterului mai stăpânit, nu contenea să se mire: Nu-mi vine să cred că a avut o astfel de idee. Aș fi putut să jur că aici e "mâna" unei femei. A lăsat-o în fața blocului la cinci dimineața. Zăpăciți de vin și de căldura trupurilor, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alături scria ÎN MĂ-TA. Cerul era acoperit, jos și neguros, Îngreunat de apă. Așa era de câteva zile; nu mai plouase de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poliția Își permite să ucidă pe oricine, iar noi spunem doar: ia te uită, un cadavru, fără să avem habar sau fără măcar să ne pese cine-ar putea să fie. Ar fi putut fi unul dintre ai mei. Chiar mă mir că până acum n-am pierdut nici unul. Cineva mi-a spus deunăzi că fac În laboratoare coctailuri Molotov, Îți dai seama?! Dar știi ce m-a Înfuriat cel mai mult? Nu atât că ar face ei bombe În campus, ci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care Adam le auzea cu tot zăngănitul surd din urechi. Mai fusese și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i spună că fu seseră salve trase pentru sărbătorirea victoriei revoluției și pentru a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreme, iarba Începea să ruginească. — știi, n-am mai stat niciodată pe-aici pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a hotărât să tacă. — Apoi, când ai să te simți mai bine, a continuat Din cu același glas șoptit, aproape prietenesc, am să-ți arăt cum să te porți ca un adevărat revoluționar. 18 — La drept vorbind, nici nu mă mir! Asta-i o admirabilă ilustrare a tuturor defectelor tale, una dintre tipicele nerozii de Înaltă clasă de ale lui Mick Matsoukis. Ieșită din fire, Margaret și-a ridicat mâinile și le-a lăsat să cadă pe brațele scaunului Împletit din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cameră și auzise lătratul unor câini În depărtare. Acum e mai bine, spusese ea, n-aveam pic de aer. Își pusese capul pe perna de lângă a lui, așa Încât buzele ei Îi atinseseră bărbia. Iar când l a sărutat, a fost mirat de reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a resimțit a fost o mare pace, care a Început să umple hăul dinainte. Putem să-l găsim, i-a spus Zubaidah, putem să-l găsim dacă vrei. Nimic nu-i cu neputință. Adam Însă a refuzat. De ce? s-a mirat ea. Numai că el n-a fost În stare să-i dea un răspuns. Fiecare lucru la vremea lui, s-a gândit el. Dar vremea aia trecuse, sau poate că nici nu fusese vreodată vremea potrivită să-l regăsească pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu se aplanase deloc, aia face grevă, spuse, nu mai vrea să stea cu copiii și gata, zace în camera ei cât e ziua de mare, eu mă mir că nu amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la puști când îl vede în drum spre baie. Nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el nu avea forța de a decide atunci, pe moment când era vorba de familia sa, nu fusese obișnuit, parcă se bloca, întotdeauna soția îl scotea din asemenea încurcături, facem așa, facem așa, spunea, draga de ea și el se mira de simplitatea soluțiilor. Mult mai ușor îi era în secție, la uzină, când șeful pleca în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era gata să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simțea ca un elev surprins nepregătit de profesor. Un vid îngrozitor îi stăpânea mintea. Nimeni nu-i sărea în ajutor, privea țintă către ciucurii draperiei care se mișcau ușor. Poate bătea vântul. Nu se poate, se auzi, ea singură mirată de curajul vorbelor sale, rostite cu disperarea omului aflat la capătul răbdării, nu se poate să fim cu toții o apă și-un pământ. Nu-i drept, nu-i uman, să bolborosim egal în același cazan de smoală. Tot ce spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit din primul somn o privise mirat printre gene și bolborosise: Dorm, ce-ai vrea să fac la ora asta? Ea își așeză mâinile sub cap, zâmbi copleșită de o senzație de amețeală, nu, nu era drept să treacă anii și ea să continue să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i obligatoriu să fim ochiți de poliție. A întrebat chelnerul dacă aveau alune și a rămas mirat de răspunsul lui afirmativ. Ovidiu era teribil de încântat, măi frate, a exclamat, cu ochii jucându-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iluziile lui. Seara au mâncat macaroane cu brânză și pește marinat, la televizor era un serial științific, tatăl, foarte interesat, ca întotdeauna de asemenea subiecte și-a luat scaunul și s-a apropiat de ecran. Din când în când exclama mirat de imprevizibilul naturii, memora cifre era încântat să afle atâtea taine, fără nici un chin, stând pe scaun în fața televizorului. Mama clipea nervos la fiecare observație exuberantă a lui, avea un aer absent, n-o prea interesau tainele naturii, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te plictisesc. Pe tine, știu, te-ar fi interesat subiectul ședinței, pe mine, nu, prea multă stereotipie, prea mult formalism ca să nu se dizolve în mine orice interes pentru ședință. Clar, un punct de vedere total opus, dar nu mă miră. Să trecem peste asta. Mai departe. Ce-a fost mai departe? Când am ieșit am plătit telefonul. Mișcarea degetelor lui încetă. Deodată deveni foarte atent, se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a căror stupiditate se miră singură, și mult timp după aceea aveau s-o roadă, s-o obsedeze, să vrea să-și închipuie că nu le-a rostit niciodată: Tu ai fost la mare! Ovidiu i-a răspuns la fel de simplu: Da, am fost. El deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semn cu mâna când îl văzu protestând, mai așteptă puțin, așteptă, când fata se îndepărtă de masa lor spuse: Dumneata să nu te formalizezi. În definitiv sunt o femeie bătrână, îmi permit să fac asemenea gesturi. Nimeni n-o să se mire. Și apoi invitația mi-a aparținut. În totalitate. În cazul acesta o să vă telefonez în curând. Nu-mi place să rămân dator. Vom merge la o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a, da! o să-ți placă! În colțul blocului pașii o iau în stânga și imaginea lui cumva se deplasează în sens invers. Tocmai m-a sunat să ne vedem diseară, ok! lui îi răspund. Câinele Ham s-a culcat cuminte, mă mir. Ce zici, Baby, să-l iau pe cățelul ăsta? E frumos, cred că nu mă pot abține, iaaaa-l! și l-am luat. Pot să-i pun numele tău? Nu, că n-am chef să-l strigi prin AfterDays culcat, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o șosetă să i-o arunce pe geam, mă duc și eu să o ajut, băi, un pahar zboară prin aer și nu-mi vine să cred, i-ai dat cu paharul în cap! dar Pinochio nu se supără, mă mir, la mare, când am fost amândoi, s-a supărat când i-am bătut pentru că nu se mai putea, vreți bătaie, vă dau, nu se poate, vă bateți fără mine și în general nu-mi place să fiu exclusă, dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
putem sta împreună... sper să nu se supere, cum să-i spun, cum îmi spui tu mie acum, tocmai Pinochio să nu te-nțeleagă, mai ales că-l știi, nici lui nu-i place să stea cu cineva, chiar mă mir, spunea că vrea să stea singur și-acum... nu știu, probabil că nu-i mai place singurătatea, cred, dacă ar fi fost casa mai mare, el să aibă altă cameră, ar fi fost ok, dar așa... e o casă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunt zaharuri, urma el. Ce zici, optsprezece la suta din patruzeci și șase o fi mai bine sau mai rău decât opt la suta din optzeci și patru? Eleanor rămase în continuare tăcută, ceea ce pe Adrian nu păru să-l mire sau să-l supere. Lua un alt pachet. — Shredded Wheat pare să fie soluția cea mai bună. Are șaizeci și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu la sută. Și nu conține sare deloc. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toată chestia asta? — Mă simt de parcă s-ar fi căcat pe mine de la mare înălțime o pasare de pradă stricată la burtă, răspunse Șam. Adrian zâmbi. — Sună binișor. Acum ți-a venit? — E un citat, recunoscu Șam. Nu zău? se miră Adrian. De unde? — Din penultimul meu serial. — Șam, îl dojeni Eleanor, ce ți-o fi venit să-i dai apă la moară femeii ăleia să-ți ia interviul? Probabil i-ai citit și tu articolele. — Cred că da... Nu țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]