6,725 matches
-
zburăm spre Vest, primele 2-3 ore le-am zburat spre Nord! De la Toronto am luat-o spre Golful James / Hudson Bay, cel mai mare intrând de apă de pe continentul Nord American, vizibil pe orice hartă. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că mergem până spre Polul Nord, sau nu chiar, dar undeva aproape de cercul polar. Se și vedea gheața de sus, discontinuă, întreruptă de ape, căci e sfârșitul verii, iar ea se topește pe zi ce trece... Traseul nostru a
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
stă de patru nopți la hotel și că nu l-a văzut o dată. În gândul meu: „Mie îmi spui? Și noi, zic, tot de patru nopți stăm aici, dar știi, noi am fost chiar pe munte!” Atunci ea zice cu mirare: „Cine, tu?”, și se uită la mine măsurându-mă din priviri din cap până-n picioare. Atunci eu n-am știut dacă nu crede pentru că nu înțelege bine engleza, așa că îi arăt prin semne: „I” (adică eu, și arăt cu degetul
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Alabaldachini Iuțiferi și Devernași sunt ca ploile de vară. Ca urmare aveți iertarea mea parafată asemenea unui acord unilateral femeionian; eu vă întorc obrazul celălalt, iar voi mă veți pălmui tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici voi nu mă veți întrerupe, altfel relatarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
Alabaldachini Iuțiferi și Devernași sunt ca ploile de vară. Ca urmare aveți iertarea mea parafată asemenea unui acord unilateral femeionian; eu vă întorc obrazul celălalt, iar voi mă veți pălmui tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași poveste de dragoste sperând că nici soneria casei și nici voi nu mă veți întrerupe, altfel relatarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
doar douăzeci și cinci de ani o biografie de piatră rară, căreia-i este propriul șlefuitor. E o frumoasă fată, cu zapis de frumusețe din partea juriului Festivalului Național „Cântecele Oltului”, 2010, dar mai cu seamă, neasemuit de frumoasă în ochii lăsați pradă mirării, ai spectatorilor iubitori de muzică populară, căci Elena-Daniela Cuculici alătură într-o indestructibilă armonie, plăcuta voce muzicală cu superbitatea corporalității unei fete pentru care mândrii de altădată, ca să-i fie miri, i s-ar fi strecurat în suflet precum șoimul
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
o ființă doar cu poza ei în bluză roșie ca sângele-nchegat, cu poeziile ei luminoase, mari acorduri, de orgă zici, pe orgă te-aș iubi, ai dat, ai luat cuvinte, n-ai venit, lucinde, nici irizate clipe, când nopțile-s mirări , ești peste tot și nicăieri, la doi-trei pași, în depărtări, mi-e dor de ceea ce n-am avut, las umbra, gândul împrumut, ia-l, joacă-l, este el, sărută-l tainic, e mișel, e duhul meu, e peste tot, pe
DE DRAGOSTE ȘI ALTE NĂBĂDĂI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349817_a_351146]
-
se piardă frumusețile efemere.Surprinse ele rămân acolo să lumineze alte clipe de care timpul rămâne sarac.Ce este mai minunat decât să umpli golul unei clipe cu strălucirea alteia . 1 după ploaie - o râma mărul discordiei între vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ne curge pamântul adânc sub picioare, Ne naștem din el, ne-ntoarcem în el, Îndelung pendulând, din zare în zare, Cu mii de scăpări într-un joc paralel. Ne-ntrebăm ce e viața cu adâncă mirare Și la ce curcubee ne tot raportăm Când, de fapt, strălucim într-o unică culoare: A timpului albeață, pe care-o irizăm. Când mintea devine, treptat, o valoare, Facând diferența-ntre specii mereu, Îți pierzi sistematic întreaga candoare Și te
PAMÂNTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349968_a_351297]
-
ești! Păi, nu-i pui eu două roți la un cap și două mânere la capu’ ălălalt și o duc ca pă roabă?! îi răspunde Silviu și trece mai departe, lăsându-l pe curios, cu ochii beliți cât castronul, de mirare: „Ete-al dracu!... Prost, prost, da’-i dă-n gând!... De partea cealaltă, Adriana, când vine, pe 25 ale lunii, Silviu, îl ia de la ușă: ‒ Bine, mă, Silvică, de ce-ai plecat tu? Te-a gonit cineva? Nu ți-am spus
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
știi! Ia-o, că e femeia ta și încă mai puteți să faceți copii! Și să fiți sănătoși! ‒ Mulțumesc, de vorbele bune, țață Marioaro! îi răspunse Silviu și plecă în treaba lui. Ăstea bătrâne, rămase în urmă, îți reveniră din mirare, dar căzură pe gânduri și le atinse filozofia: ‒Vezi, fa, Marioaro, vezi, că vine vorba aia din bătrâni, că orice sac își găsăște petecu’!? Se adeveri, fă, aha! ............................................................................................................. Vestea veni, rostogolindu-se ca un bolovan imens, tulburând viața liniștită a
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc, ce amintește de simbolismul lui De L'lsle Adam - ”și tu mă vei pierde,/și eu mă voi pierde/ căci
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
a întors în sala de operație, a intrat în propriul trup și și-a revenit. După ce a stat mai multe zile intubată pe pat, într-un salon, a venit și ziua când a ieșit pe hol. Mare i-a fost mirarea când a văzut că holul era exact așa cum îl văzuse de sus, deși în realitate nu fusese conștientă când fusese adusă acolo. Nu-i pot uita curând copleșitoarele cuvinte ale relatării. După ce de-a lungul existenței umane asemenea relatări au
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
înduioșat, m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat aprobarea. M-am întors în cameră, am privit de sus și am ascultat totul în continuare plutind în tavan, apoi am intrat în propriul corp fără să mă întrerup din mirarea că nimeni nu a observat moartea mea căci pe mine mă marcase profund. Nu pot să vorbesc nici acum despre acest episod din viața mea fără să simt o tulburare lăuntrică dată de trăiri care nu se pot relata. Au
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
Și drumul se-afundă între neguri grele. Pentru timp și spațiu e ultim hotar. O lacrimă,și-apoi pecețile dispar. Lacrimă ce naște valuri de lumină, Cascade ce curg în inima lui plină De simțiri de viața,dar și de mirare Când ataât de gingaș un înger pal răsare În toata făptura lui Dumnezeiască, Mai presus părând de-o ființă cerească. Se desface lin din ce i-a dat viața. Ochii deschizând,ridică a sa fața... Frumoși sunt ochii ei,și
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
în mod neașteptat - adevărul... Darea pe dinafara a adevărului în mod 'inconștient' (când îi vorbește gură singură - în fond mai dezminte și natura noastră care nu-i făcută pentru a minți!), ce și pentru mincinos aș spune că-i o mirare(doar această!), cu toate că adevărul ține întotdeauna de conștient. Vorba aceeia: "gură mincinosului adevăr grăiește!" Și i-a scăpat adevărul cam fără ca să-și dea seama.. a apărut un gol în 'conștientul' sau; deci, apare nevoia strigenta a unei alte minciuni
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344517_a_345846]
-
mai tarziu, coproprietara fermei, fiica domnului care ne transportase cu mașina). Având ea un nume foarte frumos cu sonorități ce amintesc de vechile balade: Ilaria Lensi. Însă nu numele ci modul de a fi al celor doi stârnea o oarecare mirare printre noi, cei obișnuiți cu un alt fel de a fi al proprietarilor! Aflăm, într-o scurtă alocuțiune, de la simpatică noastră amfitrioana, pe scurt, povestea recentă a fermei. Clădirea, datând de prin secolul al XII-lea (nu facem nici o paralelă
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
2014 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune multe despre sentimentul propriilor limite chiar și orașul își schimbă pielea cîteodată și cerul, și plaja suficient pentru a spori deconcertarea omului care pleacă în fiecare dimineață în excursie privind oamenii cu mirare cuminte și placidă uneori prea slabă pentru propriile teorii. Așa înduri: cînd nu ești de față, nici în eternitate nimic nu curge mai mult decît dor și durere. Se poate spune : mi-e dor de vară, de Il Rosso sau
ÎN VREMEA PLOILOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348045_a_349374]
-
l-am luat din prima. Am avut o restanță, dar la „Drept funciar”... - Tu?!... Ești licențiată în "drept"?! - Da, eu. Acum doi ani..., a răspuns Mariana, cu voce scăzută, încercând să nu arate cât de neplăcut surprinsă a fost de mirarea lui exagerat manifestată. - Și... de ce nu lucrezi..., a încercat el să continue subiectul, dar a fost imediat întrerupt de explicația ei expusă cu năduf, apăsat, în timp ce-l privea drept în ochi, oarecum cu reproș și superioritate: - Pentru că este Bucureștiul plin
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
un copil care jucându-se își face din zdrențe o păpușă, sau un tren din bucăți de lemn, vine cineva, un om în toată firea și dă cu piciorul acestor nevinovate jucării. Copilul își ridica privirea și se uită cu mirare la intrusul care ii stricase jucăriile. Dar cel mare și tare, nu realizează distrugerea universului creat de micuț, și își continuă maiestuos drumul considerând că a făcut o mare bravură. Învinsele jucării și constructorul lor ad-hoc au rămas nemișcate într-
JUCARIILE STRICATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348250_a_349579]
-
când o trebui să ne ducem la El, nu ne-o primi. - Ioane! - strigă Maria la bărbatul ei, furioasă cum nu fusese niciodată, mai taci din gură! Lasă-mă-n pace! Ion rămase cu ochii mari și gura căscată de mirare, pentru că ei nu se certaseră niciodată. Nu-i venea să creadă că soața lui dragă se supărase atât de tare și că strigase așa la el. În timp ce încerca să-i răspundă, ca s-o împace cumva, se auzi un foșnet
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim... Ia să vedem: m-ai înțeles? Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simțea că o are, se forță și reuși să își miște pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească. - Nu este el... Nu este vinovat. Lăsați omul... în pace, oameni buni! șopti el, destul de greu, dar clar, cu voce rugătoare. - De unde știi tu că nu este vinovat? îl întrebă cineva obișnuit să pună întrebări și
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
că-i într-o cameră de apartament, un univers livresc, unde cărțile luminatului om de carte, de valoare și de omenie, Nicolae Noica sunt la vedere, semn că li-s dragi sorei mele, mai mult decât altele! Cu o mare mirare din partea celor neinteresați de ghișefturi din orice, dezastrele cutremurelor se uită! Chiar și cu prețul lăsării oamenilor să locuiască în spații care le pun în pericol viața, sau al construirii de locuințe necorespunzătoare, din cauză că se fură nelimitat orice și de
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
își dădu drumul în apă la întreg corpul să se obișnuiască cu temperatura rece peste corpul înfierbântat. Când se ridică la suprafață nu o mai văzu pe colega ei. Unde ai dispărut, Cristino? se întrebă Ana. Mare i-a fost mirarea când o văzu ținându-se de umerii unui flăcău la vreo trei - patru metri depărtare de ea, spre larg. - Hei! Cristina! Unde pleci în larg? Apa este adâncă și nu știi să înoți, strigă Ana la fată. Cristina nu mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
ploaia, vin zăpezile și bruma Și în mână duc unelte, nu țin sceptrul tău regesc. De aceea-ntreb, ca omul, să pricep și eu mai bine Cât mai pot și eu de tine să mai spun, să mai pricep, Cu mirare prins adesea între stup ii de albine Ori în beci lângă butoiul unde-nvârt și eu un cep. Ce puteri, ce așezare în gângănii și în boabe, Prin împărăția verii și a toamnelor târzii! Cum se strânge roua mierii, cum
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
la câteva concursuri de creație literară, cu gândul să-mi încerc și eu norocul. Am câștigat câte un premiu la fiecare concurs la care am participat, dar acum aș vrea să amintesc unul dintre ele. Nu mică mi-a fost mirarea când într-o zi, la doar două sau trei săptămâni după ce trimisesem textele, primesc un e-mail scurt, concis, dar aducător de bucurie. Domnul Claudiu Groza, redactor la Revista „Tribuna” din Cluj, mi-a adus la cunoștință că am luat Premiul
CLUJ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347680_a_349009]