5,217 matches
-
I în Caucaz, expune pe de o parte evenimente și gesturi, pe de alta reflexul lor în oglinda-conștiință a personajului, în memorie și în proiecția ei abisală. Investind în posibilitățile încă obscure ale destinului său visul prometeic al unui trecut mitic, prințul are, la Porțile Caspice, revelația unei vieți întru edificarea sinelui. Romanul istoric Emisfera de dor (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor), are ca fundal istoric expedițiile lui Traian în Dacia. În prim-plan se impune Hadrianus, urmașul lui Traian care va
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
Hozier despre războiul de la 1877, carte ce se afla pe un raft al locuinței lui Leopold Bloom (Ulysses), există în realitate, un exemplar găsindu-se la British Museum. Următorul volum, Ieșirea la țărmuri (1978), a fost receptat ca un roman mitic, ca o istorie alegorică. Deși subiectul este axat pe Războiul de Independență de la 1877, tratat cu abundență de date, totul este, de fapt, în maniera lui Joyce din Ulysses, inventat: născocire savantă a unui joc intelectual cât se poate de
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută în tonul emfatic. Protocronismul e și mai viguros în eseurile istorico-literare ale lui B. Volumul Eterna regăsire (1979), bunăoară, încearcă o interpretare a sensurilor
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
ale lui B. Volumul Eterna regăsire (1979), bunăoară, încearcă o interpretare a sensurilor „mai profunde” ale unor texte (din Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.), folosind metode structuraliste ale antropologiei, pentru „regăsirea” spațiului mitic dacic-mioritic. Autorul pornește de la ceea ce el numește „fondul homeric” al literaturii române vechi, ca să ajungă pe urmele „Mioarei totem” până la Cezar Ivănescu. Următorul volum, Regăsirea continuă (1986), extinde, cu alte metode, cercetarea elementelor de „mioritism” de la rădăcinile sale mitologice (prin
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
pentru debut al Uniunii Scriitorilor) înfățișează întâlnirea, văzută ca formă de adaptare, și nu ca rezistență (cum remarca la apariția cărții Nicolae Manolescu), dintre comunitatea patriarhală a tăietorilor de lemne și lumea dinamică a constructorilor de hidrocentrale. Într-un timp mitic ce interferează cu cel cotidian, pe fundalul grupurilor constituite, evoluează un cuplu interesant nu atât psihologic, cât prin virtuți reprezentative: Femeia întruchipează stabilitatea, Bărbatul - imboldul schimbării. Tot o comunitate închisă, autarhică este prezentă și în Reciful (1979), construcție epică sofisticată
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice, include tensiunea mitică. Roman cu tentă eseistică despre condiția socială și morală a scriitorului, Muflonul (I-II, 1986-1989) atinge, fără o suficientă dezvoltare epică, problematica raporturilor de putere dintre autor și personaje, precum și a determinărilor reciproce dintre viață și literatură. Casa de pânză
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
dinainte de război, cu lumea nouă (a „omului nou”). Se configurează un model, ideal și iluzoriu, al autenticității, recuperabil doar prin intermediul memoriei sau al imaginației, de unde evazionismul eului narativ și cultul originilor (casa, orașul bunicilor sau al părinților ca spațiu aproape mitic, copilăria ca timp paradisiac). Minunații cai verzi, ultima nuvelă a volumului și cea mai valoroasă, prezintă întâlnirea feminității cu pasiunea, inaugurând tema cuplului, centrală în creația ulterioară. Firul epic este abil condus, psihologicul evoluând adesea spre oniric. Nuvela este un
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
ocolurilor narative, se circumscriu modelului romanului total al anilor ’70, combinând analiza psihologică, epicul obiectiv, fresca socială și cronica de familie. Străbunica Hedviga, mic roman de familie, e dominat de figura masivă a străbunicii, personaj înzestrat cu atributele unei făpturi mitice și simbolice pentru lumea așezată, solidă de dinainte de război, lumea din care provine „eroina” romanului. Bal la regina Portugaliei se desfășoară pe două planuri narative, care se intersectează prin intermediul personajelor și al acțiunii, dar mai ales prin problematică. Ene Șerban
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
este laică. B. a consemnat multe evenimente istorice sau întâmplări reale, dar acestea fiind transfigurate artistic și circulând pe cale orală, adevărul istoric este adesea denaturat, uneori apar anacronisme, contaminări cu legenda sau cu mitul. Într-o epocă dominată de mentalitatea mitică, când realitatea însăși era percepută ca atare, s-a zămislit stratul cel mai vechi al speciei, acela cu conținut fantastic. În b. fantastică, într-un prim stadiu, se dezvoltă teme legate de nesocotirea unor interdicții și consecințele ei nefaste. Odată cu
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
nesocotirea unor interdicții și consecințele ei nefaste. Odată cu apariția unei atitudini eroice în fața forțelor naturii, aici apar confruntări eroice. De la conflictele cu monștrii s-au putut dezvolta în text conflicte sociale sau naționale, în cântecele vitejești, haiducești sau istorice. Gândirea mitică odată depășită, din primul strat au luat naștere b. nuvelistice, fie prin evoluția de la fantastic spre real, fie prin înscrierea unor teme noi în tiparul arhaic. În clasificarea textelor, s-au avut în vedere unul sau mai multe criterii (tematica
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
jurnale orale. După alte criterii, textele au fost grupate în b. legendare, păstorești, cântece istorice sau de Curte, antiotomane, antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în b. aparținând gândirii și mentalității mitice (sau magice), gândirii și mentalității eroice, gândirii concrete și comportamentului realist. Surse: V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; At. M. Marienescu, Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
din acest volum cea mai pitorească și exotică scriere a lui B. În Unicorn în oglindă (1975), critica a văzut o etapă în care poetul renunță la pitoresc și la muzicalitate și esențializează discursul liric, fără a abandona scheletul imageriei mitice. Acum se lasă mai bine percepută dimensiunea inițiatică a poeziei. Două experiențe au stat la originea ei: întâlnirea cu Eliade și dispariția neașteptată, prematură a fratelui poetului, în 1975. Pentru o vreme, lirismul își mai păstrează vocea impersonală, însă obsesia
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
lui Sainte-Beuve), care spunea: „O carte este produsul unui alt eu decât cel pe care-l manifestăm în obiceiurile noastre, în societate, în viciile noastre”. Dar acest „alt eu”, dacă nu e cel real, contingent, al scriitorului, este „un dublu mitic” al eului preauman, care se desprinde din opera lui. Astfel, B. nu se ocupă de biografia lui Arghezi, ci de opera lui, iar în măsura în care se referă la date biografice, le evaluează din perspectiva creației. Caietul albastru (I-II, 1998) cuprinde
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
caracterizat prin deschidere, lipsă de prudență și de măsură, cel care Întâi acționează și ulterior gândește și evaluează consecințele actelor sale, tipul extravert. Tipologiile culturale sunt sinteza simbolică a modelelor de personalitate și de viață marcate de o mare Încărcătură mitică, ele fiind În primul rând, prin personajele care le incarnează, o „ilustrare” a unor modele umane și de existență cu caracter exemplar. 4. Tipologiile etnoculturale În această categorie sunt grupate tipurile de personalitate și modelele psihobiografice corespunzătoare diferențelor specifice ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic, ea vine dintr-o grijă, o permanentă preocupare a sinelui de el Însuși, fiind de fapt o elaborare așteptată a unei analize amânate a conștiinței de sine, care promite că odată, În viitor, totul va ieși la iveală. Este, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nebunul, străinul, negrul, țiganul, evreul, femeia, bolnavul, copilul din perspectiva freudistă ori lacaniană) fiind supus, de-a lungul timpului, mijloacelor corective, coercitive, represive, violente, instituționalizate de către societatea occidentală. Desigur, normalitatea este determinată și impusă cultural, are coduri perscriptive și chiar mitice diferite, maniera de raportare la cel care se abate de la ea fiind sancționată diferit. Altfel spus, modul „corect” de a fi „nebun” diferă în funcție de cultură, fapt ce-i conduce pe opozanții psihiatriei clasice să afirme că simptomul nu are o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fundamental în viața satului tradițional. Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu rămâne
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
București, 1989; L’Oeuvre, le texte et șes ailleurs, București, 1999. Traduceri: Barbey d’Aurevilly, Diabolicele, București, 1975; V. Voiculescu, Récits, postfața trad., București, 1983; Eugen Ionescu, Jurnal în fărâme, București, 1992; Michel Tournier, Meteorii, București, 1997; Gilbert Durând, Figuri mitice și chipuri ale operei, București, 1998; Catherine Durandin, Trădarea, București, 1999; Hélène Sixous, Înlăuntru, București, 1999; Françoise Bonardel, Filosofia alchimiei, Iași, 2000. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Texte vechi, idei noi, RL, 1998, 25. D.C.M.
BADESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285536_a_286865]
-
1973), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984) ș.a. dezvăluie același sentimental cu nostalgia originii, evocând cu tandrețe locuri, oameni și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr, București, 1935; ed. Honolulu, 1985; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brașov, 1937; Drumeț
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
sunt mărturia unei mutații estetice, contorsionate și dificile, de adaptare la doctrina romantică. Dorind a da un „uric strălucit”, desprins din „negura mitologiei și a alegoriei”, el urmărește istoria Moldovei în cronologia evenimentelor semnificative, centrate în jurul unor personaje cu încărcătură mitică - Dragoș, Alesandru cel Bun, Svidrighelo, Elena Moldovei, Valea Albă, Bogdan voievod, Petru Rareș, Mazepa în Moldova, Ruxanda Doamna ș.a. El inserează în prozele sale largi excursuri informative (în care erorile nu lipsesc), veritabile „fișe” enciclopedice, extrase din cronici și istoriografia
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A., amestec nediferențiat de erudiție, elemente legendare cu ținte mitice și romanesc senzațional, sunt relatate linear, într-o compoziție minimală, de un narator unic, surprins de pusee jurnalistice (vorbind, anacronic, de „republici”, „deputați”, „vot”, „guvern național” ș.a.). Deși valențele artistice ale limbii scriitorului au fost totdeauna discutabile, A. apare bine
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
legende, Asachi s-a străduit să înjghebeze o mitologie literară română bizuindu-se pe tradiția populară. Asta va fi și preocuparea lui Alecsandri. Însă viziunea lui Asachi e, intențional, mai grandioasă și în termeni clasici. El urmărește să determine punctele mitice din teritoriul moldav și să facă lista divinităților, spre a putea transporta în Dacia sistemul mitologic elin. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii, Iași, 1836; ed. 2 (Culegere de poezii), Iași, 1854; ed. 3 (Culegere de poezii), Iași, 1863; ed. îngr. și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
345-350; Micu, Ist. lit., 771-772; Dicț. esențial, 159-161; Simion, Fragmente, IV, 223-232; Manolescu, Lista, III, 242-250; Petraș, Panorama, 168-173; Popa, Ist. lit., II, 111-1115; Lefter, Critica, 191-200; Mircea Iorgulescu, L’Affaire, după Matei, „22”, 2002, 19, 20; Iulia Popovici, Timpul mitic al lecturii, RL, 2003, 28; Tudorel Urian, Lumea lui M, RL, 2003, 46; Mircea Iorgulescu, Cartea fiului și a tatălui, „22”, 2003, 714; Ion Vianu, Despre portretul lui M, „22”, 2003, 714; Dicț. analitic, IV, 388-390; Ștefan Borbély, Matei Călinescu
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]