2,208 matches
-
aparținând chiar lui Mussolini, care îl refuzase lui Graziani majoritatea cererilor de dotatre cu camioane, armament sau provizii. Italo Balboa notase în timpul în care se aflase la comanda trupelor din Africa: „Tancurile noastre ușoare, deja învechite și înarmate doar cu mitraliere, sunt depășite complet. Mitralierele mașinilor blindate britanice le împroașcă cu gloanțe, care le străpunge cu ușurință blindajul”. În acest timp, comandantul britanic Wavell aștepta ca italienii să-și întindă la maximum liniile de aprovizionare, mai înainte de a declanșa contraatacul de la
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
care îl refuzase lui Graziani majoritatea cererilor de dotatre cu camioane, armament sau provizii. Italo Balboa notase în timpul în care se aflase la comanda trupelor din Africa: „Tancurile noastre ușoare, deja învechite și înarmate doar cu mitraliere, sunt depășite complet. Mitralierele mașinilor blindate britanice le împroașcă cu gloanțe, care le străpunge cu ușurință blindajul”. În acest timp, comandantul britanic Wavell aștepta ca italienii să-și întindă la maximum liniile de aprovizionare, mai înainte de a declanșa contraatacul de la Marsa Matruh. Forțele italiene
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
se cerea să judece din nou oportunitatea unei asemenea acțiuni, dat fiind că avea la dispoziție un număr mic de combatanți. Atacul a început în noaptea 16 spre 17 mai 1948 cu trageri zgomotoase de obuze de 3 inch din mitraliere postate pe Dealul Țel Akko și dintr-un tun de tip „Davidka” ce fusese amplasat la est de oraș. Sub acoperirea acestora, două companii evreiești au atacat dinspre nord și una a executat o operație de diversiune în sudul orașului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Delta Force erau prevăzuți pentru eliberarea ostaticilor din ambasada; soldații Green Berets erau special antrenați pentru eliberarea celor trei ostatici din ministerul de externe. În aviunul care urma să ajungă primul la Deșert One se află și un jeep cu mitralieră și două motorciclete. Trupele din acest avion erau amestecate și aveau sarcina de a asigura locația Deșert One pînă la încheierea aprovizionării cu combustibil a elicopterelor și abandonarea bazei. "Task Force 70", constituită din două grupuri navale de bătălie cu
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
aripa avionului, s-a înclinat, au sărit scântei și s-a creat o explozie urmată de flăcări. Unele persoane au putut fi salvate cu arsuri, opt persoane au murit. S-a creat un haos și datorită faptului că muniția de mitralieră de la bordul aeronavelor începea să puste. Elicopterele pe partea de nord a șoselei au fost abandonate în panică, inclusiv material secret, partial încă cu turbinele aprinse. Elicopterele doi și șapte erau la distanță sigură pe partea sudică a șoselei, și
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
cruci din cetină), au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre noua graniță dintre U.R.S.S. și România. În poiana Varnița, la circa 3 km de graniță, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure de unde au tras, cu mitralierele, în coloana de oameni. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și sfârtecați cu sabia. Cei care au scăpat masacrului au fost arestați de N.K.V.D. din Adâncata și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc al acestui orășel și
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
primind aprecierea comandantului batalionului, lt. col. Gheorghe Constantinescu. În 25-26 septembrie 1933 face parte, ca ofițer din garnizoana Sinaia, dintre cei invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește Medalia comemorativă Peleș. În 1934 devine comandantul plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
din garnizoana Sinaia, dintre cei invitați la serbările prilejuite de semicentenarul Castelului Peleș, ocazie cu care primește Medalia comemorativă Peleș. În 1934 devine comandantul plutonului „mitraliere”, iar la manevrele din toamna aceluiași an a comandat pe rând plutoanele de pușcași, mitraliere și mortiere, primind aprecieri elogioase. Dorind să se perfecționeze, în perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
42 de la Mamaia, care însă nu avea experiență de front, iar cpt. Șerbănescu este numit comandant al escadrilei 57. După acomodare, grupul primește 40 de Bf 109G4 și G2 noi echipate sau cu un tun coaxial cu axul elicei, două mitraliere și lansatoare de bombe, sau cu trei tunuri, și deservite de personal german, însă, la cererea românilor și cu aprobarea lui Göring, înmatriculate cu însemne românești. Din 29 martie grupul începe să execute misiuni în sectorul Izium. Comandantul Gh. Radu
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
mic atelier de forjă pe un teren situat în fostul ”Câmp al Moșilor” din ”Gura Oborului ”. La începutul celui de al Doilea Război Mondial fabrica este ocupată de armată și își schimbă profilul în fabricarea armamentului. Se produc piese pentru mitraliere, branduri, se toarnă corpuri de bombe, se execută bucătării mici de campanii, etc. În anul 1945, Adunarea Generală a Acționarilor hotărăște ca vechea fabrică să se repoziționeze. Frecventele incendii care bântuie Bucureștiul în anii 1945-1946 se constituie într-o oportunitate
Aversa (companie) () [Corola-website/Science/318639_a_319968]
-
odată cu consolidarea puterii bolșevice. Mahno a fost descris de teoreticianul anarhist Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească. Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea. s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus (în zilele noastre Regiunea Zaporoje, Ucraina). El a fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai părințior săi. Actele parohiale
Nestor Mahno () [Corola-website/Science/318799_a_320128]
-
Națională a României din 23 august 1979. În anul 1980 au fost fabricate în total 30 de tancuri. Tancurile erau asamblate la FMGS, unde erau turnate și turelele. Carcasele blindate erau prelucrate la Întreprinderea Mârșa, tunul la Arsenal Reșița și mitralierele la UM Cugir. Aproximativ 400 de tancuri TR-580 au fost fabricate între 1979 și 1985. TR-580 folosea un șasiu modificat, având șase galeți găuriți (T-55 avea doar cinci galeți). Între primii doi galeți există un spațiu proeminent, la fel
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
avea un blindaj cu o grosime de 180 mm în partea frontală, între 90 și 150 de mm în lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un tun de tip D-10TK, calibru 100 mm, și două mitraliere GWT (7,62 mm). Tancul era propulsat de un motor nou, de tip V-54, diesel cu 12 cilindri și răcire cu apă, care avea 520 de cai putere (388 kW) la 2,000 rpm și o cutie de viteze
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
tancului T-54 a fost construit în luna iulie 1945, fiind denumit "Obiekt 137". Turela avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și între 125 și 160 de mm în lateral). Tancul era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în cutii fixe. Acestea erau manevrate de către mecanicul conductor și aveau câte 500 de cartușe fiecare. Pe turelă a fost instalată o mitralieră antiaeriană grea de tip
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în cutii fixe. Acestea erau manevrate de către mecanicul conductor și aveau câte 500 de cartușe fiecare. Pe turelă a fost instalată o mitralieră antiaeriană grea de tip DȘK de 12,7 mm. Capacitatea rezervorului a crescut la 545 de litri pentru cel intern și 180 de litri pentru butoaiele externe de alimentare. Din acest motiv, autonomia tancului a rămas la fel, deși greutatea
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
model beneficia de o turelă similară celei folosite la tancul IS-3, în formă de dom, însă avea o subtăiere în partea din spate prin care putea fi ușor diferențiat de modelele ulterioare. De asemenea, inelul turelei era mult mai mic. Mitralierele de pe aripi au fost înlocuite cu o singură mitralieră jumelată. Transmisia a fost modernizată, iar șenilele utilizate erau mai late (580 mm). Modelul T-54-2 a intrat în producție în 1949 la fabrica Stalin Ural Nr. 183 (Uralvagonzavod). În 1951, un
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
tancul IS-3, în formă de dom, însă avea o subtăiere în partea din spate prin care putea fi ușor diferențiat de modelele ulterioare. De asemenea, inelul turelei era mult mai mic. Mitralierele de pe aripi au fost înlocuite cu o singură mitralieră jumelată. Transmisia a fost modernizată, iar șenilele utilizate erau mai late (580 mm). Modelul T-54-2 a intrat în producție în 1949 la fabrica Stalin Ural Nr. 183 (Uralvagonzavod). În 1951, un alt model a fost adoptat, denumit T-54-3 ("Obiekt 137Sh
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
care puteau perfora un blindaj de 390 mm. Aparatul optic de observare TPKU al comandantului urma să fie înlocuit de un model TPKUB sau TPKU-2B. Luneta de vizare a ochitorului urma să fie de tip TNP-165. S-a renunțat la mitraliera antiaeriană grea de calibru 12,7 mm DȘK fiindcă designerii au considerat-o inutilă în cazul atacului la sol al avioanelor cu reacție. Tancul urma să fie echipa cu un sistem de proctecție contra incendiului de tip "Rosa". Turela avea
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
oblonului mecanicului conductor precum și rama acesteia. Acest strat, denumit POV, avea un avantaj suplimentar: proteja echipajul de fragmentele de metal în cazul în care un proiectil perfora tancul. T-55A a fost dotat cu un sistem PAZ/FVU de filtrare chimică. Mitraliera coaxială SGMT de 7,62 mm a fost înlocuită cu un model mai nou PKT cu același calibru. Șasiul a fost extins de la 6.04 metri la 6.2 metri. Mitraliera din cutia blindată a fost înlocuită, iar unitatea de
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
dotat cu un sistem PAZ/FVU de filtrare chimică. Mitraliera coaxială SGMT de 7,62 mm a fost înlocuită cu un model mai nou PKT cu același calibru. Șasiul a fost extins de la 6.04 metri la 6.2 metri. Mitraliera din cutia blindată a fost înlocuită, iar unitatea de foc a crescut cu șase lovituri din acest motiv. Greutatea vehiculului a ajuns la 38 de tone din cauza acestor modificări. Proiectarea acestui model a fost realizată de către Biroul de Proiectare OKB-520
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
armatei pentru ca tanchiștii indieni să nu le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de 7,62 mm, montată în partea centrală a cutiei blindate, manevrate de către mecanicul conductor. Primele modele de tancuri T-54 nu aveau un ejector de gaze, aveau o subtăiere în spatele turelei și un mantelet al tunului distinctiv (poreclit
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
prin bolțuri între ele: partea din față care proteja motorul și partea din spate care proteja echipajul și soldații. Blindajul era suficient pentru armele de calibru mic ale infanteriei sau schijele artileriei, dar semișenilatul era vulnerabil când era atacat de mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
partea din spate care proteja echipajul și soldații. Blindajul era suficient pentru armele de calibru mic ale infanteriei sau schijele artileriei, dar semișenilatul era vulnerabil când era atacat de mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
gruiele nu fuseseră consolidate pentru a transporta LCVP-urile (Landing Craft, Vehicle, Personnel) blindate, mai grele. Primul val a debarcat fără victime la 08:17, dar după oprirea bombardamentului, japonezii au ieșit din tranșee și au început să tragă cu mitralierele. La întoarcere, vasele de debarcare au intrat sub foc încrucișat din cele două părți ale limanului. Al doilea transport a fost obligat să se întoarcă până când distrugătoarele au împiedicat pe japonezi să mai tragă. Și asupra valurilor al treilea și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
inamic. Ploaia reducea vizibilitatea și oferea acoperire. Ultimul distrugător a fost descărcat la 12:50. Marina pierduse doi morți și trei răniți. Pentru moment, era mai sigur la țărm. Cavaleriștii au cucerit aerodromul. Opoziția sporadică le-a permis să instaleze mitralierele antiaeriene pe plajă, să descarce proviziile și să trimită patrule spre interior. Doi soldați au murit și trei au fost răniți. La 16:00, generalul MacArthur și amiralul Kinkaid au venit pe țărm. Generalul a inspectat poziția. Un locotenent l-
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]