3,297 matches
-
luate în considerație. Pe de altă parte însă, la nivelul operelor, nuanțările se multiplică în măsura în care reluarea elementelor clasice nu s-a făcut în mod clar sub stindardul acestei direcții, ci s-a topit într-o nouă formulă estetică cea a modernismului. Ca urmare, o posibilă concluzie ar fi că acea renaștere clasică s-a produs într-o manieră mult mai discretă la nivelul operelor, nefiind recunoscută ca atare, cum prevăzuse de altfel același T. E. Hulme, căpătând o adevărată existență doar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
amprenta clasicismului. Un exemplu ilustrativ îl constituie T.S. Eliot, care își asumă, în mod explicit, la nivel teoretic postura de clasic prin numeroasele articole critice și mărturisiri, dar care, prin operele sale poetice, este considerat a fi unul dintre întemeietorii modernismului. Aceeași situație o întâlnim la Ezra Pound. Aceasta poate și datorită faptului că schimbările petrecute în domeniul poetic au dus la o evoluție a acestuia care nu mai permitea o reîntoarcere clasică deplină sau nici măcar una majoritară. Puțin diferită este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel, pe rând iluminismul, romantismul și modernismul și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic al epocii, nici mai târziu prin raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
I. Cuza", Iași, 1994. 39. Bratu, Savin, prefață la Boileau, Arta poetică, în românește de Ionel Marinescu, Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1957. 40. Brooker, Jewel Spears, Mastery and Escape: T. S. Eliot and the Dialectic of Modernism, University of Massachusetts Press, Amhert M.A., 1994. 41. Brower, Reuben A., Al. Pope: The Poetry of Allusion, Oxford University Press, London, 1968. 42. Burlingame, Elizabeth, The Battle of the Books in its Historical Setting, Biblio and Tannen, New York, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2003. 44. Călinescu, G., Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 45. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1988. 46. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătruleasa și Radu Țurcanu, Editura Polirom, Iași, 2005. 47. Călinescu, Matei, Clasicismul european, Editura enciclopedică română, București, 1971. 48. Chaunu, Pierre, Civilizația Europei clasice, traducere de Adrian Alexandru Dobrescu și Mircea Gheorghe, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1978. 110. Simion, Eugen, Concepția critică a lui E. Lovinescu, studiu introductiv la E. Lovinescu, Scrieri, vol 1, Editura pentru literatură, 1969. 111. Simion, Eugen, Dimineața poeților: eseu despre începuturile poeziei române, Editura Cartea românească, București, 1980. 112. Smith, Bernard, Modernism's History. A Study in 20th Century Art and Ideas, USW Press, 1998. 113. Smith, Grover Cleveland, T. S. Eliot and the Use of Memory, Bucknelll University Press, London, 1996. 114. Stoenescu, Ștefan, Prefață la T. S. Eliot, Eseuri, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
274. 237 Radu Ionescu, Principiile criticei, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., vol. 1, p.146. 238 Cf. Paul Cornea, Originile, p. 524. 239 Dan Grigorescu, Direcții în poezia secolului XX, p. 9. 240 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătruleasa și Radu Țurcanu, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 18. 241 Apud Henri Peyre, op. cit., p. 253. 242 Apud Milton A. Cohen, Movement, Manifesto, Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un mit. Dacă Leon al XIII-lea îi privea cu simpatie pe creștin-democrați, considerînd "acțiunea creștin-democrată" "un fapt de o importanță deloc neglijabilă" și "o contribuție utilă"7, poziția papei Pius al X-lea, care a făcut din lupta împotriva modernismului dominanta regimului său și care era îngrijorat de tot ceea ce putea semăna cu o derivă periculoasă, avea să fie mult mai dură. Motu proprio, privind acțiunea populară creștină din 18 decembrie 1903, care continua atitudinea lui Leon al XIII-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Avem impresia că Pius al X-lea se folosește de hotărîrea lui de a lichida doctrinele moderniste (...) pentru a înmormînta definitiv încercările de a pune în discuție privilegiul rezervat creștinătății medievale de a stabili relațiile Bisericii cu progresul societății"8. Modernismul avea să fie condamnat prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în evidență prin absența unui partid catolic puternic. În această țară unde șocul Revoluției (și al decreștinării revoluționare) fusese foarte dur, unde
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a lui Émile Combes și separarea Bisericii și a statului trezeau antagonisme, în timp ce Pius al X-lea făcea o prioritate din lupta împotriva influenței ideilor moderne asupra credinței. Enciclica Pascendi (8 septembrie 1907), precedată de decretul Lamentabili din iulie, condamna modernismul; Revista La Quinzaine, care simpatizase cu acest curent de idei, a trebuit să dispară, operele lui Lucien Laberthonnière au fost puse la index, iar ierarhiei Bisericii i s-a pretins un jurămînt antimodernist. În 1908, Sfîntul Oficiu a condamnat La
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al XX-lea Congres, ținut la Bologna în noiembrie 1903, a înregistrat din nou o confruntare între creștin-democrați și intransigenții conduși de Paganuzzi. Noul papă, Pius al X-lea, îngrijorat de coeziunea catolicilor pentru a proteja depositium Fidei de atacurile modernismului, a decis operația chirurgicală: Acțiunea a fost dizolvată la 30 iulie 1904, iar Acțiunea Catolică a fost organizată și controlată la sînge de Biserică, singura capabilă să readucă totul în spiritul lui Cristos (enciclica Il fermo proposito, 5 iunie 1905
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
august 1872), partidul nu s-a putut deschide protestanților din cauza opoziției Romei și a episcopatului. Deputatul Julius Bachem, care chema la "ieșirea din turn", și Karl Muth, fondatorul revistei Hochland, erau suspectați de Vatican, acesta din urmă fiind acuzat de modernism. Deschiderea interconfesională a avut totuși loc în plan sindical prin formarea, în 1899, a sindicatelor creștine, Christliche Gewerkschaften. În 1912, Pius al X-lea a acceptat participarea muncitorilor catolici (enciclica Singulari quadam, 24 septembrie 1912), cu condiția să aibă alături
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
publicase Décadende de la nation française împreună cu Robert Aron, a devenit unul dintre inițiatorii mișcării "Noua Ordine" pînă la moartea sa, în 1933. Cartea sa, La Révolution nécessaire, rămîne una din lucrările cheie ale personalismului. Lucien Laberthonnière, care fusese condamnat pentru modernismul său și pentru care esența personalismului consta în a considera că fiecare om este un fiu al lui Dumnezeu, voia să construiască un personalism creștin fondat pe ceea ce el numea "o metafizică a carității", ca recunoaștere a celorlalți. Nicolae Berdiaev
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ruiz Giménez, ministru al Educației între 1951-1956. Acesta a favorizat revenirea unor universitari exilați și a tolerat revistele nonconformiste. Dacă această deschidere a fost pusă la index în 1956 de către extremiștii regimului, în următorii ani Franco a ales catolicismul și modernismul. Atunci s-a impus noua forță a Opus Dei, fondată în 1928 de un preot aragonez, astăzi beatificat, José Maria Escrivà de Balaguer. În 1958 a creat la Pamplona un Institut de Formare a Cadrelor, acordînd o mare atenție economiei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de tip senzual. Conflictul dintre iubire și Marea Trecere acaparează; canțona devine elegie erotică ori pur și simplu dramă. Ciclurile Rod și La Baaad (va preciza autorul), "poeme în vers alb", se încadrează în "ceea ce numim, cu o expresie generală, modernismul românesc" (Interviu în Ziua literară 2002, nr. 9). Vechiul madrigal trubaduresc, însoțit de un envoi, era adresat unei destinatare nominalizate. Baladistul moldav declamă grav, încordat, marcat de binomul iubire-moarte ca în acest madrigal din Jeu d'amour: "Tu ești cea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un mijloc de acces către esențe și prin aceasta poezia își atingea propria esență și menire; dar prețul împlinirii a fost sacrificarea cuvântului cu sensul lui inteligibil, singura punte pe care omul o poate arunca spre haosul nonsensului". De mult, modernismul a devenit "un conformism deja intolerant"; etichetele nu mai corespund conținutului: "suprarealismul continuă să fie un "modernism", deși nimic nou nu s-a produs în acest timp în sânul său". Procedeul "conceptualizării supraintelectualiste" (Excelsior) face ravagii. Deși clasicizat, Corbul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prețul împlinirii a fost sacrificarea cuvântului cu sensul lui inteligibil, singura punte pe care omul o poate arunca spre haosul nonsensului". De mult, modernismul a devenit "un conformism deja intolerant"; etichetele nu mai corespund conținutului: "suprarealismul continuă să fie un "modernism", deși nimic nou nu s-a produs în acest timp în sânul său". Procedeul "conceptualizării supraintelectualiste" (Excelsior) face ravagii. Deși clasicizat, Corbul lui Poe "nu se învechește și nu poate fi înlocuit cu nimic" (Poezie și consum). Mișcările de avangardă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică, Economica, București, 2011, p. 29). Or, unul dintre evadați, departe de a fi și singurul, este tocmai Paul Heyne, care definește știința economică drept "teorie a alegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pentru această izgonire pe care au îndurat-o mulți dintre semenii noștri. f. Capcanele tehnologiei Să vedem în ce măsură înțelegem riscurile modernității, traduse prin accesul la tehnologie. S-ar putea să constatăm că, mai degrabă, ne-am lăsat purtați de curentul modernismului dintr-o simplă comoditate. Prea multe facilități ne-a oferit revoluția industrială pentru a le refuza. Aragazuri, frigidere pentru un mod de preparare și păstrare a alimentelor față de care strămoșii noștri, ascunși prin peșteri, ar fi fost invidioși. Sau ar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Polirom, Iași, 2007; Fung Yu-Ian, Chinese Philosophy, Princeton University Press, Princeton N.J., 1953; Fukuyama Francis, Sfîrșitul istoriei și ultimul om, Humanitas, București, 1993; Fukuyama Francis, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Humanitas, București, 1998; Gablik Suzi, A eșuat modernismul?, Curtea veche, București, 2008; Galbraith John, The economics of innocent Fraud, Penguin, New York, 2004; -Garton Timothy Ash., Free World, Random House, New York, 2005; Gilpin Robert, Global Political Economy, Princeton University Press, Princeton, 2001; Gilpin Robert, Economia mondială în secolul XXI
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
îi oferă o formă la modă, o haină trendy. Conceptul de sistem este un produs târziu al amurgului modernității, obișnuită să folosească metafore ale mecanismului. Practic, sistemul este metafora cognitivă ce anunță ieșirea din postmodernism, ca formula de reîncărcare a modernismului cu semnificațiile excluse inițial. Mecanismul modernității iluministe dispare în metafora sistemului care prefigurează zorii celei de-a doua modernități, când propensiunea spre integral, unitar, spre lumea ca totalitate obiectuală și subiectivă, spre împăcarea naturii umane cu natura-mamă (după războiul de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
haios; haos; ieșire; iluzie; imaș; imens; încîntare; infrastructură; înfricoșător; interes; interesant; intimidare; întreg; înverzit; istorie; junglă de beton; leu; libertate; loc de naștere; locul de naștere; locul tuturor posibilităților; luminație; magazin; mall; mașină; mediu de viață; mediu urban; Miami; mizerie; modernism; modernitate; moll; Mongolia; mort; mulți cetățeni; muncă; muzee; Napoli; natalitate; Neamț; necunoscut; nervozitate; zgîrie-nori; noutate; oameni mulți; oaspete; oportunitate; Oradea; parcare; parte; pe malul mării; picior; Pitești; plăcere; plină mișcare; Plopeni; polis; praf; prăjitură; prieteni; primar; primitor; proveniență; pustiu; putere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mutații esențiale, evidențiate deja în numeroasele studii de filosofie, antropologie, istoria artei și a literaturii, sociologie sau psihologie. De la corpul armonios și simetric al Antichității și, respectiv, renascentist la corpurile dislocate și dezmembrate ale avangardei și ale diferitelor tipuri de modernism și la trupul eclectic, reciclat și remediat al postmodernismului, transformările perceptive asupra conceptului de corp s-au petrecut concomitent cu modificarea noțiunilor de realitate, spațiu și timp, adică a conceptelor „tari” care stau la baza ontologiei, epistemologiei, fenomenologiei, științelor cognitive
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
poate da măsura complexității raporturilor dintre om și tehnologie în lume. Să nu uităm că imaginarul avangardei istorice își extrage forța iconică tocmai din alăturarea umanului și a tehnologicului, deși, prin accentuarea condiției tehnologice, avangardismul, ca și alte tipuri de modernisme, a ajuns să se situeze la o extremă ideologică. Vom putea construi în acest mod o antropologie tehnoculturală a imaginarului contemporaneității, apelând la conceptele postmodernismului care „slăbesc” ideologiile radicale de tot soiul, de la cele utopice la cele distopice. Vom adăuga
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reproducerii facile a acestora, al scanării digitale și al telechirurgiei. Proliferarea de strategii vizuale și modalitățile de construire social-culturală a corpului în cybermedicină sunt, evident, trăsături postmoderne. Totuși, anumite discursuri și practici continuă intenția rațional-obiectivă a imaginarului disecțiilor și anatomiilor modernismului: exhibiționismul, ostentativul, prestigiul, autoritatea și normalizarea. Denunțată drept ilustrare hipertehnologizată a capitalismului occidental târziu (vezi Cartwright, 1998Ă, cultura medicală digitală este contradictorie: fie îmbrățișează, fie descurajează utilizarea tehnologiilor în vederea transformării vieții. Anatomia digitală prezintă materialitatea corpului expus și manipulat în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]