3,398 matches
-
tinerețelor și alte scrieri, pref. N.I. Popa, București, 1959, Opere, I-III, introd. edit., București, 1974-1986. Repere bibliografice: Zaciu, Lecturi, 39-46; Al. Călinescu, O sinteză de referință, CL, 1981, 8; Andrei Nestorescu, C. Negruzzi, „Opere”, 2, RITL, 1983, 4; Cristea, Modestie, 243-247; Constantin Călin, „Prozatori contemporani”, ATN, 1984, 7; Alex. Ștefănescu, Un critic care nu exagerează, RL, 1984, 35; Ion Vlad, Perspectiva istorică a criticii literare, TR, 1984, 52; Florin Faifer, „Prozatori contemporani”, ALIL, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Piru, Critici, 234-237; Constantin
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
numai administrația. Lansată sub conducerea unui comitet, de la numărul 2 are ca redactor pe Gr. Veja, președintele Cercului. Cuvântul înainte cere sprijin din partea tinerimii și promite „sacrificii multe” pentru a promova „o literatură cuminte și mai ales sinceră”. Angajamentele sunt modestia, idealismul și atitudinea combativă față de estetism și față de „vârtejul nebun de vorbe” de pe piața literară, calificată ca „un pustiu de întuneric”. Sunt tipărite cu precădere producțiile Cercului, ale cărui întruniri, consacrate omagial lui Al. Vlahuță sau lui I. Popovici-Bănățeanul, sunt
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
și unde va deveni el însuși cadru didactic (1950-1980). L. este o figură proeminentă a anglicisticii românești, creator de școală. Înzestrat cu o impresionantă putere de muncă, cu o exemplară rigoare, atent la cele mai mici amănunte, de o mare modestie, s-a dedicat înfăptuirii unei opere ample, cuprinzând dicționare, istorii ale literaturii engleze, studii de shakespearologie, traduceri din și în limba engleză ale unor autori foarte diverși, toate realizate cu talent. În colectivul Shakespeare, constituit în redacția Clasicii literaturii universale
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
și limbajul antiretoric, LCF, 1978, 52; Victor Atanasiu, Grație și gravitate, „Scânteia tineretului”, 1978, 30 decembrie; Doinaș, Lectura, 230-235; Felea, Aspecte, II, 232-236, III, 86-90; Cristea, Faptul, 157-161; Raicu, Printre contemporani, 136-140; Poantă, Radiografii, II, 41-47; Tuchilă, Cetățile, 149-165; Cristea, Modestie, 69-76; Raicu, Fragmente, 271-280; Simion, Scriitori, III, 366-375; Grigurcu, Existența, 447-452; Cristea, Fereastra, 228-235; Tuchilă, Privirea, 168-176; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 66-72; Dan Petrescu, Tentațiile anonimatului, București, 1990, 207-208; Negoițescu, Scriitori contemporani, 373-377; Poantă, Scriitori, 81-84; Ulici, Lit. rom., I
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
celor buni din toate domeniile artelor” și „un îndreptar pentru cei ce sunt amenințați să nu se mai poată orienta în haosul ce ne înconjoară”. Mai târziu, într-un articol de bilanț intitulat După un an, directorul arată, cu aceeași modestie, că revista „are cel puțin meritul de a fi mereu în ritmul viu al mișcării literare românești” și că, „indiferent de eventualele exagerări într-o direcție sau alta”, aici „cititorii au simțit totdeauna glasul sincerității și al francheții”. Iar într-
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța lui Potcoavă, fratele domnului, oștean călit, vajnic, spartan, firea veselă a inimosului Swercewski, polcovnicul cazacilor, devotamentul împins până la ultimul sacrificiu față de Ion al Erminei. Diversitatea tipologică e realizată însă cu prețul slăbirii forței
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
bună cunoaștere a două mari literaturi de expresie engleză - britanică și americană -, o documentare la zi asupra discursului teoretic și rigurozitatea cercetării au făcut ca vocea lui S. să se distingă printre cele mai avizate în domeniu. Asumându-și cu modestie condiția de mediator al operelor pe care le însoțesc, studiile sale facilitează drumul spre cititorul căruia i se adresează firesc, fără parada de erudiție, evitând jargonul criticii academice, de multe ori intimidant și ermetic. Printre autori se numără Robert Browning
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
Anonymus Valesianus II ch. 79-96. Texte et commentaire, Pátron, Bologna, 1992. 10. Dionisie cel Mic în contextul operei și al vieții lui Cassiodor îl putem aminti și pe Dionisie cel Mic (așa cum a vrut el însuși să-și spună, din modestie), originar din Sciția, sosit la Roma în jurul anului 500, decedat prin 545. Cassiodor îl numește „călugăr” și îl laudă pentru cunoașterea Scripturii și pentru deplina stăpînire a limbii grecești și a celei latine; cîțiva ani, Dionisie a avut strînse legături
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru. Genette, pe de altă parte, concepe o subtilă teorie a pluralității și diferenței chiar în înșelătoarea identitate, pe care o numește "efectul Menard". În primele rînduri ale Introducerii lui Genette găsim ceea ce lesne ar putea trece drept retorică a modestiei: un fel de scuză a autorului pentru curajul de a se aventura, el, simplu "literat", pe teritoriul artelor. Dar, ne reamintește Genette, cu înrăzneală asumată, literatura este și ea o artă. Iar teoria literaturii, concludem citind această carte, un compendiu
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
din lume în acest moment), pe Rob Riemen, olandezul nezburător care organizează seminariile de la Tilburg, și pe alții. Nostimada prezentărilor îi pune de exemplu față în față pe Mihăieș și pe Llosa. "Sînt Mircea Mihăieș", spune primul. Adăugînd repede, din modestie: "Din România". La care Llosa răspunde rîzînd: "Sînt Mario Vargas Llosa și sînt din Peru". "Cu o voce care seamănă cu a lui Placido Domingo", observă M.M. * FLACĂRA din iulie a avut ideea de a porni pe urmele lui... Jules
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
I, 98-109; Cristea, Faptul, 303-308; Zaciu, Lancea, 185-189; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 305-310; Zaciu, Cu cărțile, 171-180; Grigurcu, Critici, 313-330; Felea, Prezența, 44-59; Grigurcu, Între critici, 200-203; Steinhardt, Critică, 200-204; Ioan Buduca, Miracole raționale, ST, 1983, 9; Manea, Contur, 118-127; Cristea, Modestie, 229-232; Martin, Singura critică, 148-179; Cristea, A scrie, 102-107; Florin Manolescu, Ora jurnalului, LCF, 1993, 12; Daniel Ilea, „Avec Gogol”... și Lucian Raicu, O, 1993, 17; Grigurcu, Peisaj, I, 290-305; Ierunca, Subiect, 209-212; Papahagi, Fragmente, 193-199; Lucian Raicu văzut de
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
sunt împrăștiate - în volume, jurnale personale, articole în reviste și ziare etc. - Ce mai face prozatorul Hușanu? îl întrebam într-un dialog virtual către sfârșitul primului deceniu de după anul 2000 (p.97-100) și-mi răspundea, asigurându-mă cu caracteristica-i modestie, că n-a urcat încă pe Himalaia creației, dar are în raft pentru el, familie, prieteni și cititori - deci pentru literatura română am înțeles euconvorbitorul fiind unul dintre membrii USR cu stagiu îndelungat. Cărțile sale : Pe fluviu la deal - roman
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
această privință. Despre calitatea scrierilor sale, prietenul Constantin Hușanu îmi vorbea folosind cuvintele unui confrate, plecat dintre pământeni, Stelian Baboi, care imparțial mai ales acum, dar și atunci, observa: „Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut naivitatea de a transforma modestia dintr-o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contradictorie și paradoxală. De când îl știu - și sunt peste 50 de ani buni - Constantin Hușanu, talent de dimensiune ontică, a căutat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
noastră, 313-322, 399-403; Grigurcu, Critici, 331-338; Iorgulescu, Critică, 214-220; Tomuș, Mișcarea, 300-304; Zaciu, Cu cărțile, 187-191; Felea, Prezența, 41-44; Stănescu, Jurnal, II, 176-180; Ciocârlie, Eseuri, 110-113; Dimisianu, Lecturi, 164-166; Gheorghiu, Reflexe, 160-172; Sângeorzan, Anotimpurile, 159-175; Corbea-Florescu, Biografii, III, 203-216; Cristea, Modestie, 222-229; Moraru, Textul, 30-34; Raicu, Fragmente, 454-475; Iorgulescu, Prezent, 140-151; Călinescu, Biblioteci, 156-161; Sorescu, Ușor cu pianul, 181-186; Dimisianu, Subiecte, 178-188; Cristea, Fereastra, 186-190; Piru, Critici, 272-275; Ov. S. Crohmălniceanu, O lucrare critică de anvergură, RL, 1990, 3; Valeriu Cristea
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
precursorilor mei exegeți și opera mea”. A trece în revistă părerile predecesorilor face parte deci din regula „jocului” exegetic, iar adevăratul interpret nu ar putea să treacă peste ele cu nici un preț. Aceste două mari principii, coroborate cu cel al „modestiei intelectuale” constituie un fel de cartă deontologică fundamentală, pe care Ieronim se obligă să o respecte în comentariile sale. Tratatul despre Anticrist Către anul 399, Ieronim redactează, la cererea prietenului său, Paulin de Nola, un scurt tratat despre Anticrist. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de o reală importanță - cu tema Anticristului. Ele iau în discuție data parusiei și apariția adversarului eshatologic pe pământ. Inițial, Hesychius ceruse eruditului episcop lămuriri în privința prophetis dictis siue predictis, fără a‑și expune propria părere. Augustin își mărturisește cu modestie nepriceperea și recomandă preotului lectura comentariului lui Ieronim la Cartea lui Daniel (Hieronymi hominis doctissimi expositiones), pe care îl aprobă în mod vădit. La rândul său, la sfârșitul lucrării, Augustin cere părerea corespondentului său, referitor la profețiile propriu‑zise (Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ipoteză despre nouissimae res. b) Capitolele 25‑51 dezvoltă ceea ce vom numi în mod deliberat „teoria celor trei referenți posibili”. Despre ce este vorba? După ce respinge, cu argumente juste și raționale, concepția eshatologică tradițională, susținută de Hesychius, Augustin expune, cu modestie, dar cu fermitate, propria ipoteză, luând ca puncte de referință discursurile lui Isus din evangheliile sinoptice. Este momentul să precizăm un aspect semnificativ. În scrisoarea 199, episcopul Hipponei propune un scenariu exegetic aproape „marcionit”, în sensul că înclină să raporteze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bate și ți se va deschide”, R, 1978, 10; Radu Petrescu, „Bate și ți se va deschide”, VR, 1978, 12; Iorgulescu, Scriitori, 246-248; Constantin Hârlav, „Terasa”, ST, 1979, 9; Culcer, Serii, 240-245; Moraru, Semnele, 154-159, 253-260; Iorgulescu, Ceara, 253-259; Cristea, Modestie, 206-211; Manea, Contur, 68-74; Moraru, Textul, 185-189; Holban, Profiluri, 340-344; Ștefănescu, Prim-plan, 302-308; Cosma, Romanul, I, 157-162; Valeriu Cristea, Un sens mai înalt, RL, 1989, 51; Simion, Scriitori, IV, 436-465; Ioan Holban, Gardul și leopardul, CRC, 1990, 7; Lucian
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
de vedere psiho-moral, se pot delimita În două categorii de norme, dar și de pulsiuni, care pun În evidență, Într-o formă sublimată sau „mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie. Acestea reprezintă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mascat-ocolitoare”, două tendințe fundamentale ale persoanei, ale Eului acesteia ca forme de a fi: orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie. Acestea reprezintă, din punct de vedere psihologic și moral, modalitățile În care se prezintă sau se afirmă o persoană În lume, În raporturile sale cu ceilalți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orgoliul și modestia. Direcția către care va Înclina În cazul acesta Eul este dictată de natura și de forța morală a Supra-Eului. Semnificația orgoliului și a modestiei Formele de a fi, ca manifestări ale Eului personal, oscilează Între orgoliu și modestie. Acestea reprezintă, din punct de vedere psihologic și moral, modalitățile În care se prezintă sau se afirmă o persoană În lume, În raporturile sale cu ceilalți. Aceste forme de a se afirma sunt În directă condiționare cu principiile de afirmare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În afara propriilor sale idei și sentimente. Pentru orgolios nu are valoare decât ceea ce crede și face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
face el. Se consideră superior celorlalți, care-i datorează supunere și ascultare. Este lipsa măsurii morale a Eului care duce la expansiunea patologică a persoanei. Modestia este situația contrară, opusă, ca semnificație psiho-morală, orgoliului. Dacă orgoliul generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
generează și cultivă mândria, modestia reprimă orice tendință de mândrie, de autoafirmare lipsită de fundament, preferând retragerea discretă, reținută și demnă a persoanei. Chiar dacă o persoană este conștientă de valoarea sa și de faptul că se află deasupra celorlalți, prin modestie ea se va impune mai mult decât prin afișarea orgoliului. Modestia apropie oamenii, pe când orgoliul Îi Îndepărtează. În ambele cazuri, atât pentru individ cât și pentru celelalte persoane, orgoliul și modestia contribuie În mod direct la construirea imaginii publice a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]