2,922 matches
-
care încalcă nu doar regulile capabile de a-i garanta o eficiență maximă, dar chiar și pe acelea care i-ar permite minima realizare a scopului ei fundamental?"4. Comunicarea se suspendă în poezie, aceasta transformându-se din dialog în monolog, tocmai din cauză că poetul nu traspune realitatea înconjurătoare cu intenția de a fi receptată într-un anumit mod de către un cititor. Eugeniu Coșeriu vorbește adesea despre suspendarea alterității, în poezie mai ales, adică despre inexistența unei relații necesare între eu și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expresia recunoașterii că nu există un adevăr unic sau, mai exact, că adevărul se naște din confruntarea unor păreri divergente și că armonia unității se naște din pluralitatea formelor de manifestare ale umanității din noi. Alternativă nu există decât În monologul cultural al unor manifestări etnice intolerante, chiar fanatice, sursă de degradare a omenescului din noi și din lume. Dialogul culturilor. În al doilea rând, educația pentru o cultură a dialogului este definitorie. Dialogul este teritoriul care descrie cel mai bine
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
oricărei morale. Heidegger subordona responsabilitatea mișcării interne a ființei: pentru el, autenticitatea Ființei era cea care Îi permite să fie responsabilă. Lévinas denunță această reducere a responsabilității de către predecesorii săi la un logos care nu este un dialog, ci un monolog al Ființei cu propria sa mișcare de a fi. Înțelegând responsabilitatea ca structură determinantă a subiectivității, Lévinas o situează nu În ființă, „unde ea nu răspunde de nimic și de nimeni”, ci În intriga lui „alt - fel - de - a ființa
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
deranjante, dacă nu chiar "blestemate", tapaj care, evident, nu a făcut decît să trezească atenția cititorilor și să-i facă o publicitate gratuită și în bună măsură nemeritată lui Pierre Mérot. Romanul însă nu e insignifiant, dimpotrivă, construindu-se pe monologul interior al unui scriitor ratat, profesor de liceu tehnologic aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric, un singur interlocutor, în cazul discursului dialogal și auditoriul alcătuit din însuși oratorul, în situația constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a o numi convingătoare pe aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale"541. Și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ură de principiu"). Nu reușește să-i vorbească la cimitir, astfel că este constrâns să-l viziteze la conac. În acest mod, cercul confesiunii autobiografice se închide. Sentimente mixte, de frică și de amertume, pun stăpânire pe Brumă la capătul monologului lui Nicolae, pe care găsește reursele să-l întrebe unde fuseseră ascunși banii: "Păun apăsă butonul și atunci jumătatea de sus a tăbliei din dreapta se desprinse și se răsfrânse în jos, lăsând să se vadă o încăpere, ca o cutie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sânge". Acum, este introdusă în scenă viitoarea victimă a necromantului: Stoicea, "[s]tejar în port, oțel în braț, isteț cât vrei; însă copil din flori". Neavând avere, flăcăul nu se poate căsători, astfel că singura posibilitate rămâne moara lui Călifar. Monologul tânărului, înregistrat cu fidelitate de narator, este un amestec de naivitate și de infatuare specifice vârstei: "Ce vorbă! Să te smintești când ai vedea înainte-ți prăpăd de comori și de odoare. Numai să le simt în mână, că știu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că am păreri perimate, poate că naționalismul românesc din mine mă cantonează în niște vechi șabloane, însă am văzut ce scriu sociologii, filosofii culturii. E vorba despre un dialog valoric, pe picior de egalitate. Un dialog interva-loric, iar nu un monolog al marilor culturi. Nu cred că Patapievici are dreptate când afirmă despre cultura română că nu are un specific al ei, că e o cultură de raftul doi. Au mai existat discuții despre rafturi, despre cât de mică este cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o bună măsură, autorul se reflectă în propria sa operă poate nu într-un procent atît de covîrșitor ca Rebreanu, Călinescu sau Preda dar, totuși, semnificativ. Citească cineva cu atenție nuvela Kir Ianulea și va observa cu ușurință că în monologul personajului eponim sunt introduse discret elemente din experiența formatoare a autorului, ceea ce proiectează protagonistul în postura de alter-ego: Am învățat, cât am colindat pîn lume, purtările cele frumoase; știu destule limbi străine încai despre a rumânească, pot zice, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Zarifopol o consideră nereprezentativă pentru marele talent al autorului: Cred că nicăieri în opera lui convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
generală asupra procesului de predare-învățare. Se trece de la concepția de tip magistrocentrist la cea de tip psihocentrist sau sociocentrist. Accentul se mută de pe teorie pe practică, de pe conținut pe competențe, respectiv de pe cantitate pe calitate. Dacă predarea lua forma unui monolog în vechiul sistem, elevul având un rol pasiv, în didactica modernă monologul se transformă în dialog datorită rolului activ al elevului. Elevul nu mai reproduce cunoștințe, ci negociază sensurile, produce idei și argumente proprii, accentul cade de pe competiție și individualism
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3057]
-
la cea de tip psihocentrist sau sociocentrist. Accentul se mută de pe teorie pe practică, de pe conținut pe competențe, respectiv de pe cantitate pe calitate. Dacă predarea lua forma unui monolog în vechiul sistem, elevul având un rol pasiv, în didactica modernă monologul se transformă în dialog datorită rolului activ al elevului. Elevul nu mai reproduce cunoștințe, ci negociază sensurile, produce idei și argumente proprii, accentul cade de pe competiție și individualism pe cooperare. În contextul noii paradigme, învățământul devine un proces flexibil, adaptabil
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3057]
-
care e interesat mai curând de latura epică, de evenimențialul în sine, Creangă manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea fi cu ușurință puse în scenă: „ Prietine - zise Dănilă - nu mi-i da capra ceea, să-ți dau carul ista? Apoi... dă... capra mea nu-i de cele săritoare și-i
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei, o continuitate internă a frazei. Un personaj care se confesează, așa cum fac, pe rând, Mavrodin și Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Constantin Noica, se poartă "întru" o idee spre îmbogățirea spirituală sau în scopul soluționării unei probleme. Sunt multe încrucișări de replici care trec unele pe lângă altele fără să se întâlnească și să se influențeze reciproc semănând cu contrapunerea a două monologuri. Există cel puțin două explicații: prima, are în vedere oamenii care nu pot dialoga din principiu pentru că nu sunt în stare să asculte, nu-și pot urmări decât fluxul interior al gândirii fără să-l coreleze cu al celuilalt. Pentru
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
XX-lea Nietzsche a provocat entuziasme și a atras anateme, a inspirat atitudini, mode culturale și stiluri de gândire, dar în același timp a provocat reacții și respingeri la fel de radicale. El a fost un bun profet pentru sine când, în monologul fatal din Ecce homo, a preconizat că, într-o bună zi, numele său, cel al primului imoralist și distrugător prin excelență, va fi legat de o profundă coliziune a conștiințelor, de un cataclism al spiritului fără seamăn. O mărturie elocventă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acum, când adevărul poartă bătălii împotriva minciunii milenare, vom avea frământări, un spasm de cutremure, munți și văi care se mută din loc, cum nu s-a mai visat vreodată... pe pământ va fi război ca niciodată înainte...144. Acest monolog obsesiv în care Nietzsche își ridică viziunea la rang de profeție, ne pune literalmente în fața ochilor scandalul pe care gândirea sa l-a reprezentat pentru înțelegerea de sine critică a vremii noastre. Nietzsche a atins puncte nevralgice ale condiției noastre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Cu Heidegger, mai mult decât cu oricine altcineva, avem senzația, dacă nu de a fi dezlegat, cel puțin de a fi ajuns cel puțin destul de aproape de "enigma Nietzsche" acea enigmă despre care Nietzsche însuși prevăzuse că va fi când, în monologul funest amintit mai sus, își proiectase umbra destinului său asupra timpurilor viitoare. Și aceasta întrucât gândirea nietzscheană după cum s-a spus nu este pentru Heidegger nici adevărată, nici falsă, ci vie sau moartă. Luându-l în sfârșit în serios, chiar
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
existențială ale lui Mircea Eliade este, în opinia noastră, o etapă necesară în înțelegerea întregii opere literare a unui scriitor care este, după C. Noica, ,,unul dintre acei autori care nu pot fi citiți decât în întregime” Întoarcerea din rai - monologul ca modalitate de construcție romanescă După răsunătorul succes obținut cu Maitreyi în vara anului 1933, Mircea Eliade publică în 1934 romanul Întoarcerea din rai, variantă definitivă a unui manuscris mai vechi redactat în timp ce autorul se afla la Calcutta și intitulat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Anicet și a celor doi fii ai săi, se modifică. Întoarcerea din rai devine romanul unei generații aflate sub imperiul unui paradis spiritual. Întreaga construcție a romanului stă sub semnul formei predominante pe care o ia discursul narativ, sub semnul monologului interior. Firul epic, deși fragmentat uneori excesiv lasă, de la început până la sfârșit, impresia de căutare continuă a unei unități. Tehnic vorbind, forma romanului este aproape în totalitate subjugată ideilor pe care scriitorul le atribuie personajelor sale, importantă fiind în primul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
tragică este atenuată însă de mutarea obiectivului pe un alt cadru, în care Petru Anicet îi citește Norei pagini din jurnalul personal, ca într-un joc nevinovat de copii. Și apoi, încetul cu încetul, scenele acestea se pierd în lungul monolog de dinaintea sinuciderii propriu-zise, amestec de ludic și grotesc, de extaz și agonie reunite într o unică și nesfârșită clipă. După o lectură atentă a romanului, observăm că, deși complexă, structura lasă impresia de fragmentare a firului epic, de artificialitate a
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în care sunt implicați protagoniștii. Demne de remarcat rămân însă câteva procedee artistice pe care scriitorul le utilizează pentru a-și materializa o serie de idei prezente atât în operele sale teoretice cât și în romanele de mai târziu. Prezența monologului interior ca formă predominantă a discursului narativ, deși amintește de Joyce și al său Ulysse, este ingenios combinată cu anumite elemente de tehnică cinematografică ce fac din romanul Întoarcerea din rai un autentic scenariu modern. Încercarea de armonizare a celor
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de armonizare a celor două tehnici narative stă la baza scrierii romanului, toate celelalte detalii de ordin narativ venind în sprijinul constituirii acestei armonii. Ca și conflictul în sine, dacă putem vorbi de un conflict în adevăratul sens al cuvântului, monologul interior se dezvoltă treptat încă de la primele pagini ale romanului, chiar dacă acesta se deschide cu o voce narativă la persoana a III-a care înfățișează starea de spirit în care se află eroul Pavel Anicet după ce s-a desprins din
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]