18,554 matches
-
idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi răzbună nimeni și nimic. Moartea îți șterge cu buretele viața și te azvârle între morți în pielea goală, în singura postură care merită să fie aprofundată pe lumea asta. * În timp, te-ai obișnuit cu înfrângerea, cu nenorocul, cu zădărnicia. Doar trupul nu s-a ridicat împotriva ta, el încă mai are materia fugii, din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Două forme de stres ale ființei: nașterea și viitorul. * Logica, pentru că explicită, este ucigașă: în ființă joacă rolul morții din natură. Odată articulat gândul acesta, rămâi preț de o secundă rege peste spiritul resemnării - și începi să trăiești ca un mort înviat, care, în loc să nu mai vrea să fie om, nu trăiește decât pentru asta. * Esența timpului? Absența ideii. * Un început al speciei marcat de suficiența beatitudinii nu ar fi acceptat nici un fel de viziune a destinului, s-ar fi complăcut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg, dens până la întu necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în posesia unui adevăr sătul de constrângerile vieții, suveran, și care știe să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include, pe lângă descompunerea materială, moartea sufletului. A doua moarte se petrece simbolic în Lună. Hinduiștii, cu cea mai adâncă seriozitate adesea, își urează „să scapi de a doua moarte“ sau „îți doresc să mori de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
timpul adevărul în față. Avem nevoie să fim mințiți, să primim salariul ipocriziei, nu putem suporta să ne aplaudăm singuri. Să crezi în ce scrii și, în plus, să i mai te adresezi și neantului... * Existăm pentru că suntem înviații altor morți, care într-o altă lume vor fi visat cândva omul. * Să nu te întrebi dacă vorba are sau nu are existență. Spiritul este expresie, nu existență, fiindcă în spatele cuvântului stă spiritul, și nu existența, după cum spune însuși Zhuang Zi. * Să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de omul sărac depășește cu mult frica de moartea care l-ar putea cuprinde pe nepusă masă. Ah, dacă moartea ar fi o provocare materială... * O amintire a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de omul sărac depășește cu mult frica de moartea care l-ar putea cuprinde pe nepusă masă. Ah, dacă moartea ar fi o provocare materială... * O amintire a zădărniciei: animalul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
față de „forța vitală“ va crea responsabilitatea ignoranților pentru inimaginabile suferințe lipsite de durere. De altfel, aceasta este una dintre definițiile reale ale democrației. * Ca să poți scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aceasta este una dintre definițiile reale ale democrației. * Ca să poți scrie un rând definitiv în viața asta, trebuie să-ți imaginezi mai întâi că ești mort, și chiar să crezi lucrul acesta. Să reușești să scrii ceea ce ar gândi un mort, iată geniul. * Viitorul este întotdeauna fatal, iar fatalitatea cheamă pariul (pascalian) al credinței, semn că din viață nu există decât această ieșire imposibilă. * „Sfârșitul lumii“, catastrofa de care ne-am temut două mii de ani, nu se va petrece. Sfârșitul omului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în mod direct de fructele sistemului sunt, de fapt, niște victime mulțumite că au stăpâni abstracți, așa că nu mai pretind o stare de lucruri pe care ar vrea să o trăiască, ci doar ca absurditatea să fie rezonabilă, funcțională. * Un mort viu - iată un mort fericit. Trăiesc cu tristețea că mă vor citi ca pe unul care nu condamnă nimic. * Dacă ne-am fi limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fructele sistemului sunt, de fapt, niște victime mulțumite că au stăpâni abstracți, așa că nu mai pretind o stare de lucruri pe care ar vrea să o trăiască, ci doar ca absurditatea să fie rezonabilă, funcțională. * Un mort viu - iată un mort fericit. Trăiesc cu tristețea că mă vor citi ca pe unul care nu condamnă nimic. * Dacă ne-am fi limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de geniu, care „nu este dragoste, mângâierea nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și filosofie, părinți/cetățeni obișnuiți și copii/politicieni. Tocmai, libertatea consistentă (ca valoare) a spiritului se manifestă cu subtilă dar și cu scandaloasă putere în chiar momentul când transformă răul în bine. La mântuire, viață veșnică sunt chemați păcătoșii, bolnavii, morții vii, iar nu îngerii, cu o constituție în afara eticii muritorilor. Aforismele ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu constituie un valoros reper de cultură, de îmbunătățire morală a omului acum, când ne credem deasupra tuturor vremilor dar, de fapt, ne aflăm
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a lui Montesquieu ("Cum poți să fii Persan?"). Spiritul speculativ al Monicăi Spiridon este însă susținut, ca
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
amprente, fără indicii, chiar fără sânge. Dus și depus la morgă... își ia zborul. Se face, pur și simplu, nevăzut, pentru a muri apoi, încă o dată, în altă parte, și refuzând de asemenea anchetatorilor orice indiciu. Aceste patru sau cinci morți succesive ale aceluiași personaj pun pe jar autoritățile, care dau din colț în colț pentru a lămuri întortocheata și incredibila istorie. Dar, în loc să o lămurească, se încurcă și mai tare în ițele ei... Expunerea cazului e la fel de complicată ca și
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele, la prima vedere, plate: grefierul, în primul rând, apoi procurorul și soția lui perversă, doctorul "de morți" sau fostul judecător. Devin cu toții memorabili nu prin ceea ce fac (căci nu prea pot face mare lucru), ci prin modalitățile lor de introspecție, reflecție și expunere. Din această perspectivă, grefierul e aproape un filozof, o conștiință reflexivă care caută în
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
în necunoscut, intrarea într-o altă stare, despre care nu prea există mărturii. Cum poate fi biruită teama de necunoscut? Poezia poate oferi o soluție acceptabilă pentru ca sinele să suporte mai ușor inevitabilul: "există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina" (p. 100). Poemele Irinei Mavrodin din uimire/étonnement devin o rugăciune zilnică, o laudă a vieții, o celebrare a lui Dumnezeu, dar și
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
se reflectă prin sensibilitatea copiilor. Filmul are relevanța unei terapii psihanalitice, readuce trauma în planul conștiinței, o amplifică pînă la paroxism pentru a o dizolva în final. Regizorul prezintă drama unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul necesar, fără de care ești condamnat să privești pentru totdeauna înapoi cu mînie. Trofeul Mării Negre pentru regie o fost întrucîtva o
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
o aveam alături. Nu voiam să mă scald. Voiam să citesc, dar apa prelinsă din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un cimitir enorm. Învățătoarea murise. Și primarul și poștașul. Cum nu existau morminte să povestească despre aceste morți, putea fi adevărat sau nu ce se zvonea despre ele. Ploaia ștergea toate amintirile. Nimeni nu se mai gândea să mănânce. Nici măcar Wilson. Mona, a zis Wilson din ușă. Mă cheamă Rat, am protestat. M-am întors spre el și
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
romanul lui Pierre Charras ce va apărea în colecția "Cartea de pe noptieră", la Editura Humanitas. După moartea tatălui, fiul își asumă vinovăția. Încearcă izbăvirea scriind acest roman puternic și tulburător, țesut ca un giulgiu cenușiu cu care-și va înveli morții, discret recviem la despărțirea de ei. În acest fel, cuvântul scris își va lua revanșa față de cuvântul nerostit în toate ocaziile ratate, acum recuperate prin forța amintirii. Dincolo de viața lor anonim și rapid consumată, va rămâne evocarea ei, mai durabilă
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la suprafața mării/ și să o zgândărim puțin cât să nu uităm/ că suntem vii și morți la un loc/ că suntem năuciți de tăișul lumii/cu caschetă și ochelari de aviator." 5 Procedeele le cam știm de la Dimov, iar inventivi-ta-tea săltăreață de la avangardiști, vor spune scepticii plimbați prin istoria literaturii. Îi contrazic, dar nu cu vorbele
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]