73,760 matches
-
minte pe Iulia, tristețea și nedumerirea noastră? Iulia te iubea mai mult pe tine, ăsta e adevărul adevărat, deși n-ar trebui să ne dăm mari cu asta... Unde ești? Unde mai rulează poantele tale năucitoare? Am auzit că a murit taică-tu și toate orele noastre s-au răsucit în ochii mei ca un film mut. Te-am rănit de multe ori. M-ai rănit și tu. N-am putut să-mi aduc aminte de ce și pentru cine. Ești cumva
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
venit Pentru voi toți și pentru mine Și ne-a întrebat cîți bani avem în bancă. Ștrumfii alunecă pe gresia udă Cînd a alunecat Zveruța pe gresia udă, cînd i-am auzit capul izbindu-se de ea, am simțit că mor. De ce să mi se fi întîmplat una ca asta? Domnica plîngea în baie cu ea Și eu îmi mușcam mîinile la locul faptei. De ce? De ce? Din cauza gîndurilor rele ale amicilor? Dar ele existau și înainte - niciodată n-au avut loc
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
la locul faptei. De ce? De ce? Din cauza gîndurilor rele ale amicilor? Dar ele existau și înainte - niciodată n-au avut loc de mine... Pentru că nu eram destul de aproape de ea. Eram aproape, dar nu știam că pe jos e ud. Simțeam că mor, că s-a terminat și fetele s-au oprit din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
de tauri sîngele ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuș pentru literele care dorm în răni ca păsările de munte în văzduh ca bursucii dolofani în miez de pădure m-am tăiat soră viață cu un cuțit de vînătoare de tauri perfect în două jumătate de coloană vertebrală
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă unul cățărat peste altul unul mergînd deodată cu altul... unul și totdeauna altul nicolae tzone își înghite moleculă cu moleculă mormîntul pînă cînd acesta devine pe deplin invizibil poemul nu cade poemul nu moare poemul un miliard la sută viață un miliard la sută moarte nu uită niciodată ochii deschiși nicolae tzone nu coboară nu se înalță nicolae tzone asemeni poemului un miliard la sută moarte un miliard la sută viață nu uită însă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
ț o perfectă descriere a literelor din imprimeri- ile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul interbelic, p. 232) Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta, dacă mor În leagăn, a soldatului de plumb. Li-i floarea o coroană grea de plumb Netrebnic ca o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le separi de trupul lor de plumb. ORDINE ȘI MEDALII În furou, ca
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
n-am știut nimic. vorbea repede. în șoaptă. nu mă privea. "mă duc să fierb niște apă o s-o aruncăm peste el până se dezgheață. îl așezăm în pat și-l păzim. nu trebuie să afle nimeni că n-a murit de tot." * în '84, când a fost cel mai frumos, cel mai liniștit, am intrat în camera mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
și a Mirelei, a spus-o mai mult pentru Nedelciu, ca să o folosească în una din prozele sale. Sunt sigur că Nedelciu ar fi scris-o mai bine și i-ar fi găsit un final mai interesant. Dar Nedelciu a murit. Iar eu nu mai știu cum s-a terminat povestea. Știu numai, Daniela ne-a spus asta, că o malformație congenitală a Mirelei făcea imposibil actul sexual propriu-zis. Ce-i drept, avea un așa-zis sex femeiesc, pentru nevoile fiziologice
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cehi (mai ales ale lui Béezina), la care ne vom referi în cele ce urmează. Otokar Béezina este considerat cel mai important poet spiritualist ceh, aparținând școlii simboliste. Născut la 13 septembrie 1868, dintr-o familie modestă de muncitori, a murit în 1929. Poetul se numea de fapt Vaclav Jebavú. Și-a petrecut viața de filozof singuratic prin micile orașe ale Moraviei, îndeosebi la JoromĆéice (unde e și înmormântat), ca institutor de școală primară. Cu toate că era membru al Academiei cehe, nu
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Daniel Cristea-Enache Imi ascund scrierile, îmi ascund gândurile, îmi ascund automat vorbirea. Adevărul despre mine însumi nu-l știu nici eu. Doar dacă voi reuși să mor discret și anonim, după ce numele meu (și unele scrieri ale mele) vor fi Ťreabilitateť, cineva care va avea răbdarea să parcurgă toate etapele ascunse în articolele (1940-1946), jurnalele, manuscrisele mele de sertar - poate acela să reușească a-mi desena trista
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
poeziei sublime, cu limbajul ei postromantic, "deliricizată" într-o manieră șocantă, ca într-o primă Ars poetica stănesciană, datată 11 martie 1955, pentru a cărei poantă finală l-ar putea invidia orice dezinhibat autor postdecembrist, cititor prin cenaclul "Euridice": "Cuvîntul moare în tăcere Se abate înjunghiat de vis și vrea bacșiș și vrea durere, și-ntinde pumnul drept, deschis Atîta aur pe icoane prea în zadar s-a spălăcit, căci găozarii cu plocoane abia acum au conăcit Și-și geme-n
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia să te piși." Rostul (de)scrierii "antilirice", cu ecouri din Arghezi și Fundoianu, a unor priveliști coborîte în real, banale și net antipoetice ("La Sița-n curte moare un porc: horc, horc", Strada Berzelor), realizată cu mijloacele directe ale limbajului cotidian din elemente prozaice, comune, sordide chiar, ca în cîrciuma lui Malastropu sau fals naive ca în Bilet ("Auzi tu, nu știu încotro/s-or fi găsindă niște
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
asupra revistei Iconar s-a luat la el în casă șsociologul Traian Brăileanuț. Erau de față Mircea Streinul, Ionel }urcanu, Liviu Rusu și eu. Eu aveam o sumă de bani rămasă din colecta publică făcută pentru înmormântarea Valeriei Trăistaru, ce murise de tuberculoză în spital. Așa a dat Dumnezeu că am adunat mai mult decât ne-au fost cheltuielile pentru înmormântare. Și cum n-am avut cui da banii, eu am decis să începem cu ei cu o revistă de literatură
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
Și vreau să-mi fac un ceai/ și stau și nu-l mai fac" Bacovia Nisipul fin al trupurilor noastre se tasează în sentiment. Un Christos cu Alzheimer a uitat să se nască. îmi subliniez zilele cu alabastru. Nu pot muri, trebuie să fumez până la capăt. Nu știu nici dacă țin la aceste versuri scrise într-o agendă telefonică (A-2) ca o navă construindu-se pe mare. Aș lua avionul de Corabia Prietenii mei s-au dus - sub biciul colindătorilor
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
colinde am crezut că vei învinge moartea și te vei ridica am crezut că vei birui în bătălia cu boala acum stau însîngerate pe sîrmă păsări zgribulite de frig cu promoroaca pe aripi cei care trăim credem că nu vom muri niciodată cei care suflăm spunem că este foarte ușor a muri dar cei care mor știm cu toții au spus-o este foarte greu nu-ți mai rămîne nimic ești gol sufletul prinde aripi și se preface-n lumină urcă din
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
am crezut că vei birui în bătălia cu boala acum stau însîngerate pe sîrmă păsări zgribulite de frig cu promoroaca pe aripi cei care trăim credem că nu vom muri niciodată cei care suflăm spunem că este foarte ușor a muri dar cei care mor știm cu toții au spus-o este foarte greu nu-ți mai rămîne nimic ești gol sufletul prinde aripi și se preface-n lumină urcă din tărie-n tărie în vîrtejuri de timp amețitoare învingînd spații, biruind
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
birui în bătălia cu boala acum stau însîngerate pe sîrmă păsări zgribulite de frig cu promoroaca pe aripi cei care trăim credem că nu vom muri niciodată cei care suflăm spunem că este foarte ușor a muri dar cei care mor știm cu toții au spus-o este foarte greu nu-ți mai rămîne nimic ești gol sufletul prinde aripi și se preface-n lumină urcă din tărie-n tărie în vîrtejuri de timp amețitoare învingînd spații, biruind timpii pentru el este
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
dechemvrie dragă tache îți scriu această scrisoare cu nodul în gît în chiar ziua plecării tale nuntirii tale cu moartea voi fi foarte singur foarte pustiu de acum înainte ți-am cerut să nu pleci te-am rugat să nu mori am țipat am strigat te-am implorat să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind luîmnare strigă în mine vocea nu se poate in
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
mine în toate cele trei locuri la beiuș în armată la fundu herța și apoi la săbăreni viile apei și baia mare sînt răni încă nevindecate vînzătorul de lozuri mușcîndu-mi degetele de durere în noaptea cea sfîntă apoi liniștit împăcat murind pe cîmpul de bătaie alături de iubitul meu camarad inima mea este grea în crucea nopții acesteia inima mea este grea și ochii uscați de plîngere multă
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
naționalist român, și dus dincolo de cercul polar spre portul Arhankelsk. La familia rămasă în România ajunge o scrisoare în toamna lui 1940, din care se află că Vasile Gafencu lucra la tăiat pădurea și cerea pesmeți și usturoi. Vasile Gafencu moare pe 16 martie 1942, în lagărul sovietic, ca un mucenic jertfit pentru neamul românesc și întru Hristos. El nu și-a trădat credința. Camarazii de suferință ai lui Valeriu Gafencu au recunoscut în acesta „educația” ireproșabilă a părinților Vasile și
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
fete, iar Maria și Luiza eleve la Bălți. La puțin timp după ocuparea Basarabiei de către sovietici, bătrânul este arestat și împreună cu un lot de români basarabeni deportat dincolo de cercul polar. După un an de zile, în condiții groaznice de viață, moare cu gândul la Dumnezeu, Căruia i-a încredințat pe cei dragi ai lui. Cineva scăpat ca din minune de acolo i-a relatat lui Valeriu aceste lucruri. În 1941 Valeriu este arestat la Iași împreună cu un grup de studenți și
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat. E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori trebuie să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai ! - Careu de ași cu damă ! Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să o port,Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul cu indiferență,Calu-l refuză cu violență.-Simt că leșin din picioare,Ajută-mă, frățioare!Răuvoitor cu mintea obtuză,Din nou, Calul îl refuză.Fiind povara așa mare,Muri Măgarul în cărare.Lăsând-ul pe-al său stăpânSingur cu căruța-n drum.... XIX. CORBUL ȘI VULPEA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Un corb furase o dată Dintr-un caș o bucată Și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]