1,985 matches
-
de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au pornit să-l nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind oameni ai morții, și-au descoperit capetele și, intrând în luptă, s-au măcelărit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că istoricul polon are dreptate. Fr. Papée considera că în mâinile moldovenilor n-au căzut decât câteva tunuri mici, afirmație contrazisă de Gheorghe Duzinchevici. Dar și în Kronika polska se scrie că pe „unde drumul era stricat, moldovenii s-au năpustit asupra carelor noastre, le-au prădat și le-au luat alor noștri tunurile”. Polonii aveau să le recupereze la Obertyn, în 1531. Nu se poate da crezare afirmației din Analele rutene, potrivit cărora regele a scăpat doar cu 10 oameni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Lică Bărbulescu, Victor Cojoacă, fost secretar general cu probleme organizatorice la Comitetul Județean Călărași , ajuns membru al Comitetului Central, la ultimul Congres al Partidului Comunist Român. Acești profitori, care pur și simplu îi pupau mâna lui Nicolae Ceaușescu s-au năpustit ca niște hiene, după 22 decembrie 1989, denigrându-l , stigmatizându-i familia, celui care le-a dat un ”ciolan” de ros, destul de bun. Tudor Postelnicu, fost ministru de interne spunea că procesul intentat foștilor membri ai C.P.E.X., că ”el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de presă. El lăuda inițiativa Consiliului local din Capu Câmpului-Bucovina care a hotărât "desființarea pe vecie a tuturor crâșmelor din comună". Ridicarea nivelului de trai a locuitorilor din mediul rural, credea Rădășanu, "nu poate veni niciodată de la partide, care se năpustesc asupra țărei ca hoardele" ci doar "prin închiderea tuturor crâșmelor din țară, înființarea de bănci populare în fiecare comună, case de sfat, apoi părăsirea luxului și a tot ce e străin"85. Și articolul "O părere" din "Vestitorul satelor" milita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Lăpușneanu - scrie Grigore Ureche -, Despot Vodă „au poposit la Iași, apoi la Huși. Și n-a venit cu puțini oameni, nici cu pace, ci tot cu război”. Între cele două domnii ale lui Alexandru Lăpușneanu, peste aceste ținuturi s-au năpustit tătarii „ca niște câini turbați și apucând multă pradă și vite, au ars țara” și nici orașul nostru nu a fost cruțat, dată fiind așezarea lui, în calea „răutăților”. Într-un raport al unui ungur (Iscoadă ungurească în Moldova) sunt
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul Brădicești. Tătarii s-au năpustit și asupra acestui lăcaș religios, l-au prădat și au luat multe bunuri și hrisoave vechi ale Episcopiei, care erau depuse acolo spre păstrare. Mai târziu, unii domnitori sau pretendenți la domnie s-au aflat la Huși ori în preajma orașului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un fenomen, un sindrom cu antecedențe în „ideologia bătăliei de clasă“, acum resuscitat, realimentat de „beznele din creier“ ale „patriotului de peșteră“. Din această direcție vedea pornite „revoluțiile (mineriadele) culturale“, „înver șunarea împotriva lumii valorilor“, „aventura ignoranței fudule care se năpustește asupra redutelor spiritului“. Impresionează - și ar trebui să zguduie și să alarmeze - în acest ultim text de idei al lui Cezar Baltag tonul energic, tăios, ofensiv, de mesaj lansat sub presiunea urgenței. Un ton pe care nu l-a folosit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
direcție sănătoasă, fiindcă părăsisem stăpânirea frazei, fiindcă nu mai cădelnițam mediocritățile și ignoranța, fiindcă "Junimea", prin Maiorescu, reprezentantul ei cel mai autorizat, a dat pe față, a pecetluit pentru totdeauna nulitățile ce ne asurzeau cu reclamele, de aici s-a năpustit în contra noastră o ceată de defăimători care au căutat să ne dărâme cu orice preț. S-a încins o luptă înverșunată între noi și ei, între școala literară din Iași, în capul căreia figura Maiorescu, și aceea din București, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
curs. Suplimentul caloric. Că poftește, nemernicul. Mirosea a măcelărie la lansarea aia. Și, cum scriitorul român are o alimentație precară, vă dați seama ce impresie puternică producea geanta mea. Cârnații mei. Cuvântul-cheie e „al meu“. Simțeam că or să se năpustească toți pe mine să mă deposedeze de cârnați. Toți amușinau. Ca-n povestea aia cu zmeul care strâmbă din nas și-i zice Cosânzenei. Fă, aici miroase a carne de porc! Sau de om. Nu mai știu. Și uite așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu auziseră de fuga lui Compostatu. Sau auziseră ceva la radio, dar confundaseră tot tămbălăul cu o piesă cu 23 August. Ajunși în Capitală, hăbăuci, cu mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul. Și normal că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu furca în fața saivanului, iar nenea Miculeț bătea ostentativ toba. Bunicul le-a opus rezistență cât a putut, iar bunica, fire mult mai aprigă și spirit năvalnic i a ocărât, ceea ce i-a îndârjit și mai tare, și s-au năpustit asupra ei, lovind-o. La trei ani s-a repetat povestea, de data aceasta a doua căruță, al doilea rând de cai, ultimele parcele de pământ fertil, lăsându-le doar câteva oi și capre, cât să-și poată hrăni familia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească, apoi o să-l ridice și o să-l azvârle prin cine știe ce ocnă, o să mănânce bătăi și o să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii săi, dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu-l supere cumva pe șef și să se năpustească ăsta asupra lor și să-i zboare din funcții. Se mijea de ziuă, când Fanache (care, vigilent, cu mâna pe pistolul încărcat, șezuse mai aproape de „obiectiv“), și-a luat inima în dinți și i-a întrerupt tovarășului Cameniță reveria: -Tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
polițistul cu vocea lui specifică -, închideți, bă, muzica, că mă înnebuniți de cap!“ Și șoferii au închis aparatele. „Nu-i de la noi - mi-a zis polițistul -, e de la alții.“ Claxoanele guițau, Jeep-urile nu mai țineau nici o regulă și se năpusteau în Dacii, tramvaiele intrau în șirurile de mașini ca în brânză, din balcoane cartierul aplauda ciocnirile mai reușite, dar, cum spuneam, concentrându-mă la maximum, reușeam să nu aud nimic, în afară de cadența suavă a pianului. Polițistul avea dreptate: muzica nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un moment ciudat de liniște. CÎnd am plecat să adunăm morții, după prima serie de focuri, nu mai era nimeni pe autostradă...“ Imaginarul e plin deopotrivă de abundența și de liniștea lumii văzute: „Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Alberto, ca un adevărat prieten, s-a scuzat la șef pentru comportamentul meu și a rămas cu mine, să mă Îngrijească, iar camionul a plecat. CÎnd zgomotul motorului s-a stins În depărtare, am sărit În picioare și ne-am năpustit ca niște mînji spre vinul care avea să ne asigure cîteva zile de petrecere regească. Alberto a ajuns primul și s-a aruncat sub salcie: figura lui era parcă scoasă dintr-un film de comedie. Nu rămăsese nici măcar o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încît vedeam prăpăstii la fiecare pas. După o eternitate de mers prin noroi, am recunoscut pîrÎul care se vărsa În Carrué, iar copacii au dispărut aproape instantaneu și am ajuns pe teren drept. Silueta uriașă a unui cerb s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
plecat În trombă din sediu, cu o viteză amețitoare, dar vaietul său prelung nu mai speria pe nimeni, fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi de apă sau prin alte mijloace. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv de cea mai disprețuitoare: „Portughezule!“ Pe marginea drumului sînt Îngrămădite containere pentru transportul mașinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
intenții ucigașe. Din poziția "în genunchi" în care stăteam, încercam să mă ridic pe verticală. Mircea, vrând să mă ajute, s-a apropiat de mine. Actul de indisciplină comis de Mircea l-a înfuriat la culme. A zvâcnit de pe scaun năpustindu-se la impertinent aplicându-i o palmă atât de puternică încât l-a zvârlit cât colo pe dușumea în timp ce nările lui se transformaseră instantaneu în două izvoare de culoare roșie. Fire-ai al dracului să fii!! Nu poți să stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
afirma că am devenit aproape un expert în acest gen de întreprinderi anevoioase, obositoare și periculoase de nu știu câte ori am văzut moartea cu ochii în farurile camioanelor ce vin din sensul opus sau în ceața deasă, în care șoferii se năpustesc pe autostrăzi cu viteze de 120 km la oră. Dar și box-ul de fier sau cuțitul de parașutist cu zimți, cu care interlopii din Arad specializați în alba-neagra îi jefuiesc pe nenorociții care pleacă să muncească în Occident și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vârstă cu cartierul unde locuiește și drepturile ei sunt pe măsură. Așa că mi-a cerut să dau foc muntelui de frunze; execut ordinul primit cu imensă plăcere. Trâmbe de fum se înalță în văzduh. Apoi, purtate de curentul iute, se năpustesc ca un dragon chinezesc peste cartierul de vile alăturat. Pe când trăgeam de un coș plin de frunze de arțar, văd intrând pe poarta grădinii un Mercedes imens, argintiu, un S-Klasse ce rula atât de lin încât nici nu l-am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ajutor de repatriere. Vor să doarmă de îndată ce s-a lăsat întunericul, sunt deranjați de luminile de veghe ale mașinii și ca atare încep să le ungă cu gem pentru a le atenua intensitatea. La orele două din noapte, s-au năpustit asupra șoferului, cerându-i să-i ducă nici mai mult nici mai puțin decât la gara din Viena. Cu alte cuvinte, o tentativă de deturnare a unei curse regulate. Motivul a fost un telefon primit de la un "frate al nostru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru Macedon. PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]