2,809 matches
-
portocal/ Poemul continuu egal// Există oricum acest drept al poemului/ De a se iubi pe sine/ Există oricum acest drept al poemului/ De a fi înăuntru și în afară// De a intra printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi colții/ în cărnurile tale mustind de sânge/ te beau te absorb cu porii fixați ca niște
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o imagine mărită microscopic/ a unei molecule/cu bastonașe infuzori plasmă ocrotitoare// un ocean de libertate/ cât hăul/ unei lacrimi// o imagine vie)// bucurie liniștită/ când pieptul ți-e liber în brizele mării/ când sărată aripa vântului îți intră/ în nări/ când doar soarele lovește cu săgețile apei/ în ochi/ când doar glasul pescărușilor sfredelește-n/ urechi/ în rest... așteptarea". Pe aceeași linie, apare câteodată imaginea simbolică a unei "încercări de atac la baionetă/ luptă corp la corp", resimțită deci visceral
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiind / neauzul, nevăzul / nemirosul, negustul, nepipăitul / cel dintre ochi și timpan,/ cel dintre deget și limbă, -/ cu seara mi-a dispărut simultan./ Vine vederea, mai intâi, apoi pauză,/ nu există ochi pentru ce vine;/ vine mirosul, apoi liniște,/ nu există nări pentru ce vine;/ apoi gustul, vibrația umedă,/ apoi iarăși lipsă,/ apoi timpanele pentru lenesșle / mișcări de eclipsă;/ apoi pipăitul, mângâiatul, alunecare / pe o ondulă întinsă,/ iarna-nghețată-a mișcărilor / mereu cu suprafața ninsă." (A zecea elegie) De o izbitoare asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
avea să le secere în mare măsură, iar odată cu cel de al doilea, se punea problema alegerii între ciumă și holeră... Dar goana cultivată și electrizantă pe urma invizibililor microbi deschide practic zăgazurile conformismului și sedentarismului nostru vicios, readucîndu-ne în nări și în suflet parfumul libertății și bucuria nesfîrșită în fața diversității vieții. Patrick Deville așează într-o lumină strălucitoare, binemeritată, viața celui mai non conformist și, probabil, celui mai dotat dintre elevii lui Pasteur, conchistador misionar, pacifist și ascet, despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mizî ți-au obosit mâinile tot răsucind în vis o țigară scuturându-i scrumul feeric incandescent Ai mizat constant pe (aceeași) pulbere: pulberea unui drum (fără capăt) pulberea arzându-ți tălpile mici de copil derbedeu pulberea de-a aduna în nări secrete vinețiul sau albul liliacului revărsat peste garduri (la sfârșit de aprilie) pulberea unei îmbrățișări (ultime) pulberea de-a scrie versuri Apoi Am căutat toată noaptea până mi s-au împăienjenit privirile o hârtie fără nici o importanță Pereții mă priveau
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din spori de cenușă cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară primul vers cu litera ușor ondulată din pagina putredă a antologiei Des
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
vorbele bătrânului slujitor încep să capete contururi profetice: "deodată mi se păru că moara umblă și că e plină de oameni. Și ce ciudați mai erau oamenii aceia!... Unii aveau unghii la degete ca mâțele, alții copite de țap, alții nările și bărbia tăiete în două ca la zăvozi, și toți aveau cozi și ochii scurși, de li se vedeau creierii prin orbitele deșarte". Suita de metamorfoze diabolice ale fantomelor continuă cu apariția unei femei în alb, cu părul lung și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propria ei finitudine și propriul ei „posibil“. Voi reveni mai încolo asupra unui loc din scrierile lui Ben jamin în care autorul explică de ce alege Parisul ca „imagine dialectică“ a secolului al XIX-lea: datorită lumi nii lui specifice. Feli narele cu gaz care însoțesc străzile Pari sului creează, spre deosebire de iluminatul electric, care le va înlocui mai târziu, penumbra unde lucrurile pot, de fapt, să și vădească urmele originii și pot să se recunoască pândite mereu de „eliberatorul“ lor sfârșit. Un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
căuta, prinde și aresta pe basarabenii și nord bucovinenii ascunși prin toate colțurile posibile numai pentru a nu mai da vreodată ochii cu „sovietele” sătești sau cu bandiții angajați în miliție ce îi așteptau pe celălalt mal al Prutului cu nările fremătând a sânge uman proaspăt. Dintr-o „Notă asupra articolelor ce trebuiesc inspectate la instituții”, am extras câteva date extrem de interesante dar și de convingătoare: „Articolul 5 (cel ce ținea de ticăloasele repatrieri, n.n.): La Legiune: Ordine Posturilor de jandarmi
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
speriat. Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. De ce? ...te doare la inimă? Nu! Nu pot... E încuiat! zice mam' mare...") iar prin comparații furnizate de experiența de meloman se înfățișează binefacerile flatulenței: simțind mirosul de mititei "cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic"; într-un moment cînd muzica încetează "se aude banca pe care stă coana Lucsița făcînd ca o cadență de fagot" apoi eroina pleacă în învălmășeală "să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrîne
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dicteze instrucțiunile, privind îndelung globul, "șeful lui Rodin" trăiește o stare de trufie extraordinară: Gîndindu-se, desigur, la puterea sa nevăzută, care pare a se extinde peste întreaga lume, chipul acestui bărbat s-a însuflețit, ochii lui dilatați și cenușii străluciră, nările i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină de îndrăzneală și de superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
londonez Nichita Danilov, Apocalipsa de carton Andréi-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății Katherine Mansfield, Moartea care mă apasă. Adrian Marino, Evadare în lumea liberă Virgil Nemoianu, Simptome Luca Pițu, Fragmente dintr-un discurs (in?)comod Luca Pițu, Însem(i)nările Magistrului din Cajvana Dorin Popa, Convorbiri euharistice Dan Stanca, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu William Thackeray, Rebecca și Rowena Tzvetan Todorov, Cucerirea Americii Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite Format 1/16 (61x86) Tiparul executat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
primele patru strofe, deoarece două blocuri a câte patru strofe reiau mai apoi în două rînduri exact aceeași structură: (5) Departe de timp și spațiu un om se rătăci, Subțire ca un fir de păr, magnific ca o auroră, Și nara-i fumegândă și ochiul răzvrătit. Cu mâinile-ntinse decorul pipăiră. Dar el nici nu era. Dar care-i sensul, uimit se va întreba, Ce-ar vrea să zică aici metafora "Subțire ca un fir de păr, magnific precum aurora Și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
răzvrătit. Cu mâinile-ntinse decorul pipăiră. Dar el nici nu era. Dar care-i sensul, uimit se va întreba, Ce-ar vrea să zică aici metafora "Subțire ca un fir de păr, magnific precum aurora Și cum adică-i tridimensională nara Dacă vorbesc de timp, el nici nu poate fi, Dacă vorbesc de spațiu, pe dată-a dispărut, Dacă vorbesc de un om, curând el va muri, Dacă vorbesc de timp, ființa lui deja a și tăcut. Dacă vorbesc de spațiu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai bine, întru iubire și frumoase împliniri, convinși fiind că inima ta stelară vibrează încă din înalt pentru a noastră sfântățară! Omul Ioan Alexandru a fost atras, ca un magnet, înspre „nările pământului” (Platou), bineștiind, din străvechime, că acest sfânt pământ este și va rămâne „cea mai curată / lacrimă / din univers” (Clopotele). S-a simțit parte din acest univers. și câtă sinceritate-n confesiunea: „dealul mă cheamă, valea mă alungă, / dorul mă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
stradă aceasta atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în camera ei. Cum arată? Nu știu exact. Părul său este negru și ondulat și este palidă la față. Nasul e mic, subțire; nările îi palpită ușor. Buzele îi sînt rozalii, iar cînd zîmbește îi pot zări dinții mici și fini. Are niște gene lungi care-i aruncă umbre pe obraji dar, cînd ridică pleoapele, ochii mari și întunecați strălucesc foarte tare. Mai mult
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era Iliescu, tot datorită faptului că Emil a preferat să-și sacrifice întreaga popularitate pentru a rămâne alături de lumea civilizată în criza iugoslavă. Nimeni nu vrea, astăzi, să recunoască acest lucru. Atunci, în 1998, Năstase și Iliescu scoteau fum pe nări cu populisme ieftine împotriva lui Constantinescu, apoi chiar ei au fost beneficiarii seriozității președintelui CDR. Da, guvernarea CDR, UDMR, PD a plătit, să nu uităm, găurile lăsate de Nicolae Văcăroiu. De ce România întreagă preferă să uite toate aceste adevăruri din
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
arzi un ficat potrivit: căci acel tânăr nobil și frumos [nobili et decens], apărător al învinuiților îngrijorați [pro sollicitis non tacitus reis], înfrumusețat cu o sută de calități va purta pentru mult timp însemnele trupelor tale... Aici vei inspira cu nările multă tămâie și te vei bucura de cântece de liră și de flaut frigian și de cimpoi; Aici de două ori pe zi flăcăi cu tinere virgine lăudându-ți numele, cu piciorul candid precum Saliile în cele trei temple vor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lungul părților laterale și la rădăcina nasului); b) împinge în sus triunghiul infra-orbital, brăzdându-l cu riduri...; c) coboară porțiunea mediala a sprâncenelor, care tinde să ascundă orice ridicare a colturilor interioare ale sprâncenelor...; d) poate largi și ridică aripile nărilor; e) poate adânci ridul naso-labial dacă acțiunea este puternică; 9A) schimbările în apariție datorate lui UA9, produc la nivelul de intensitate A o urmă a ridicării triunghiului infraorbital, cu pielea trasă medial către pun-tea nasului...; 9B) pielea de pe porțiunea mediala
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
că zona centrală; b) gură ia aspectul unei benzi angulare la nivelul buzei superioare; c) împinge triunghiul infraorbital în sus, putând cauza apariția ridului infraorbital...; la unii oameni acest rid este permanent; prezenta UA10 îl adâncește; d) lărgește și ridică nările; e) când acțiunea este puternică, buzele se îndepărtează una de cealaltă. 10A) este o urmă de protuberanta la nivelul coltului interior al triunghiului infraorbi-tal, sau o urmă a creșterii protuberantei; 10B) o ușoară protuberanta sau pungă a zonei coltului interior
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în sus este mai evident; ridul infraorbital se adâncește; apar pungile la nivelul pleoapei inferioare; reduce apertura ochiului, îm-pingând în sus obrazul și pielea de sub pleoapa inferioară; produce ridurile de tip "labă ciorii", la colțurile ochilor; poate ridica și largi nările; poate nivela și trage pielea de pe bărbie.; .... 12A) o urmă de ridicare a pielii în zona ridului naso-labial, si o urmă a colturilor gurii sunt prelungite și ridicate în formă unghiulara; 12B) pielea din zona de mijloc a ridului naso-labial
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
siguranță că ascultă o chemare de peste fire. Lira era un dar divin. Nu oricine era vrednic s-o poarte, ci ființa aleasă și demnă de a fi ascultată. Și repertoriul își are noima lui. Orfeu începe prin a-și cînta (nara) propria-i nefericită poveste. Nu este o jelanie cu pierdere de sine, ci împărtășirea unei suferințe pilduitoare, memorabile. Chiar și fiarele sunt dispuse să ia aminte, din dorința de armonizare cu celelalte vietăți, spre folosul lor și al tuturora. Orfeu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]