12,372 matches
-
specifice romanului polițist și metaficțional, se transmite metaforic ideea, nu mai puțin borgesiană, că lectura îl „ucide” pe cititor), până la ultimul (joycean intitulatul Dublinesca publicat în 2010 și recenzat în unul din numerele României Literare din anul trecut), întreaga operă narativă a acestui scriitor este o constantă reflecție asupra problemelor complexe ale literaturii și creației literare. O reflecție în cercuri concentrice, cu dese reveniri din diverse unghiuri, într-un demers de tipul celui denumit de Ortega y Gasset, în stilul său
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
timp cu el. Un roman cu titlu „emblematic”, pe care - la sfatul unor tineri critici: Răzvan Voncu și Andrei Milca - Fănuș Neagu l-a rescris și augmentat ulterior în relație cu același jurnal („m-au îndemnat și convins să amplific narativ romanul Asfințit de Europă, Răsărit de Asie, să motivez ascensiunea sau declinul personajelor mult mai pronunțat decît în prima versiune, să articulez firesc relațiile dintre ele și să fac (pentru că pot, susțin ei) o carte rezistentă la orice atac”). Luate
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
sinteză. Am mai scris despre asta, așa că nu voi relua demonstrația. De reținut mi se pare faptul că sinteza la care mă refer are caracter modular. Nu e didactică (cum sunt, declarat sau nu, cele mai multe istorii), nu e cursivă și narativă (începând dintr-un punct fix și ducându-se, oblu, către o concluzie). Acoperirea domeniului, Ion Bogdan Lefter scontează s-o realizeze printr-un soi de puzzle (e și titlul uneia dintre cărțile sale). Uneori, piesele se suprapun, se întâlnesc, se
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
se propusese și noțiunea de „aeni”, respinsă ca fiind mai greu de rostit), cât și la nivel național. Retragerea sa cvasi-instantanee, aproape inexplicabilă pentru vulg, echivalând cu o metanoia, din schemele politice postdecembriste, pe care, simbolic, le declanșase, rămâne pivotul narativ și destul de moralizator al cărții, din simplul motiv că tema puritatății etice determină distopia lui Nicolae Stan să facă o neașteptat de bună casă cu utopia. Să ne explicăm: eșafodajul epic menit, minimal - pentru că nu discutăm de vreun science-fiction - configurării
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
vorbi despre evoluție în construcția personajelor. Ele rămân previzibile în ingenuitatea lor și candide până la absurd. Nicio explozie, nicio deraiere de la un destin previzibil. Infuziile psihologizante nu există, deși motive ar fi suficiente. Și povestea e promițătoare. Un prim fir narativ urmărește ideea sfârșitului literaturii sau, mai bine zis, inutilitatea ei, în vreme ce al doilea filon explorează, la suprafață, consecințele unui Alzheimer. Evghenie și Cazimir sunt doi scriitori amăgiți de literatură. Deja o vedetă, Cazimir acuză dezvrăjirea literaturii față cu suferința umană
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
romantică) este, desigur, fragilă și datată. Între cele două categorii, Florin Lăzărescu aruncă personaje fugitive, „fotografiate”, ca un refren, numai că într-o lume în care nu există surprize. Măcar din această confruntare a previzibilului așteptam efecte. Dar și tensiunea narativă lipsește, topită într-o amorțire inexplicabilă pentru un scriitor de calibrul lui Florin Lăzărescu.
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
un artist genial și i-a transformat biografia într-o fantasmagorie fermecătoare. Charlot reușește un fapt uluitor - a convins moartea să accepte un joc cu o regulă simplă: dacă o face să râdă, mai primește un an de viață. Structura narativă amintește de filmul mut: scenele întâlnirilor cu moartea separă între ele cele șase role, tot așa cum inserturile delimitau imaginile. Decupajele biografice aduc în broderia confesiunii aspecte patetice: sărăcia din copilărie, nepăsarea tatălui și nebunia mamei, pasiunea pentru o artistă de
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
o perfectă prețuire, cordialitate și recunoștință. Acesta din urmă, singurul critic literar din interbelic care a scris despre toate cărțile lui Ion Vlasiu, a fă- cut-o cu deplină înțelegere relevându- i specificitatea discursului epic și notele distinctive ale artei sale narative. * Buc[urești], 7 noiembrie [1]963 Mult iubite maestre, Am trecut ieri pe la Muzeul Literaturii, unde ați binevoit să-mi lăsați un exemplar dedicat din ultima d[umneavoa]stră lucrare*, vol[umul] VI din operele lui Eminescu. Vă mărturisesc deschis
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
de exemplare. Drept urmare, s-a produs și o rapidă „democratizare” a creației: oricine putea avea acces la ziarul care conținea, obligatoriu, și fragmente dintr-un roman. Se cunosc efectele acestor împrejurări asupra structurii romanului de secol nouăsprezece: impunerea unei modalități narative episodice în egală măsură flexibilă și rigidă, respectarea strictă a temporalității, atenția sporită la logica expunerii și, pe cât posibil, evitarea unui stil parantetic. E de mirare că, sub astfel de constrângeri, autorii nu au neglijat analiza psihologică și n-au
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
și până spre dimineață nu am lăsat cartea din mână. Surprinzătoare reușita formulei realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adoptă în romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzător stilul, naturalețea, neutralitatea „autorului” și libertatea personajului. La drept vorbind, construcția narativă nu este specifică romanului, sunt proze scurte, povestiri care nu se leagă narativ, ele însele un fel de cadre din viața personajului care concentrează o întreagă biografie, cu semnificația ei individuală și tipologică. Ce unește aceste cadre, apoi aceste povestiri
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adoptă în romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzător stilul, naturalețea, neutralitatea „autorului” și libertatea personajului. La drept vorbind, construcția narativă nu este specifică romanului, sunt proze scurte, povestiri care nu se leagă narativ, ele însele un fel de cadre din viața personajului care concentrează o întreagă biografie, cu semnificația ei individuală și tipologică. Ce unește aceste cadre, apoi aceste povestiri, între ele, alcătuind „romanul” unei țări, este viziunea. Și aici cred că Ruxandra
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
aceste cadre, apoi aceste povestiri, între ele, alcătuind „romanul” unei țări, este viziunea. Și aici cred că Ruxandra Cesereanu a dat lovitura, ea a reușit, cu mijloace stilistice în mod voit reduse la minimum, în felul unui cronicar, fără găselnițe narative sau focuri de artificii stilistice, doar înșiruind poveștile unor oameni „obișnuiți”, în fond, niște tipuri umane din România anilor 1945-1991, să obțină o frescă nu doar foarte complexă, dar și foarte vie, emoționantă. Toate povestirile te ating într-un chip
Un cer numit România by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3716_a_5041]
-
față interesului crescând al publicului față de opera clasicizată a humuleșteanului. Această etajare a definirii personalității sale are câteva avantaje certe: face ordine în materialul evocativ; permite stabilirea imaginii, de la percepția imediată, directă, de o concretețe vie, netrucată, la ficționalizarea, pe cale narativă sau chiar mitică, a acestei imagini; reține mai exact elementele de continuitate și de ruptură în stabilirea imaginii, până a se ajunge la o figurativitate stabilă pentru istoria literară. La momentul 1889, anul morții scriitorului, palmaresul critic al acestuia arăta
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
final este profilul personalității creatoare, unde detaliile sunt adesea hotărâtoare; III. Valoarea unei reprezentări de imagine este cu atât mai distinctă, cu cât generează o mai mare vivacitate ficțională. De altfel, se poate spune că orice interpretare eșuează în subiectivitate narativă; IV. Modul de reprezentare inițial, ca limbaj-obiect (Roland Barthes), incită unul sau mai multe valuri de individualizare a imaginii, ducând la configurarea mitului unui autor. Este pragul de omologare a identității, într-un imaginar nelimitat; V. În sfârșit, memoria se
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa fel încît cele două planuri narative paralele, care se și împletesc adesea, să poată ridica romanul pe un alt nivel, superior. Așa însă, expresivele și misterioasele refugii păduratice
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa fel încît cele două planuri narative paralele, care se și împletesc adesea, să poată ridica romanul pe un alt nivel, superior. Așa însă, expresivele și misterioasele refugii păduratice și alpestre ale celor doi protagoniști principali - bătrînul și copilul - în natura montană sălbatică, pe urmele impozantelor păsări
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
pentru a supraviețui într-o lume golită de joc și umanitate. În marea defrișare a globalizării, numai maturizarea forțată are sens. Liliana Corobca scrie un roman interesant, cu multe secvențe memorabile și, chiar dacă nu excelează stilistic sau la nivelul tehnicii narative, cartea avertizează, prin diverse supape, asupra unei realități deformatoare, anunțată apocaliptic de ceva vreme și, cu toate acestea, tot mai ignorată: sfârșitul apartenenței. Un roman viu și poetic, ca un oracol grav al adolescenței.
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
asupra genului (a inclus cîteva grupaje în Frumoasa fără corp, 1993); dar s-a autoconstruit ca prozator, remodelîndu- și felul de a percepe și de a înțelege lumea, alegînd soluții tot mai cuprinzătoare de absorbție a realității în text, mai „narative”, nu neapărat „epice”, dar extinse pe orizontala limbajului; fără să fie foarte prolific, lipsit de imaginația ficțiunilor „de acțiune”, a muncit din greu la cele cinci cărți de proză pe care le-a publicat (socotind și începuturile din Mecanica fluidului
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
fișier datat 27 iulie 2006. Câteva capitole din final au rămas neredactate, însă conținutul lor a fost refăcut din însemnări disparate. Aspectul nefinisat al romanului n-ar trebui să deconcerteze cititorul de vreme ce prozatorul n-a mizat niciodată pe o construcție narativă încheiată numaidecât la toți nasturii. Dimpotrivă. De la Acte originale, copii legalizate până la Pupa russa, prozatorul a practicat o proză deschisă, experimentală, fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de alți colegi de generație (precum Petru Cimpoeșu, Horia Ursu sau Alexandru
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
se datorează faptului că prozatorul n-a apucat să încheie propriu-zis romanul și cât ține de provizoratul asumat al acestuia. Cert e că de la un capăt la altul, cartea lui Gheorghe Crăciun pare să bată pasul pe loc din unghi narativ; nici personajele, nici intriga nu evoluează decât nesemnificativ și superficial. Volumul are aspectul unui catalog de teme și obsesii repetabile ritmic, mai degrabă decât al unei narațiuni cu întâmplări fatale și necesare. Există semne, spre „finalul” romanului (dacă termenul se
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
de teme și obsesii repetabile ritmic, mai degrabă decât al unei narațiuni cu întâmplări fatale și necesare. Există semne, spre „finalul” romanului (dacă termenul se poate folosi în acest caz), că prozatorul ar fi încercat să apese puțin pedala accelerației narative prin apelul la câteva trucuri senzaționaliste. Personaje care nu anunțau evoluții considerabile din unghiul evenimențialului se înscriu într-un scenariu polițist rămas și el în efigie. În forma în care el ne-a rămas (și poate tocmai datorită ei!), Femei
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de transformare fonetică fac deliciul acestei cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el, evoluția sensurilor are o dimensiune narativă. Conține, în ea însăși, povești (sau chiar, în unele cazuri, adevărate romane condensate). De aceea, relația lui Andrei Cornea cu limbajul, cu gândirea etimologică, nu este numaidecât normativă. Rolul greșelilor e crucial (altminteri n-am fi avut sumedenia de limbi
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
crimen să reprezinte delictul (pp. 60 - 64). Am stăruit asupra acestor găselnițe (sunt mult mai multe în carte) nu numai pentru că, pur și simplu, îmi plac (și, drept urmare, vreau să le-mpărtășesc), ci și pentru a le evidenția extraordinara portanță narativă de care pomeneam la început. Toate conțin nuclee de povești. Iar în măsura în care, adeseori, Andrei Cornea lasă deoparte informația strictă pentru a se lansa în speculații distopice (vezi eseul despre Neoromână, care e inteligent, fără să fie nici optimist, nici pesimist
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
se apară de rafalele abandonului, plăsmuindu-și mai mereu un punct de sprijin concret sau imaginar, un substitut de parcurs al celor plecați și înlocuiți de felurite tanti, mătuși, bunici etc. Deosebit de grijulie se dovedește autoarea, aici experiența și talentul narativ își spun cuvântul, în a evita melodrama, în a relata starea de fapt, aceeași și mereu deosebită, nuanțată de la caz la caz. Fluența narației este uimitoare, atât în română cât și în italiană, adesea poematică și emoționantă. În plus, felul
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
de diferite, însuflețiți de convingeri care nu coincid peste tot, cu toate acestea prieteni, călătoria pe Volga, apoi în Armenia și în Georgia, în fine boala lui Istrati și suferințele, internarea la Filaret și sfârșitul, toate acestea compun un complex narativ care îl cucerește pe cititor.
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]