3,243 matches
-
calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine, Dar eu privesc și azi a lor valsare, Cu fiecare frunză eu mai sper Să-ți prind imaculata transformare Din frunză-n fulg de nea... ori înger Căprar Florin ... Citește mai mult Admir acum tabloul toamnei tale,O strălucire ești în fondul arămiu,Te-ai stins ușor cu-a florilor petaleSi-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu.E-un vals al frunzelor spre seară,Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine,Dar eu privesc și azi a lor valsare,Cu fiecare frunză eu mai sperSă-ți prind imaculata transformareDin frunză-n fulg de nea... ori îngerCăprar Florin... VI. TRISTEȚE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1748 din 14 octombrie 2015. Tristețe Pustiu... Și e târziu... Se scurg în foaia goală Doar vorbe fără sens și știu E ...frig afară. E frig, Iar eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
amurg...... X. DE ZIUA SFÂNTĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. Elisabeta IOSIF - DE ZIUA SFÂNTĂ Brad măreț, împodobit în Ajun Să ne apari cu aură de Crăciun!2016-12-16 000623 Sosești din păduri plin de nea Aducându-ne mereu câte-o stea Surâzi nostalgic în dalbe stoluri Împărțindu-ne adesea numai doruri Te-aprinzi în surâs într-o beteală Ne cânți uneori câte o pastorală Numai în sărbători ai frac de nuntă... De Crăciun ești cu
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Ziua Sfântă!... XI. ELISABETA IOSIF DE ZIUA SFÂNTĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. DE ZIUA SFÂNTĂ Brad măreț, împodobit în Ajun Să ne apari cu aură de Crăciun! Sosești din păduri plin de nea Aducându-ne mereu câte-o stea Surâzi nostalgic în dalbe stoluri Împărțindu-ne adesea numai doruri Te-aprinzi în surâs într-o beteală Ne cânți uneori câte o pastorală Numai în sărbători ai frac de nuntă... De Crăciun ești cu
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ALEȘII CRED OARE ÎN DUMNEZEU? Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi, din negura vremilor apuse Cu blana-i albă, parcă ninsă de nea, A renăscut din propria-i cenușe Lupul Alb, ce în vârf de munte veghea. Privirea lui a străbătut prin veacuri, Văzându-și neamul înșelat, suferind. Căci cei din fruntea lui dedați la jafuri, I-au furat sudoarea muncii, mințind. Privirea
ALEŞII CRED OARE ÎN DUMNEZEU? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381051_a_382380]
-
altădată, Între-apus și răsărit? Chiar credeam că pașii ei S-au oprit la noi în prag Și-am privit-o bucuroși, Și-am primit-o cu mult drag... Dar nu știu...ceva, cumva A-ntristat-o și-a plecat Lăsând neaua pe câmpii Și un duh îngândurat... Unde-i primăvara Doamne? Ai chemat-o Tu la Tine Prea sătul de omenire, De pământul în ruine? Prea-ntristat să vezi iubirea Rătăcind...plângând pe-afară... Să vezi ura cum triumfă Când începe
UNDE-I PRIMĂVARA DOAMNE? de MARIA LUCA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381061_a_382390]
-
traista-i plină/ Moșu’mparte ce-a adus,/ dintr-o iesle de lumină/ le surâde chiar Iisus...” (Radu Gyr, Moș Crăciun-Stele pentru leagăn. Fundația Iustin Pârvu) Colindele sunt fâlfâiri de doruri serafice, cernute-n hore de vise și împliniri peste neaua copilăriei zglobii, înfășate în lacrimile de bucurie ale Măicuții Domnului, ale Mamelor și Bunicilor noastre: „...Se bucur’ copiii/ Copiii și fetele,/ De dragul Mariei/ își piaptănă pletele,/ De dragul Mariei/ Și-a Mântuitorului/ Lucește pe ceruri/ O stea călătorului.”[1881] (Mihai Eminescu
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii de sus și hlamida de nea așezată în Calea Venirii Domnului și să nu se audă colindele dumnezeiești cântate de Tatăl-Cer peste Fiul-pământ. Toate pregătirile, toate biciuirile, toate precauțiile, toate sudălmile, toate înfometările, toate amenințările, toate izolările, toate frângerile, toate torturile diabolice au fost însă în
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
și mă ridic.”[Aiud, 7 Mai, 19949] (Nichifor Crainic, Cântec de după Gratii-Șoim Peste Prăpastie Versuri Inedite Create în Temnițele Aiudului. Ed. Roza Vînturilor, București, 1990) Sufletele miilor, zecilor și sutelor de mii de creștini cu aripile lor de credință, cu neaua cugetelor împodobite-n Imnele Nașterii Domnului, cu harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă a poeților, cu împărtășirea Duhului Sfânt, în Dor și Suferință, au frânt gratii, au rupt zăvoare, au despicat bezna, au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
ne uniformizeze, albească,alunecarea, zborul inocent! Și sper, să învățăm...pe pârtia simțului,să lăsăm instinctulsă își ia avântul!... XVI. ÎNCEPUT, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
dată că în balada românească intervine atât de precis, de viguros, pedepsirea mișeliei...Neamul întreg pune o pecete roșie pe gestul trădătorului Manea. Însăși moartea ciobanului Mioriței pare acum răzbunată.” Așa ne-a vorbit despre <> Radu Gyr, acel fulg de nea al poeziei românești, topit pe trupul rece al <>, aleși dintre fiii frumoși ai neamului acestuia. Nu ne-a vorbit despre răzbunare ci despre dreptate. Numai grâul poate să vorbească despre grâu! neghina, nu! Atunci, cine are dreptul să vorbească despre
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Meditatie > ÎN PAȘI DE IARNĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
citească în inimi ca într-o carte veche lacrima din ochiul somnului alungă visul de luni pentru că doar în pernă suspinele se întâlnesc să se îmbrățișeze 4 în sărutul rece al dimineții corul îngerilor strigă florile înghețate ultimul fulg de nea rătăcit prin aripa deschisă peste inima singurătății și eu întins pe pământ cu pieptul săpat adânc în rădăcini primesc binecuvântarea 5 a câta oară natura se primenește de păcate ploaia măruntă o curăță rece mohorât omul se ascunde sub umbrelă
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
CONSTANTIN NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM), de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, ... Citește mai mult (Stihuri dedicate prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură,Iarna în veșmântul hlamidei de nea,Peste pământ, peste viață se scutură,Peste bucuria din care sufletul bea.Pământ și Cer sunt în veșminte albe,Regală se așterne heralda promoroacă,Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe:Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
prin creație încoronarea întregii Sale Creații: „Omenitatea Sa, spune marele ierarh, eruditul teolog basarabean ... XIV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Albul de nea se scutură, se lasă peste liniștea paradisului din casă. Miracolul plutește între înțeles și neînțeles, lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des. Rar ni se întâmplă să devenim copii, să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină. Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte, despre Betleem cu toți să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară, Îngerii se urcă - Domnul se pogoară ! Citește mai mult Albul de nea se scutură, se lasăpeste liniștea paradisului din casă.Miracolul plutește între înțeles și neînțeles,lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des.Rar ni se întâmplă să devenim copii,să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
al primului război mondial (1878-1916, ucis în munții Perșanilor, la 23 Septembrie 1916, în bătălia pentru dezrobirea Ardealului), căsătorit cu Jeana Mihăescu (1887-1953), licențiată în Litere la Universitatea București și studii postuniversitare la Sorbona, s-a născut în scutecele de nea împodobite cu voioșia serafică a Colindelor Nașterii Domnului, la 29/ 30 Decembrie 1914. Citește mai mult „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor.”(IISUS HRISTOS-MÂNTUITORUL OMENIRII)Radu Mărculescu, descendent dintr-o ilustră și veche familie boierească
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
al primului război mondial (1878-1916, ucis în munții Perșanilor, la 23 Septembrie 1916, în bătălia pentru dezrobirea Ardealului), căsătorit cu Jeana Mihăescu (1887-1953), licențiată în Litere la Universitatea București și studii postuniversitare la Sorbona, s-a născut în scutecele de nea împodobite cu voioșia serafică a Colindelor Nașterii Domnului, la 29/ 30 Decembrie 1914.... XXIII. NISTOROIU C GHEORGHE - PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV), de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016. „Eminescu ne-a învățat un
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
lămuri ea. Se apucă să-l îmbrace grăbită pe băiat. Îl înfofoli cât putu mai bine, apoi îl înveli pe deasupra într-o pătură de lână. - Îs patru kilometri până-n haltă! Cum îl ducem, căruța îi la tata și afară îi neaua până la genunchi? întrebă Sofica, uimită. - Nu-i bai, ne-om descurca noi, ne-o ajuta bunu` Dumnezău! o încurajă mama, încurajându-se pe sine, în același timp. Apoi îl luă pe Ionică în spate și ieși afară. Înaintau foarte greu
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
un uriaș își făcu apariția, aplecându-se mult ca să poată pătrunde înăuntru. - Tati, tati! țipară băieții cu bucurie, împingându-se unii pe alții, să-i sară în brațe. - Haidarăți la tata, crailor! râse uriașul, scuturându-și hainele și părul de neaua înghețată. Apoi îi cuprinse pe toți deodată în brațele lui imense și îi sărută, pe rând. Da` unde-i Ionică? întrebă neliniștit. - Bine că te hotărâși să mai dai pe-acasă, Niculaie, acu`, în pragu` Crăciunului! interveni mama cu reproș
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]