3,535 matches
-
să nu fii mic"), cumplită convertire a fricii de a fi în personalism procustian; criza absenței identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
capul lui. Ceea ce începuse cu o grijă pentru soarta Cubei, devenise un joc strategic între actorii principali. Nu numai că nu a luat parte la discuția neoficială a nici unei soluții de perspective pentru Cuba, care astfel s-au topit în neant, dar printr-un simplu gest a anulat rolul ulterior al ONU. Lucrurile s-au întâmplat, astfel: Secretarul general pleacă invitat la Havana pe 30 octombrie. Ia cu el vreo 20 de persoane, pe care U Thant le considera cu anticipație
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
își permit să le facă sunt lipsite de orice bază reală, căci dosarele existente în arhiva ministerului de externe le atestă cu obiectivitate. Studierea și înțelegerea lor necesită însă cunoștințe adecvate, interes și onestitate, lucruri care acestor ''experți apăruți din neant'' le sunt străine și, din păcate, nimeni parcă nu îndrăznește să le arate incompetența și impostura de care dau dovadă. După cum se cunoaște, la începutul anilor '90, printre cei aflați în fruntea ministerului de externe s-a aflat o distinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
editorial cu volumul Ochi neînnoptat (1971). Pentru A., într-o formă clasicizantă - sub semnul vag al lui Lucian Blaga și al lui Nichita Stănescu -, iscarea vocii poetice în universul său este o trudă analogă răsturnării brazdelor de pământ: „Pentru învechirea neantului / Timpul meu intră în munci, / Nădușind de cântec / Între brazdele pământului.” Dar comuniunile ei lirice sunt în plan astral („minerale glasuri, din luceferi”), iar extragerea metaforei din o „fântână de cuvânt” este exprimarea ființei resorbită în propria gândire: „Trupul ca
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul extrage idei esențiale, înfățișate ca trepte ale devenirii sale. Același limbaj și aceeași modalitate metaforică, conferind în simplitatea lor o oarecare onestitate poeziei lui A., sunt transferate în volumul de poezii patriotice
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul extrage idei esențiale, înfățișate ca trepte ale devenirii sale. Același limbaj și aceeași modalitate metaforică, conferind în simplitatea lor o oarecare onestitate poeziei lui A., sunt transferate în volumul de poezii patriotice Metafora umană (1982), ce conține
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
de conștiință, exacerbat și narcisic, cu atât mai intens cu cât oglinzile au dispărut. Pornind de aici, se suprapun două dandysme fără a se contrazice: dandysmul desperado al foamei de acțiune și un dandysm invers, un soi de libertinaj cu neantul”2. Numai că, făcând bilanțul numelor invocate de savanta franceză și urmărindu-i atent argumentele, am simțit tot mai acut nevoia unui punct de vedere propriu, nu Întotdeauna În consens cu al său. Să Începem cu „libertinii de la marginea prăpastiei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
după cum nici că un simplu gay sau orice rebel fără cauză Îi pot asigura dandysmului continuitatea. Să-i dăm Însă În Încheiere cuvântul autoarei de care am fost alături până la acest ultim episod: „În foamea de acțiune, În libertinajul cu neantul, În acest univers privat de semnificații ultime, În care camp, În chip de manifest, distilează clișeele, unde Andy Warhol se Întâlnește involuntar cu Brummell În arta de a-și vinde imaginea și de a fi, cum spune Brice Couturier, «prea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nuanță a patologiei narcisice. La finele spectacolului dat de dandy-ul Narcis În fața oglinzii (care, la un moment dat, opacă, nu Îi mai returnează nici o imagine, nici măcar propriul chip) se dezvăluie complicata „strategie a vidului”2. Neputința de a simți, neantul emotiv, desubstanțializarea, incapacitatea de atașament afectiv, solitudinea, vulnerabilitatea, refuzul pasiunilor, dar mai ales trăirea În simulacru - toate acestea Îl apropie mult pe Narcisul postmodern de dandy-ul „clasic”. Inutil, ineficient, nefructuos, superfluu, van, deșert, steril, futil, efemer - o suită de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atunci vei descoperi pe neașteptate că triumfurile nu-ți mai stau la Îndemână sau, În cel mai bun caz, trebuie să te mulțumești cu triumfuri meschine, pe care aducerile aminte le vor face mai amare decât Înfrângerile. Pierzându-se În neant, fiecare lună te Împinge tot mai aproape de ceva Înfiorător. Timpul e gelos pe dumneata și duce război crâncen Împotriva crinilor și trandafirilor care acum Îți slujesc de podoabă. Chipul ți se va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existență; prin chiar acest fapt el se aseamănă Îngerilor descriși de Walter Benjamin astfel: «Dumnezeu creează În fiece clipă un număr nesfârșit de Îngeri și le Încredințează misia de a-i cânta laude În fața tronului, Înainte de a se spulbera În neant» (W. Benjamin, Agesilaus Santander)”3. Îngerii, fie și cei căzuți, vin Însă nu din istorie și nici din lumea noastră, ci dintr-o cu totul altă poveste, care nu poate Începe acum. Ea se sfârșește aici. Dandygrafiitc "Dandygrafii" Barbey d
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înțeles și descifrat. Or, ce poate fi mai grav decât toate acestea, chiar din punctul de vedere superior al celor mai detașați și Îndepărtați de lume, de fastul și faptele ei mărețe și care i-au disprețuit cel mai mult neantul? Întrebați-i! Oare, pentru ei, toate vanitățile - orice nume ar avea și oricum s-ar sclifosi - nu au nici o valoare? Dacă dandysmul ar fi existat pe vremea sa, Pascal - care a fost un dandy așa cum poți fi dandy În Franța
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
citate pretutindeni: „Nu am avut niciodată vreun resentiment sau pornirea de a distruge pe cineva, cu o singură excepție, dacă stau să mă gândesc: Frumosul Brummell, care m-a amenințat furios anul trecut că mă va face să intru În neant și mă va Înlocui, În fashion, cu bătrânul rege George”. Cuvintele acestea ofensatoare nu Îndreptățeau vorbele aruncate de regele dandy-lor la adresa acelui dandy regal atunci când Îi spunea colonelului Mac Mahon: „Eu l-am făcut ceea ce este, tot eu pot să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
puterea dau aceleași drepturi, persoana În aparență slabă și neputincioasă la adresa căreia faceți cu neîndemânare un gest necugetat va fi nu peste multă vreme În fruntea statutului, iar cea pe care o salutați prea plecat se va Întoarce mâine În neantul unei averi lipsite de putere. Până În acest punct, totalitatea dogmelor noastre s-a adresat mai degrabă spiritului decât formei lucrurilor. Putem spune că, Într-un anumit fel, ne-am ocupat de estetica vieții elegante. Străduindu-ne să formulăm legile generale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fi opus chipului de-acum Împietrit al Dumnezeului mâniei. Revoltatul, nemișcat, susține, fără a clipi măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel puțin, mândria. Un reprezentant al barocului romantic, descoperit de Raymond Queneau, consideră că scopul Întregii vieți intelectuale este de a deveni Dumnezeu. Acest romantic, Într-adevăr, o ia Înaintea timpului său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
discursivitate, alteori se regăsesc ecouri, tonalități din Radu Gyr (Tentație are ceva din pretextul baladelor acestuia), Dan Botta, Tudor Arghezi (cel din psalmi) sau Nichifor Crainic. Autenticitatea trăirii dă însă acestei poezii ce se crispează sub bătaia de aripă a neantului o vibrație aparte. SCRIERI: Plângeri, 1967; Scrieri din diaspora. Mircea Vulcănescu, Ioan Cușa, Mircea Eliade, îngr. și pref. Nicolae Cușa, Constanța, 1991. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Jurnal, II, București, 1993, 391, 505; Ioan Cușa. Volum omagial, îngr. Duiliu Sfintesco, Paris
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
din lună. Povești populare indiene, București, 1963 (în colaborare cu Radu Maier); Claude Tillier, Unchiul meu Benjamin, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Jules Verne, Castelul din Carpați, București, 1967; André Gide, Paludes. Prometeu rău înlănțuit, București, 1969; Un pic de neant. Antologie a anticipației franceze contemporane, București, 1970; Padișahul și vizirul. Basme persane, București, 1971 (în colaborare cu Viorel Bageacu); Gérard Klein, Planeta cu șapte măști, pref. trad., București, 1975, Seniorii războiului, București, 1975; John Brunner, Răbdarea timpului, București, 1981 (în
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
C. aduce în această experiență un paroxism al stărilor negative, o exaltare în refuz. Nu trece neobservată, încă de pe acum, vitalitatea acestui refuz al lumii și al valorilor ei, cum nu rămâne neobservat uriașul, strălucitorul spectacol în acest dialog cu neantul. Se considera deja un specialist în problema morții și percepea lumea, s-ar putea zice, prin oboselile, imperfecțiunile, căderile ei. Construiește o artă poetică, în spiritul modernității de altfel, din refuzuri. Disprețuiește tot ceea ce nu implică riscul, nebunia, pasiunea în
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
reprezentativ pentru națiunea română muncitorul (om de acțiune, sincronic, motor al revoluției permanente). Profeția din urmă s-a împlinit în România după 1945. Când moralistul complet descurajat se pregătea să scrie, pe la sfârșitul anilor ’80, la Paris, un eseu despre neantul valah, poporul vegetal, condamnat la inerție, a explodat. Semn că nimic nu este statornic când e vorba de psihologia popoarelor și că, în istorie, culturile mici pot juca, și ele, rolul de detonator. Judecată din unghi politic și moral, Schimbarea
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Ungureanu, Renaștere sau „Schimbarea la față”, O, 1990, 49; Dan C. Mihăilescu, Omul gotic și fără scăpare, RL, 1991, 15; Vlad Russo, Excesul de metodă, VR, 1991, 2; Eugen Simion, Tânărul Cioran, CC, 1991, 3; Aurel Codoban, Discurs și/sau Neant, APF, 1991, 5; Irina Mavrodin, Cioran, „22”, 1991, 42; Ștefan Aug. Doinaș, Cioran înainte de Cioran, RL, 1991, 43; Ștefan Borbély, Între două lumi, T, 1991, 12; [Emil Cioran], SXX, 1991, 328-330 (număr special); Negoițescu, Ist. lit., I, 354-356; Dan Petrescu
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Cioran, Eliade, Ionesco: l’oubli du fascisme, Paris, 2002; Marta Petreu, Laignel-Lavastine: metoda „franceză”, „22”, 2002, 26-30; Arșavir Acterian, Cioran, Eliade, Ionesco, îngr. Fabian Anton, pref. Mihai Șora, Cluj-Napoca, 2003; Manolescu, Enciclopedia, 156-168; Ionel Necula, Cioran. De la identitatea popoarelor la neantul valah, București, 2003. E.S.
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
revista literară a Liceului „Spiru Haret”. Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în considerațiile introductive, cu aplicare la fiecare text din
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
1937-1940, 1943-1949, 1956-1963. Alături de compoziții cursive, bogate în imagini poetice sau mărturisind influențe folclorice elegant asimilate, sunt incluse pasteluri calme, cu o melodică interioară bine cumpănită, dar și demonstrații ostentative de versificare prețioasă, care elimină emoția estetică. SCRIERI: Fugind de neant, pref. autorului, București, 1946; Versuri din patru decenii, pref. M.R.P. [Miron Radu Paraschivescu], București,1969. Repere bibliografice: Piru, Panorama, 182-184. C.P.
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]